România nu a colonizat arii mari în alte locuri ale lumii, nu avem o traditie în aceasta. Mici experiențe în a fi colonizați avem, chiar dacă poate ‘colonizat’ e un cuvânt greu de folosit în acest context. Hai să ne punem o întrebare grea: dacă de fapt nouă poate ne-a prins bine această colonizare? Ințeleg, e mult spus ‘colonizare’ dar vedem diferente interesante în România ca geografie, populație și cultură, în regiunile istorice. În Occident, se vorbește foarte rău despre colonialism, iar aceasta e o temă dificil de abordat. Însă pot scrie despre Banat, regiunea în care am copilărit și în care le spunem roșiilor ‘părădais’.
Cu trei secole în urmă, șvabii coborau pe Dunăre de la Ulm în "Ulmer Schachtel" sau "Cutiile din Ulm". În semn de aducere aminte, urmașii lor au descins în Piața Unirii din Timișoara cu o replică a acestor cutii acum câteva săptămâni. Această replică impresionantă, de peste șase metri lungime, a fost realizată de Erich Meier, originar din Zăbrani, emigrat în Germania, în 1983.
"Zilele Germanilor din Banat," reprezintă pentru mulți din comunitatea șvabilor o oportunitate de reîntoarcere în meleagurile natale sau un moment de reuniune cu cei care au rămas în România. Aflându-se la cea de-a 16-a ediție, evenimentul a adunat la Timișoara sute de șvabi din toate colțurile Banatului și mulți care au revenit acasă tocmai din Germania. Așa e, Timișoara deja e în straie de sărbătoare având titlul de Capitală Culturală Europeană, iar de această dată evenimentul poate a fost mai special, dar acesta nu e ceva nou.
Pe parcursul celor trei zile de festivități, a avut loc o suită de evenimente în diverse locuri ale orașului. Deschis pe 2 iunie, evenimentul a inclus în premieră expoziții dedicate istoriei germanilor bănățeni și a prezentat macheta ambarcațiunii cu care strămoșii coloniștilor germani au sosit pe Dunăre. Alături de acestea, expoziția "Pictori germani banateni" la Muzeul Național de Artă Timișoara a adunat priviri curioase și apreciative.
În ziua următoare, pe scena Operei Naționale Române din Timișoara s-au ținut discursuri festive, s-au decernat premii, au avut loc intermezzouri muzicale și un program cultural la Muzeul Satului Bănățean. Liturghia pontificală de duminică a inaugurat ziua, cu o serie de concerte care au urmat în după-amiază.
Un alt moment emoționant a fost întoarcerea multora dintre cei care au părăsit aceste meleaguri în timpul comunismului. Pe parcursul celor trei zile, peste o mie de șvabi în costume populare au adus o atmosferă plină de viață și veselie în zona centrală a Timișoarei. O familie cât un oraș!
O surpriză a fost și organizarea la Peciu Nou, dar și în alte comune din regiune, a mai multor manifestări culturale ample, aniversând 300 de ani de la sosirea primilor coloniști germani în localitate și 690 de ani de atestare documentară a comunei. Pentru toate aceste eforturi și pentru păstrarea acestei tradiții culturale, organizatorii, sătenii dar și goșcii (regionalismul pentru musafiri) din Germania merită toată aprecierea. "Zilele Germanilor din Banat" demonstrează cu vârf și îndesat cât de viu este spiritul comunității în regiune. Sigur ca popor avem de învățat de aici!
Regiunea istorică Banat, deși modelată de diverse perioade de colonialism, demonstrează o experiență diferită de povestea istorică tipică a dominației și exploatării coloniale. În Banat, valul de colonialism condus de Imperiul Habsburgic în secolul al XVIII-lea a avut ca scop popularea acestei regiuni de frontieră subdezvoltată și depopulată a imperiului lor în expansiune. Conducătorii habsburgici au invitat coloniști din toată Europa, inclusiv un număr semnificativ de etnici germani, cunoscuți sub numele de șvabi bănățeni. Această practică a fost diferită de colonialismul tradițional deoarece a căutat să promoveze o societate mai diversă și integrată, în loc să impună cultura, limba și controlul colonizatorilor asupra populației indigene. Sună ciudat nu, dar în Banat oamenii sărbătoresc că au fost colonizați, iar însuși procesul de colonizare este celebrat acum.
În plus, colonialismul șvab al Banatului a pus accent pe coexistența pașnică, schimbul cultural și învățarea mutuală. Acest lucru a fost în contrast puternic cu paradigma convențională a colonialismului, care a implicat adesea ștergerea culturală, exploatarea economică și dominația politică. Moștenirea șvabilor, prin urmare, este una a unui popor muncitor care a contribuit semnificativ la dezvoltarea regiunii fără a deplasa sau diminua cultura nativă. Bogăția culturală de astăzi a regiunii este o mărturie a acestei forme unice de colonialism, regiunea fiind un adevărat creuzet de tradiții și influențe diferite care coexistă armonios. Festivalul anual "Zilele Germanilor din Banat" servește ca un reminder vibrant al acestei moșteniri multiculturale durabile, aducând împreună membrii comunității șvabe atât din România, cât și din străinătate pentru a sărbători istoria și cultura lor comună. Acum ați putea spune că îmi laud casa prea mult. Dar acolo e casa mea, satul meu și locul în care auzeam pe stradă germană, maghiară, sârbă și română; am știut să locuim împreună și mi-e dor de aceasta! Acesta e unul din motivele viitoarei întoarceri a mea acasă, chiar dacă nu mai vorbim atâtea limbi străine acum ‘pă socac’, adică pe stradă.
Regiunea a avut chiar și o scurtă perioadă ca republică autonomă în 1918-1919, numită Republica Bănățeană, un eveniment istoric care și-a lăsat amprenta asupra identității locale ar argumenta unii.
Cu toate acestea, în ciuda spiritului și a sensului puternic al comunității, Banatul și în special orașul său principal, Timișoara, se confruntă și cu numeroase provocări. În calitate de unul dintre cele mai importante orașe ale României, Timișoara luptă pentru a-și asigura bugetele în cadrul unui sistem centralizat, cu mult prea multe decizii administrative și legale luate la București, argumentează unii; vechea poveste a regionalizarii sau descentralizării aici. Din păcate această centralizare duce la întârzieri și ineficiențe în inițiativele și proiectele locale, frustrând oamenii și încetinind potențialul de creștere. Mulți din regiune ar dori o descentralizare mai mare, ca aceasta să își poată folosi pe deplin resursele și potențialul pentru a se dezvolta într-un ritm care corespunde ambițiilor dar și așteptărilor.
Dar să revenim la oameni și traiul liniștit, uneori poate molcom al localnicilor. Această regiune istorică a țării ne demonstrează potențialul de asimilare culturală a românilor. Eu locuiesc de asemenea într-un sat apropiat de Timișoara, Giulvăz, un sat nemțesc. Noi mâncăm ‘zupă’ și ’pireu cu carne și sos de vișine/cireșe’ duminica. Când trecem granița în Serbia, aceasta fiind mai apropiată decât Timișoara, vorbim tot română, dar cu un accent mai puternic sau chiar sârbă. E frumos iar din astfel de povești și realității, România poate și trebuie să învețe! Avem un val de imigrație acum din Asia, de care țara are nevoie! Știm să ne purtăm cu acești oameni cum am dori noi să se poarte alte popoare cu noi? Poate ne-am uitat trecutul multicultural pe care-l avem, eu sper că nu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.