Foto: Inquam Photos/ George Călin
Instituțiile noastre publice pot fi mai credibile, mai vii, mai moderne și mai relevante pentru societatea noastră atunci când sunt conduse cu un leadership mai bun. Este un lucru firesc, dovedit în întreaga lume prin nenumărate cercetări (câteva dintre ele pot fi studiate aici).
În ceea ce ne privește, există multe lucruri care se îmbunătățesc de la o perioada la alta. Eu văd o evoluție pozitivă a sectorului public față de anii ’90. Cei care își propun să continuie modernizarea instituțiilor noastre publice au nevoie să învețe să observe fiecare progres și să le arate celor pe care îi conduc că eforturile lor nu au trecut neobservate. Liderii instituțiilor noastre publice trebuie să continue să modernizeze mentalitățile înainte de a se aștepta că planurile și strategiile pe care le construiesc pe hârtie să funcționeze, pentru că nu se va întâmplă altfel („Culture eats strategy for breakfast” / “Cultură organizațională e mai puternică decât orice strategie”, spune Peter Drucker).
Copilăria mea este strâns legată de serviciul public. Cu o întreagă familie de profesori în jurul meu, încă din primii ani de școală am crescut în spiritul sprijinului comunităților din care fac parte. La începutul anilor ’90 am fost voluntar în organizații studențești toți cei 5 ani de facultate și am fost norocos să am lângă mine în acești ani străini din mai multe țări europene care îmi vorbeau cu mândrie de rolul serviciului public de la ei din țară. Toate poveștile astea au lăsat ceva în mine. Oricare ar fi acum programele de leadership pe care le derulăm împreună cu clienții noștri, creșterea calității vieții în societatea noastră este scopul final prin care mă uit la munca mea. În plus, deși ziua are doar 24 de ore, am refuzat cu greu invitații de a susține “pro-bono” proiecte care urmăresc reforme în sistemul public de educație. Spun toate astea pentru a arată de ce tema modernizării instituțiilor publice e una care mă preocupă cu adevărat.
Trăim acum vremuri care par a aduce o schimbare de garnitură în multe din instituțiile noastre publice din toate domeniile. Desigur, găsim și multe situații de tipul “aceeași Marie cu altă pălărie”, dar – știți cum e – nici un adult cu adevărat matur și cu experiență reală de viață nu se așteaptă la minuni peste noapte. Oricât de puține și de mici ar fi oportunitățile de îmbunătățire, ele merită fructificate și merită să ne și bucurăm pentru orice mic progres făcut. Altfel, vom fi veșnic nemulțumiți, vom caută veșnic vinovații și vom continua să fim un popor veșnic trist, depresiv și uitându-ne cu jind peste gard la “capra vecinului”.
Fără a fi făcut încă o cercetare reală în teren, pot pune pariu că în România sunt instituții publice pe care să le admirăm, sunt departamente care sunt conduse și funcționează la cele mai înalte standarde de excelență. Am încredere că aceste lucruri există, dar încă nu am strâns dovezile necesare. Ce fac bine aceste organizații și echipe? Ce au făcut și ce fac diferit de altele? Cine sunt cei care le conduc? Ce valori au ales să onoreze? Ce sacrificii au făcut? Cum au reușit? Ce provocări și eșecuri au avut? Ce putem învăța de la ei, unde și când? Iată doar câteva întrebări care pot da naștere la conversații care ne pot da speranța că și alte instituții ar putea să evolueze în aceeași direcție. Marele secret este că în acest moment nu avem nevoie de un număr mare de organizații care să se înregimenteze cu declarații pompoase de reformă: o conspirație pozitivă și reformatoare se face mai întâi într-un cerc restrâns, în tranșee, până când sămânța schimbării prinde rădăcini și se construiește o relație puternică de solidaritate între ele.
Din fericire, ar trebui să ne bucurăm de inteligență și creativitatea care ne-au ajutat să ne descurcăm în vremuri de restriște. Cum le-ar putea pune liderii noștri mai bine în slujba înnoirii instituțiilor noastre publice și astfel, mai bine în slujba societății noastre? Cum le-ar putea pune mai bine în valoare în a găsi stilul de leadership care să atragă admirație pentru instituția pe care o conduce? Iată mai jos câțiva pași pe care i-ar putea face oricine vrea să fie lider, la orice nivel al unei instituții publice și în orice rol, când vrea să obțină o implicare autentică din partea angajaților și angajament real pentru procesul de modernizare a organizației. Scriu aceste rânduri atât pentru cei care au preluat de curând funcții de conducere și ii cunosc personal, cât și pe cei pe care nu-i cunosc.
1. Inventariați reușitele reale ale instituției, recunoașteți onest contribuția oamenilor la aceste reușite. Oamenii sunt mai cooperanți, mai deschiși și mai responsabili când se simt valorizați. Fac asta chiar și cei mai cinici dintre noi. Faceți-i să se simtă văzuți, ascultați și auziți. Implicați-i în astfel de conversații formale sau informale, planificate sau spontane pe cât mai mulți dintre ei. Întrebați-i despre reușitele organizației, întrebați-i despre contribuția personală la aceste reușite, întrebați-i ce calități personale i-au ajutat să contribuie. Dacă instituția nu urmează să se desființeze, e bine de știut când și cum a obținut cea mai bună performanță a sa (în plus, o mentalitate orientată spre perfomanță ia naștere și se cultivă cel mai bine prin întrebări, nu prin ordine de ministru sau ale conducătorului de instituție).
2. Inventariați în diverse contexte opțiunile pe care le are organizația în acel moment: Ascultați cu răbdare și fără să judecați ce spun oamenii când sunt întrebați “Ce se întâmplă dacă nu vom schimbă nimic?”, “Ce avem de pierdut și ce avem de câștigat dacă nu facem nimic și dacă ne-am propune un plan de îmbunătățiri?”, “Care sunt costurile și beneficiile personale în fiecare scenariu?”. Lăsați-le oamenilor timp să reflecteze și să-și asume răspunsurile – poate că mulți n-au avut niciodată astfel de conversații. Descoperiți cine sunt oamenii cheie și consultați-vă ulterior cât mai mult cu ei în privința celor mai potriviți pași de făcut pentru revigorarea organizației.
3. Spuneți care sunt schimbările pe care le vedeți necesare și de ce, ce credeți că merge și ce nu merge bine, plecând de la ce spun cei pe care i-ați ascultat. Întrebați-i ce viitor vor ei pentru instituție. Nu e o întrebare simplă și poate unora nu li s-a cerut niciodată să se gândească la asta. Ajutați-i pe oameni să vadă mai multe posibilități și să simtă cum pot lasă o amprenta de care să fie mândri. Construiți povestea care să dea o energie bună oamenilor pe care vă bazați. Cu cât scopul proiectului reflectă mai mult misiunea personală a liderului, cu atât mai mult acțiunile acestuia vor fi mai credibile și el va reuși să câștige sprijin real de la oameni. Ipocrizia, agenda personală ascunsă, lipsa de onestitate, desconsiderarea și nerecunoașterea eforturilor oamenilor vor întoarce înapoi curând sabotaje, trădări, dezinteres, rezistență, pasivitate și nepăsare.
4. Construiți planul de îmbunătățiri și de reforma implicând real oameni de la toate nivelurile instituției – iarăși, un exercițiu pe care organizația l-a făcut probabil rar sau poate niciodată. Prioritizati doar câteva inițiative cheie pe care să va concentrați și care să vă asigure primele reușite. Spuneți de la început că în orice proces modernizare e nevoie de efort voluntar suplimentar și că nu va urma o perioada confortabilă pentru nimeni. Atât activitatea curentă, cât și proiectele de modernizare ale organizației sunt de făcut în paralel.
5. Cereți-le oamenilor ajutorul pentru progresele pe care le urmăriți, spuneți-le că trebuie să va luptați împreună pentru fiecare resursă pe care o vreți să o obțineți de la forurile superioare. E nevoie de spirit antreprenorial, colaborare, reacții rapide și responsabile de la fiecare angajat. Agreați împreună “ce” veți monitoriza, “cum” și cu ce frecvență. Reamintiți care este miza personală și cea colectivă pentru fiecare. Utilizați ședințele pentru a construi implicare, angajament și găsiți modalități că oamenii să învețe să poarte între ei conversațiile dificile care au fost aruncate mulți ani sub preș. Felul în care veți avea întâlnirile unu-la-unu vă va aduce aliați sau adversari: învățați să le purtați astfel încât să vă câștigați oamenii de partea voastră și să primească constructiv feedback-urile dificil de auzit.
Instituțiile noastre publice pot fi mai credibile, mai vii, mai moderne și mai relevante pentru societatea noastră atunci când sunt conduse cu un leadership mai bun la fiecare nivel al organizației. Suntem într-un moment prielnic. Ar fi o fantezie copilărească să ne așteptăm și să credem că zeci și sute de instituții vor arăta transformate în următorii ani. Eu cred că miza este alta: de a arăta că este posibilă o asemenea transformare doar în cazul unui număr mic. Pentru că astfel, linia roșie “nu se poate face nimic” odată trecută, am putea avea surpriza ca vântul reformei să contamineze și să viruseze neașteptat de alte multe organizații din sectorul public.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1.Principiul de baza al administratiei noastre publice, centrale si uneori, si locale este inca "ORICE CETATEAN ESTE UN POTENTIAL INFRACTOR SI ROLUL NOSTRU ESTE SA APARAM LEGEA DE EL!"" Ce si cum am putea face pentru ca acest principiu vechi de peste 70 de ani sa fie inlocuit cu principiul modern "CETATEANUL/ CONTRIBUABILUL ESTE BENEFICIARUL/ CLIENTUL/ PARTENERUL (nu stapanul ca in privat!) NOSTRU "?
2.Ce interes ar avea un director actual al unei institutii publice sa devina manager sau lider (in FAPTE nu in titulatura!!) daca el stie prea bine ca a fost numit si va fi mentinut in post doar pentru ca a satisfacut si daca va mai satisface cerintele partidului care l-a promovat si numit exclusiv pe criterii politice? Atfel spus, daca satsfactia personalului fata de directorii acestuia nu conteaza pentru inspectori?
3. Ce posibilitati legale are un director actual de institutii publice de-a se transforma in manager/ lider daca nici legislatia si regementarile actuale si nici inspectiile Curtii de conturi (sau ale corpului de control al primarului) NU includ asemenea criterii si aspecte ?
4.Ce metode, tehnici si instrumente sunt aplicabile si in Romania pentru a reduce inevitabila REZISTENTA LA SCHIMBARE (imposibil de eliminat) a personalului de executie ??? Nu poate exista progres daca cei implicati se opun!