Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Cum să schimbi instituțiile publice. Un ghid pe care ar trebui să îl aplice orice „șef” care vrea să fie „lider”

Taxe și impozite

Foto: Inquam Photos/ George Călin

Instituțiile noastre publice pot fi mai credibile, mai vii, mai moderne și mai relevante pentru societatea noastră atunci când sunt conduse cu un leadership mai bun. Este un lucru firesc, dovedit în întreaga lume prin nenumărate cercetări (câteva dintre ele pot fi studiate aici).

În ceea ce ne privește, există multe lucruri care se îmbunătățesc de la o perioada la alta. Eu văd o evoluție pozitivă a sectorului public față de anii ’90. Cei care își propun să continuie modernizarea instituțiilor noastre publice au nevoie să învețe să observe fiecare progres și să le arate celor pe care îi conduc că eforturile lor nu au trecut neobservate. Liderii instituțiilor noastre publice trebuie să continue să modernizeze mentalitățile înainte de a se aștepta că planurile și strategiile pe care le construiesc pe hârtie să funcționeze, pentru că nu se va întâmplă altfel („Culture eats strategy for breakfast” / “Cultură organizațională e mai puternică decât orice strategie”, spune Peter Drucker).

Copilăria mea este strâns legată de serviciul public. Cu o întreagă familie de profesori în jurul meu, încă din primii ani de școală am crescut în spiritul sprijinului comunităților din care fac parte. La începutul anilor ’90 am fost voluntar în organizații studențești toți cei 5 ani de facultate și am fost norocos să am lângă mine în acești ani străini din mai multe țări europene care îmi vorbeau cu mândrie de rolul serviciului public de la ei din țară. Toate poveștile astea au lăsat ceva în mine. Oricare ar fi acum programele de leadership pe care le derulăm împreună cu clienții noștri, creșterea calității vieții în societatea noastră este scopul final prin care mă uit la munca mea. În plus, deși ziua are doar 24 de ore, am refuzat cu greu invitații de a susține “pro-bono” proiecte care urmăresc reforme în sistemul public de educație. Spun toate astea pentru a arată de ce tema modernizării instituțiilor publice e una care mă preocupă cu adevărat.

Trăim acum vremuri care par a aduce o schimbare de garnitură în multe din instituțiile noastre publice din toate domeniile. Desigur, găsim și multe situații de tipul “aceeași Marie cu altă pălărie”, dar – știți cum e – nici un adult cu adevărat matur și cu experiență reală de viață nu se așteaptă la minuni peste noapte. Oricât de puține și de mici ar fi oportunitățile de îmbunătățire, ele merită fructificate și merită să ne și bucurăm pentru orice mic progres făcut. Altfel, vom fi veșnic nemulțumiți, vom caută veșnic vinovații și vom continua să fim un popor veșnic trist, depresiv și uitându-ne cu jind peste gard la “capra vecinului”.

Fără a fi făcut încă o cercetare reală în teren, pot pune pariu că în România sunt instituții publice pe care să le admirăm, sunt departamente care sunt conduse și funcționează la cele mai înalte standarde de excelență. Am încredere că aceste lucruri există, dar încă nu am strâns dovezile necesare. Ce fac bine aceste organizații și echipe? Ce au făcut și ce fac diferit de altele? Cine sunt cei care le conduc? Ce valori au ales să onoreze? Ce sacrificii au făcut? Cum au reușit? Ce provocări și eșecuri au avut? Ce putem învăța de la ei, unde și când? Iată doar câteva întrebări care pot da naștere la conversații care ne pot da speranța că și alte instituții ar putea să evolueze în aceeași direcție. Marele secret este că în acest moment nu avem nevoie de un număr mare de organizații care să se înregimenteze cu declarații pompoase de reformă: o conspirație pozitivă și reformatoare se face mai întâi într-un cerc restrâns, în tranșee, până când sămânța schimbării prinde rădăcini și se construiește o relație puternică de solidaritate între ele.

Din fericire, ar trebui să ne bucurăm de inteligență și creativitatea care ne-au ajutat să ne descurcăm în vremuri de restriște. Cum le-ar putea pune liderii noștri mai bine în slujba înnoirii instituțiilor noastre publice și astfel, mai bine în slujba societății noastre? Cum le-ar putea pune mai bine în valoare în a găsi stilul de leadership care să atragă admirație pentru instituția pe care o conduce? Iată mai jos câțiva pași pe care i-ar putea face oricine vrea să fie lider, la orice nivel al unei instituții publice și în orice rol, când vrea să obțină o implicare autentică din partea angajaților și angajament real pentru procesul de modernizare a organizației. Scriu aceste rânduri atât pentru cei care au preluat de curând funcții de conducere și ii cunosc personal, cât și pe cei pe care nu-i cunosc.

1. Inventariați reușitele reale ale instituției, recunoașteți onest contribuția oamenilor la aceste reușite. Oamenii sunt mai cooperanți, mai deschiși și mai responsabili când se simt valorizați. Fac asta chiar și cei mai cinici dintre noi. Faceți-i să se simtă văzuți, ascultați și auziți. Implicați-i în astfel de conversații formale sau informale, planificate sau spontane pe cât mai mulți dintre ei. Întrebați-i despre reușitele organizației, întrebați-i despre contribuția personală la aceste reușite, întrebați-i ce calități personale i-au ajutat să contribuie. Dacă instituția nu urmează să se desființeze, e bine de știut când și cum a obținut cea mai bună performanță a sa (în plus, o mentalitate orientată spre perfomanță ia naștere și se cultivă cel mai bine prin întrebări, nu prin ordine de ministru sau ale conducătorului de instituție).

2. Inventariați în diverse contexte opțiunile pe care le are organizația în acel moment: Ascultați cu răbdare și fără să judecați ce spun oamenii când sunt întrebați “Ce se întâmplă dacă nu vom schimbă nimic?”, “Ce avem de pierdut și ce avem de câștigat dacă nu facem nimic și dacă ne-am propune un plan de îmbunătățiri?”, “Care sunt costurile și beneficiile personale în fiecare scenariu?”. Lăsați-le oamenilor timp să reflecteze și să-și asume răspunsurile – poate că mulți n-au avut niciodată astfel de conversații. Descoperiți cine sunt oamenii cheie și consultați-vă ulterior cât mai mult cu ei în privința celor mai potriviți pași de făcut pentru revigorarea organizației.

3. Spuneți care sunt schimbările pe care le vedeți necesare și de ce, ce credeți că merge și ce nu merge bine, plecând de la ce spun cei pe care i-ați ascultat. Întrebați-i ce viitor vor ei pentru instituție. Nu e o întrebare simplă și poate unora nu li s-a cerut niciodată să se gândească la asta. Ajutați-i pe oameni să vadă mai multe posibilități și să simtă cum pot lasă o amprenta de care să fie mândri. Construiți povestea care să dea o energie bună oamenilor pe care vă bazați. Cu cât scopul proiectului reflectă mai mult misiunea personală a liderului, cu atât mai mult acțiunile acestuia vor fi mai credibile și el va reuși să câștige sprijin real de la oameni. Ipocrizia, agenda personală ascunsă, lipsa de onestitate, desconsiderarea și nerecunoașterea eforturilor oamenilor vor întoarce înapoi curând sabotaje, trădări, dezinteres, rezistență, pasivitate și nepăsare.

4. Construiți planul de îmbunătățiri și de reforma implicând real oameni de la toate nivelurile instituției – iarăși, un exercițiu pe care organizația l-a făcut probabil rar sau poate niciodată. Prioritizati doar câteva inițiative cheie pe care să va concentrați și care să vă asigure primele reușite. Spuneți de la început că în orice proces modernizare e nevoie de efort voluntar suplimentar și că nu va urma o perioada confortabilă pentru nimeni. Atât activitatea curentă, cât și proiectele de modernizare ale organizației sunt de făcut în paralel.

5. Cereți-le oamenilor ajutorul pentru progresele pe care le urmăriți, spuneți-le că trebuie să va luptați împreună pentru fiecare resursă pe care o vreți să o obțineți de la forurile superioare. E nevoie de spirit antreprenorial, colaborare, reacții rapide și responsabile de la fiecare angajat. Agreați împreună “ce” veți monitoriza, “cum” și cu ce frecvență. Reamintiți care este miza personală și cea colectivă pentru fiecare. Utilizați ședințele pentru a construi implicare, angajament și găsiți modalități că oamenii să învețe să poarte între ei conversațiile dificile care au fost aruncate mulți ani sub preș. Felul în care veți avea întâlnirile unu-la-unu vă va aduce aliați sau adversari: învățați să le purtați astfel încât să vă câștigați oamenii de partea voastră și să primească constructiv feedback-urile dificil de auzit.

Instituțiile noastre publice pot fi mai credibile, mai vii, mai moderne și mai relevante pentru societatea noastră atunci când sunt conduse cu un leadership mai bun la fiecare nivel al organizației. Suntem într-un moment prielnic. Ar fi o fantezie copilărească să ne așteptăm și să credem că zeci și sute de instituții vor arăta transformate în următorii ani. Eu cred că miza este alta: de a arăta că este posibilă o asemenea transformare doar în cazul unui număr mic. Pentru că astfel, linia roșie “nu se poate face nimic” odată trecută, am putea avea surpriza ca vântul reformei să contamineze și să viruseze neașteptat de alte multe organizații din sectorul public.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • UTOPIE :"Instituțiile noastre publice pot fi mai credibile, mai vii, mai moderne și mai relevante pentru societatea noastră atunci când sunt conduse cu un leadership mai bun la fiecare nivel al organizației.DIGITALIZARE TOTALA si nu mai este nevoie de sefi,fiindca computerul nu te lasa sa gresesti si nu poate fi influentat,mai exact,CORUPT.
    • Like 0
  • Articolul asta suna utopic, a la centralism democratic. Nu exista asa ceva, orice director al oricarei institutii publice are sefi si buget aprobat la Centru. Orice actiune de tip leadership care te face diferit fata de ceilalti atrage neincrederea, rezerva, teama sefilor de la Centru. Adica izolare si in cele din urma farasul!
    • Like 4
    • @ Cristian Dogar
      Merci Cristian ca ai citit articolul si pentru interesul pentru tema. Cred ca astfel de conversatii pot crea, una-cate-una si incet-incet, o noua posibilitate si o noua sansa de evolutie. Intr-adevar, sunt de acord cu tine - tot ce nu se potriveste cu realitatea prezenta este utopic. In viziunea ta, si tinand cont de experienta unor proiecte de schimbare in care ai fost implicat si pe care le-ai sustinut, cum ti-ai imagina in contextul local un plan de reforma a unei institutii anchilozate, plan care sa fie construit si implementat impreuna cu angajatii acestei institutii? Evident, vorbim de institutii relevante care merita sa aiba viitor si de care avem nevoie, nu de cele care ar merita desfiintate. Merci mult inca o data pentru sustinerea conversatiei pe tema asta!
      • Like 2
    • @ Viorel Panaite
      Iti trebuie la Centru sefi competenti, curajosi si cu viziune. Hotarati si energici, si daca nu cer prea mult, cu o cat mai mica implicare a politicului schimbator. Sefii astia vor sti sa-si gaseasca interlocutori locali pentru a urni carutza, mai sunt prin institutii oameni inimosi. Plus ceva mana libera pentru a elimina din sistem toate boarfele (fara legatura de gen) care stau pe spinarea celor putini care chiar muncesc. Reteta e simpla, munca tintita spre scop, asociata unui sistem de recompense (pozitive si negative), asta e solutia. Restul mai ca vine de la sine!
      • Like 2
    • @ Cristian Dogar
      De acord cu tine, exact asa spuneam si eu: trebuie "pescuiti" interlocutori locali cu legitimitate pentru ca pun pariu ca exista astfel de oameni pe care ii descrii mai sus. La fel despre cei care profita mai mult de sistem decat contribuie la dezvoltarea lui. Asta e un pas esential de facut. Cum ai construi mai departe, pentru inceperea implementarii reformei, sustinerea celorlalti din organizatie: ea nu vine de la sine nici in mediul privat, nici in mediul public, nici in mediul non-guvernamental? Din contra: sustinerea e foarte fragila peste tot si greu de construit. Cum ai construi si ai cultiva in timp, noi mentalitati? Recompensele pozitive si avertismentele referitoare la perfomanta slaba nu sunt suficiente in niciunul din mediile enumerate mai sus. Merci mult!
      • Like 1
  • Transpunerea in Romania a ideilor si sfaturilor unor consultanti sau cercetatori straini nu are sanse de reusita nici macar minima - dupa cum au demonstrat si ultimii 30 de ani in Romania - daca efortul de transfer nu include - pe langa informatia importata (uneori prost tradusa!) - si adecvarea la cultura existenta sau educarea adecvata a celor implicati in scopul modificarii culturii predominante existente atunci cand si acolo unde aceasta este contraproductiva... As recomanda autorului sa continue acest articol avand in vedere si urmatoarele:
    1.Principiul de baza al administratiei noastre publice, centrale si uneori, si locale este inca "ORICE CETATEAN ESTE UN POTENTIAL INFRACTOR SI ROLUL NOSTRU ESTE SA APARAM LEGEA DE EL!"" Ce si cum am putea face pentru ca acest principiu vechi de peste 70 de ani sa fie inlocuit cu principiul modern "CETATEANUL/ CONTRIBUABILUL ESTE BENEFICIARUL/ CLIENTUL/ PARTENERUL (nu stapanul ca in privat!) NOSTRU "?
    2.Ce interes ar avea un director actual al unei institutii publice sa devina manager sau lider (in FAPTE nu in titulatura!!) daca el stie prea bine ca a fost numit si va fi mentinut in post doar pentru ca a satisfacut si daca va mai satisface cerintele partidului care l-a promovat si numit exclusiv pe criterii politice? Atfel spus, daca satsfactia personalului fata de directorii acestuia nu conteaza pentru inspectori?
    3. Ce posibilitati legale are un director actual de institutii publice de-a se transforma in manager/ lider daca nici legislatia si regementarile actuale si nici inspectiile Curtii de conturi (sau ale corpului de control al primarului) NU includ asemenea criterii si aspecte ?
    4.Ce metode, tehnici si instrumente sunt aplicabile si in Romania pentru a reduce inevitabila REZISTENTA LA SCHIMBARE (imposibil de eliminat) a personalului de executie ??? Nu poate exista progres daca cei implicati se opun!
    • Like 2
    • @ Dragulanescu Nicolae
      Salut Nicolae si multumesc mult pentru interesul fata de tema asta! Sunt foarte bune intrebarile tale, foarte mult ancorate in realitatea in care operam acum. Daca ar fi sa reflectezi singur si sa raspunzi la propriile tale intrebari de mai sus, cum ai face sa creezi noi posibilitati alternative care sa dea o sansa de evolutie si reforma institutiilor noastre publice? Plecand de la intrebarile tale, de la reusite si de la experienta pe care o ai in conducerea si sustinerea unor proiecte de schimbare si imbunatatire, si tinand cont de conextul nostru local, care ar fi viziunea ta asupra unui plan de modernizare a unei institutii romanesti calcifiate? Multumesc inca o data de interes?
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult