Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Cum ne-am putea repoziționa din septembrie față de educație pentru a ne adapta unei realități de tipul nisipurilor mișcătoare

Elevă la intrarea în școală

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Aș spune că școala, ca instituție, s-a schimbat deja. Cu toate minusurile și inadecvările ei, școala de azi trece prin transformări vizibile. Iar schimbarea aceasta a început de câțiva ani, din momentul în care întreaga societate a resimțit impactul inovator al tehnologiei. Din septembrie, va trebui să folosim mijloacele moderne mai mult decât am făcut-o până acum, în încercarea de a salva ceva din esența (și eficiența) învățării.

Mi se pare important să păstrăm, într-o formă sau alta, ce a fost bun în școala de până mai ieri. Mă gândesc la încrederea dintre noi și la atmosfera tipică unui spațiu al comunicării, deschis către cunoaștere. Aceasta este și cea mai frumoasă definiție a literaturii, pe care am întâlnit-o la Amos Oz, Din ce este făcut un măr?. Mi-ar plăcea să fie acceptată ca definiție a școlii: un spațiu unde se deprinde cunoașterea de sine, dificilă, marcând dezvoltarea personalității. În același timp, școala este locul în care te confrunți cu o cunoaștere a lumii, la fel de complicată, de vreme ce te apropii de probleme ce-ți sunt străine, încercând să le înțelegi deplin. Cred că în plină pandemie, școala își păstrează aceste două obiective, cunoașterea de sine și cunoașterea lumii, fără de care rostul învățăturii s-ar pierde. 

Trecând, în drum spre liceu, prin piața mare a orașului, mă opream uneori să le iau elevilor mei bomboane, cireșe, nuci sau mere. Sau căpșuni. Fructele trebuia să le spăl înainte și să le aduc, frumos așezate pe o farfurie mai mare. Nu se sătura nimeni, evident, copiii fiind mulți în clasele noastre, dar aveam grijă să ne ajungă tuturor. Și ei aveau grijă de asta, luând, dacă era cazul, o bomboană în plus pentru colegul mai timid, care n-ar fi îndrăznit, poate, să accepte darul meu. Odată, zeama rozalie a căpșunilor s-a strecurat, pătându-le, între paginile unei cărți cu titlu minunat, Lucrări în verde, volumul Simonei Popescu. Îl am încă în bibliotecă, mărturie că ziua aceea frumoasă petrecută la școală a existat. Învățătura înseamnă încredere și cuminecare, împreună și cu folos petrecere a timpului în jurul unei mese. Măcar simbolic.

Din când în când, mă ajutau copiii să transform clasa într-un spațiu foarte plăcut, cu o atmosferă aproape de cea a unui cenaclu, fără ca timpul să fie totuși exclusiv destinat poeziei. Se întâmpla ca ora să rămână, în esență, pe vechile coordonate: minut de lectură, jurnalul orei precedente, lecție nouă, plecând de la lucruri mici, pe care le observam și de a căror importanță ne dădeam seama la un moment dat - un gust, o culoare, o impresie, exact ca în clasicul exercițiu proustian de stimulare a memoriei senzoriale.

Făceam lectura unui text, în gând, apoi cu voce tare, ca într-o repetiție pentru spectacol. Lecția părea o primă acomodare cu „scena” lumii, verificarea rezonanței vocilor și a opțiunilor de lectură și de interpretare. Acesta este genul de oră în care pare că treci valea, depășești granițe și capeți profunzimea gândirii, cum spune în aceeași carte Amos Oz, un scriitor care a fost o vreme și profesor de liceu.

Indiferent de anotimp, am ieșit pentru orele acestea, pe care mi le doream la fel de mult ca elevii, în grădina școlii, aproape un parc, cu arbori seculari, maiestuoși, cu bănci și alei năpădite de verdeață. Am scris versuri direct în agenda telefonului mobil. Poate că felul acesta de a organiza ora nu-i face pe absolut toți să iubească literatura. Dar poate că-i împiedică să o urască. Se mai întâmplă, sunt profesori, să recunoaștem, care te „vindecă” definitiv de plăcerea aprofundării unor materii.

De multe ori, în aer liber, adunați grămăjoară, făceam exerciții de comunicare, obișnuite la cursurile de teatru sau de public speaking. A prins teren și la noi, după modelul altor sistemelor de învățământ, educația nonformală, mai potrivită cu lumea în care trăim. Învățarea nu se produce, prin urmare, doar în spațiul clasei, ci, aș zice, mai cu seamă în afara ei, în locurile unde se creează condițiile de a pune în aplicare ceea ce știi la nivel teroretic. Lumea căreia îi aparții devine o comunitate, în care contează crearea de legături, comunicarea interpersonală, emoția întâlnirii cu celălalt. Și astăzi aici suntem, mai mult în afara școlii, decât în interiorul unor clădiri, făcând eforturi să păstrăm legăturile dintre noi și să nu ne pierdem încrederea. 

În orice spațiu care, îndeplinind anumite caracteristici, devine unul al învățării, știi, ca profesor, că urmărești competențe – acesta e termenul pe care-l folosim în limbajul de specialitate pentru a urmări eficiența învățării, acea relație dintre investiția la nivel de resurse și ceea ce obții ca rezultat.

Este evident că nu vom mai putea face, din septembrie, multe dintre orele acestea plăcute în care conta exact apropierea, și nu distanțarea fizică. Forma de organizare a clasei va duce, inevitabil, și la schimbarea conținutului învățării. Probabil, se va modifica și modul în care este percepută școala în plan social. Vor apărea noi ierarhii valorice, noi strategii de remediere/recuperare a decalajelor, o nouă paradigmă a învățării. Dar schimbarea aceasta era cerută de piața muncii înainte de momentul declanșării pandemiei. Nu mă gândesc la schimbare ca la o reformă, în sensul acela care ne crispează pe toți. Mă gândesc la o repoziționare a individului și a societății față de educație, pentru a ne adapta unei realități de tipul nisipurilor mișcătoare. Pentru a face față unui viitor greu de anticipat.

Competențele (skills) de care avem nevoie se formează mai repede și mai bine în școală, unde există o cultură organizațională potrivită. Iar aceste competențe salvatoare sunt, în spațiul fizic sau virtual, aceleași:

1. Gândirea flexibilă – presupune ușurința de a face conexiuni. Se formează în timp, pe măsură ce se dezvoltă gândirea abstractă și puterea de a crea raționamente, de a face conexiuni logice, inferențe.

2. Abilități de negociere - ce oferi, ce primești, cum se ajunge la un echilibru, în așa fel încât să nu piardă, cu adevărat, nimeni; relația de tip win-win.

3. Simțul orietării - gândiți-vă la o hartă pe care, știind să o construiți mental, o puteți accesa oricând, găsind rapid repere, fără să fie nevoie să depindeți de un un GPS. Te ajută acest simț al orientării să identifici oportunități și să ajungi, fără să pierzi timp, la obiectivul propus.

4. Evaluarea și rezolvarea de probleme – evaluarea unei situații ține de puterea de discernământ, acea necesară alegere etică/pragmatică; găsirea de soluții se impune pentru a depăși o criză, nu este de dorit să delegi cuiva sarcina de a decide pentru tine.

5. Inteligență emoțională – presupune capacitatea de înțelegere și implicarea afectivă; în toate domeniile sociale este nevoie de empatie; grija față de propria persoană nu trebuie să umbrească grija pentru semeni.

6. Coordonarea – te ajută să te integrezi într-o echipă, căreia să-i sporești sansele de succes.

7. Abilitățile de lider – sprijină evoluția personală și se dovedesc importante în diverse conjuncturi socio-profesionale. Un lider capătă o imagine de ansamblu și o viziune outside the box.

8. Creativitatea – este o competență de nivel superior, legată strâns de ideea progresului.

9. Gândirea critică – are legătură cu constatarea că, văzând la timp vulnerabilitățile și posibilitățile de dezvoltare, poți optimiza un proiect.

10. Rezolvarea de probleme complexe – de această competență este nevoie mai ales în perioade de criză, când se dovedește că realitatea este imprevizibilă. Ni se cere abilitatea de a face față situațiilor neprevăzute, acelor conjuncturi fără precedent.

Există multă informație de specialitate, care poate fi utilizată cu folos pentru depășirea acestui moment de criză, în care școala funcționează, ca întreaga societate, în funcție de hărțile roșii, galbene sau verzi. Nu se poate face totul, dar ceva se poate face.

Eu învăț permanent de la Anca Tîrcă, Cristiana Oșan, Ema Patrichi, Ioana Sandu, Anda Laura Silea, Constantin Lomaca, Laura Borbe de la fundația Noi Orizonturi, Lecturiada ANPRO, Bogdan Rațiu, mai cu seamă învăț din webinariile Merito, de la Daniela Ceredeev și Tatiana Cauni, care invită constant la dezbateri profesori cu experiență și expertiză în noua problematică a educației. Deschise au fost toată vara cursurile CRED și, de la sfârșit de august, se vor difuza și lecții pentru profesori, în cadrul programului TeleȘcoala. Există, de asemenea, foarte multe platforme, societăți și organizații private care oferă, în mometul acesta, consultanță, punând la dispoziția profesorilor resurse educaționale importante.

Vorbim mult între noi, în grupurile profesorilor și ale părinților, despre cum vom începe anul școlar. Despre ce stă în puterea noastră și despre încredere. Despre echipamente electronice performante. Tabletele grafice, platforme și cursuri de formare. Pentru noi, predarea în sistem hibrid/blending este o noutate absolută, dar are tradiție în alte țări. Și, dacă știm mai mult despre soluțiile tehnice, poate depășim mai repede faza experimentelor și improvizația.

Nimeni nu spune că va fi simplu în septembrie. Sunt problemele tehnice, etice, finaciare. Riscul de îmbolnăvire este major. Cu toate acestea, școala trebuie să găsească acele spații reale sau virtuale în care ne reîntâlnim elevii.

Ca profesori, noi avem nevoie acum, în primul rând, de acele competențe pe care, de obicei, le proiectăm în relația cu elevii noștri: gândire flexibilă, negociere, inteligență emoțională, coordonare și lidership, creativitate și gândire critică, rezolvarea de probleme complexe. Un timp, cât ține vremea frumoasă, vom putea, fără îndoială, să ne facem orele și în aer liber, să citim poate Amos Oz, Ce este un măr?, și să scriem versuri direct în agenda telefonului mobil, cum făceam altădată.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Problema e că masca pentru adulţi e complet inutilă în cazul copiilor... E pe sistemul hainelor: doar cele pentru copii se potrivesc copiilor.
    • Like 0
  • Teodora check icon
    Pentru ca individul și societatea să se repoziționeze corect față de educație vremurile trebuie să fie mai limpezi, mai calme. În momentul acesta oamenii prioritizează, firește, sănătatea.
    Copiilor nu le e teamă de boală și vor să meargă la școală, părinților le e teamă, dar mulți vor școală față în față pentru că alternativa presupune o implicare a lor în educația copiilor cu care nu sunt obișnuiți. Profesorii ar vrea și ei, unii, tot școala clasică pentru că le e mai ușor, dar le e teamă de boală.
    Nu-mi spuneți că asta e vremea potrivită să valorizeze românii educația.
    • Like 2
  • Pt.ca sunt multi cretini care iau în derâdere purtarea măștii,,covid" in scoli,sugerez ministerului învățământului să facă pt. clasale 1-8 clase în care masca e obligatorie și clase fara măști,așa cum vor unii părinți și parlamentari.Pt. clasele fara măști,părinții dau declarație că în caz de contaminare cu virusul covid,costul spitalizării este suportat de cei care refuza purtarea măștii.
    .
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Ne-am putea repoziţiona mai tăind din infecţiile alea de programe. Am putea gândi cu capul nostru că ele au apărut în comunism, întinse pe 6 ore pe săptămână, însă după 89 săptămâna a scăzut la 5. Le-am putea adapta la 5 zile pe săptămână. Ar fi un început bun.
    • Like 1
    • @ Valentin
      Programele sunt si au fost OK ani de zile, inclusiv dupa 89, nu au de ce sa fie taiate, mai ales ca situatia actuala este una temporara.
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Da, OK cu greşeli, evident. Aveau de ce să fie tăiate chiar după 89, pentru că fuseseră gândite pentru 6 zile lucrătoare, nu pentru 5. Logic, nu? Sau poate că au fost păstrate ca să se atingă norma de 18 ore de catedră, care funcţionau în 6 zile, dar devin o problemă în 5...
      • Like 1
    • @ Valentin
      Si intre timp a fost introdusa clasa 0, ca sa nu mai vorbim de faptul ca si dupa 89 au functionat foarte bine. Nu, nu sunt o problema in 5.
      Si cum v-am mai spus de atatea ori, greseli pot aparea in orice document, daca ati sesizat asa ceva adresati-va persoanelor responsabile de treaba asta.
      • Like 2


Îți recomandăm

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult