Există o vorbă în popor care spune așa: copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari. Este un mit, firește, probleme de orice natură putând apărea la orice vârstă. Un mit cel puțin la fel de puternic precum cel care spune că nu ar trebui să le vorbim copiilor despre sex decât atunci când sunt mari sau, și mai rău, că nu ar trebui să le vorbim copiilor despre sex deloc. Discuțiile despre sexualitate sunt încă un subiect tabu și presărat de mituri la tot pasul în România. E rușinos să vorbim despre sex între noi, adulții, dar și mai rușinos este să le povestim copiilor. Nu se fac ore de educație sanitară și sexuală în școli (dacă ne referim la învățământul de stat). În același timp, un studiu realizat de World Vision Romania la finalul anului trecut pe 700 de respondenți adolescenți arată că unul din 3 tineri nu ar avea deloc (sau în mică măsură) încredere să vorbească cu părinții dacă ar trece printr-un abuz sexual. Și mai puțini ar avea încredere să mărturisească asta profesorilor.
Pentru mai multă claritate asupra subiectului am invitat-o pe Diana Vasile, PhD, psihoterapeut de traumă, președintele Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei, la o discuție despre dezvoltarea armonioasă a copiilor noștri și despre ce putem face noi, părinții, să îi ajutăm și în acest sens.
„Sănătatea se transmite la fel cum se transmit veștile rele sau informațiile false. De aceea, a ne păstra sănătatea fizică și psihică e o obligație. O obligație față de cei din jur.”
O definiție importantă: ce înseamnă sexualitate și respectiv, sexualitate sănătoasă?
Înainte să discutăm despre sexualitate aș vrea să discutăm puțin despre sănătate. Sănătatea nu e doar o stare de fapt. Trebuie să întelegem că sănătatea este pe de o parte un drept (la care apelam când mergem la doctor, de exemplu), dar este în același timp o obligație. Când suntem sănătoși, ne raportăm la cei din jur într-un fel anume care stârnește la rândul lui, sănătate. Sănătatea se transmite la fel cum se transmit veștile rele, informațiile false, virușii, tot așa se transmit și emoțiile pozitive și sănătatea. De aceea, a ne păstra sănătatea fizică și psihică e o obligație. O obligație față de cei din jur. Cel mai important lucru este să fim noi sănătoși, fizic, psihic, sexual pentru a putea susține aceleași lucruri pentru copiii noștri.
Să înțelegem ce este sexualitatea este important. Dar la fel de important este să înțelegem că o sexualitate sănătoasă este puțin posibilă fără să existe sănătate psihică. Sănătatea sexuală e o parte din sănătatea fizică și psihică.
„O sexualitate sănătoasă înseamnă acceptare de sine și respect, în același timp cu acceptarea și respectul față de diversitatea umană și a diferențelor dintre oameni.”
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), sănătatea sexuală este o stare de bine fizică, emoțională, mentală și socială referitoare la sexualitate; nu este doar absența unei boli, disfuncție sau infirmitate. Sănătatea sexuală necesită o abordare a relațiilor sexuale pozitivă și respectuoasă, adică posibilitatea de a avea experiențe sexuale securizante și plăcute. Fără coerciție, fără discriminare, fără violență. Înseamnă să dai și să ai posibilitatea unor experiențe sexuale securizante și plăcute și în același timp să protejezi drepturile sexuale securizante și plăcute.
Conform altor specialiști (Robinson et al., 2002) sănătatea sexuală este definită ca o abordare a sexualității bazată pe cunoaștere detaliată, conștientizare personală și autoacceptare. Pe de altă parte, sănătatea sexuală implică, conform acelorași specialiști, o abilitate care se poate dobândi, câștiga, accesa în timp. Implică să fii abil și să îți cunoști funcționarea sexuală, să poți fi capabil să acționezi intenționat și responsabil în același timp, și să stabilești granițe sexuale potrivite. O sexualitate sănătoasă înseamnă acceptare de sine și respect, în același timp cu acceptarea și respectul față de diversitatea umană și a diferențelor dintre oameni.
De ce este important să vorbim despre sexualitate cu copiii noștri?
Este important să le vorbim copiilor despre sexualitate la fel cum este important să le vorbim despre sănătate fizică și psihică. Sexualitatea sănătoasă implică să fii abil și să îți cunoști funcționarea sexuală, să poți fi capabil să acționezi intenționat și responsabil în același timp, și să stabilești granițe sexuale potrivite, după cum menționam mai sus. Să poți stabili relații securizante cu un străin (ceea ce este, la început, partenerul) iar astă stă la baza sănătății societății în ansamblu. Pentru că o educație sexuală cuprinzătoare este în beneficiul copiilor noștri, dar și al întregii societăți.
Cunoașterea detaliată și corectă a sexualității este, de asemenea, foarte importantă. O conștientizare personală (să fim conștienți de ceea ce cunoaștem, de ceea ce gândim sau trăim, în raport cu sexualitatea noastră, dar și cu cea a copiilor noștri sau a altora) este foarte importantă în înțelegerea sexualității. Ca părinți este important să înțelegem că ne aflăm într-un permanent parteneriat (eu, partenerul/soțul/iubitul, dar și copilul).
Unul din 5 adolescenți din România își începe viața sexuală înainte de 15 ani (conform unui studiu realizat pentru Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală în 2022). Este devreme sau nu? De la ce vârstă putem vorbim cu copiii despre sexualitate?
În abordarea subiectului este important să avem în vedere etapele de dezvoltare ale copilului. Adică unde se află el la un moment dat al vieții. Una este să discutăm despre sex cu un copil de 3 sau 4 ani, care abia își descoperă corpul și pentru care nu e nimic nefiresc dacă o vede accidental pe mama lui dezbrăcată, și alta este să abordăm subiectul cu un adolescent, care are deja anumite informații legate despre sexualitate din alte surse. În orice moment și despre orice subiect, dar cu atât mai mult despre sexualitate, este ideal să îi vorbim copilului pe limba lui, conform nivelului său de dezvoltare, fără să minimalizăm în niciun fel importanța subiectului și fără să ne pierdem în detalii. Chiar dacă e mai mic, să reținem că nu e mai puțin valoros, mai neimportant, ci că e capabil doar de anumite aspecte, conform vârstei lui.
Mai mult decât atât, copilul trebuie să fie capabil lingvistic să vorbească, să se exprime despre sexualitate, să știe să ceară, să ofere, dar și să respingă, folosind cuvintele corecte referitoare la părțile corpului sau la manifestările acestuia. Copiii predispuși victimizării sexuale sunt cei care nu știu să vorbească, nu știu să gestioneze emoții și relații; dar ei vor căuta relații și vor căuta să transforme străinii în apropiați, expunându-se în acest fel riscului.
Le vorbim copiilor noștri despre propria sexualitate și, dacă da, în ce măsură?
Fiecare familie are propriul stil de viață și propriile reguli. Nu consider că este greșit dacă le spunem copiilor, luând în calcul vârsta și etapa de dezvoltare la care se află ei. În același timp, nu este un capăt de țară dacă nu o facem. La modul ideal, conștientizarea sexualității trebuie să se întâmple prin modelaj, nu obligatoriu totul trebuie vorbit în detaliu. Atenție și la ce transmitem fără cuvinte.
Dar ceea ce cu adevărat este necesar să facem este să le vorbim copiilor despre propria lor sexualitate, să le răspundem la întrebări și să facem asta asigurând, construind, hrănind o relație de încredere reciprocă între adult și copil, care va ușura nu doar discuția despre sexualitate și înțelegerea ei, dar și alte discuții controversate care ar putea apărea în viitor.
Ar trebui să ne bazăm pe școală (sau pe alte resurse) în ceea ce privește educarea și informarea copiilor noștri despre sexualitate?
Adulții au un rol fundamental în creșterea și îngrijirea copiilor. Mama, tatăl, bunicii, rudele apropiate, reprezentanții sistemului social, unde este cazul, sunt primii pe care cei mici se bazează în creșterea și dezvoltarea lor. Așadar nu, nu ar trebui să punem povara educației (inclusiv cea sexuală) exclusiv pe umerii școlii. Trebuie să înțelegem că educația, de orice natură, se face în primul rând acasă, alături de familie, nucleu în care copilul se naște și se dezvoltă și unde petrece cu mult mai mult timp decât în orice alt mediu.
Cu toate acestea, părinții nu sunt în totalitate responsabili de dezvoltarea sexuală a copiilor lor. Cu toții suntem responsabili de sănătatea (sexuală) proprie și a celor din jur, toți cei care modelăm, într-un fel sau altul, psihicul copiilor, cei care petrecem mai mult timp cu ei, cei care oferim informații, exemple de comportament sau exemple relaționale.
Relațiile dintre noi
Dezvoltarea psihică înseamnă dezvoltare relațională. Altfel spus, înseamnă să avem relații bune. Mai întâi avem relația cu mama, apoi relația cu familia/rudele și apoi relația cu străinii. Relațiile sănătoase sunt importante mai ales în ceea ce privește sexualitatea. Putem pregăti terenul încă de când copiii sunt mici, construind relații semnificative, de încredere cu ei și în jurul lor. Părintele trebuie să dezvolte o relație bună cu copilul, amândoi fiind parte a relației și amândoi depinzând unul de celalalt, într-o o relație care trebuie să fie fără stres și fără presiune. Relațiile de încredere și care permit reglajul emoțional și al stresului sunt întotdeauna baza potrivită pentru desfășurarea relațiilor sexuale constructive, armonioase.
„Rolul meu fundamental de părinte cu privire la sexualitatea copilului meu este să mă asigur că pentru el (și partener/ă) a face sex înseamnă plăcere, respect și confort.”
Ce să facem ca să fim mai relaxați?
Să ne informam corect, în primul rând. Despre corp, despre sexualitate, despre funcționarea hormonală, de preferat din surse științifice. Să construim relații securizante și constructive cu copiii nostri, relații bazate pe încredere și respect reciproc. Dacă vrem ca mai târziu copilul să fie mai relaxat cu privire la sexualitate, trebuie să construim cu el relații bune până la acel moment. Să păstrăm mereu o perspectivă mai largă, luând în calcul faptul că învățarea se produce permanent, ca și abilitatea de a regla stresul. Să fim noi, părinții, adulții, într-o stare bună și echilibrată. Și mai ales, să permitem plăcerea sexuală (care este naturală). Maniera nerespectuoasă, invazivă va fi mereu problema, nu plăcerea sexuală. Ca părinți, trebuie să ne ghidăm copiii spre a descoperi plăcerea sexuală, reglând stresul fără a crea unul suplimentar. Reglajul stresului și construirea unor relații constructive sunt esențiale. Trebuie să punem bazele unei relații care nu e neapărat lipsită de stres sau de emoții negative, dar care generează orientare spre recuperare, spre echilibru, spre plăcut, fără obligativitate.
Rolul meu fundamental de părinte cu privire la sexualitatea copilului meu este să mă asigur că pentru el (și partener/ă) a face sex înseamnă plăcere, respect și confort.
Să comunicăm cu copilul într-un mod care nu este agresiv, să nu folosim amenințări și să nu impunem. Să discutăm despre frică, nu să amenințăm; să vorbim despre consecințe negative, nu să le aplicăm în detrimentul celor pozitive, pe care să le cultivăm; să arătăm ce s-ar putea întâmpla. Educația sexuală nu este pentru pedeapsă și consecințe negative impuse, ci un permanent ghidaj, o permanentă informare despre aspectele pozitive și negative, pentru a le preveni pe acestea din urmă cu asumarea responsabilității.
Pe Diana Vasile o puteți găsi alături de o echipă întreagă de specialiști în diverse domenii în cadrul Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT) – asociație profesională non-profit care promovează în rândul specialiștilor, dar și în rândul publicului larg, cunoștințe despre funcționarea sănătoasă a psihicului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.