Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Munca de acasă nu mai pare atât de romantică. Fiecare membru al familiei se bate pentru lărgimea lui de bandă, laptop-urile invadează dormitoarele, angajații se simt însingurați. Cum se va redefini felul de a lucra

Bărbat lucrând de acasă

Foto: Guliver/ Getty Images

Anii ’90 ne seduceau cu promisiunea unei lumi mai bune pe care zorii digitalizarii urmau să ne-o aducă: expansiunea internetului, proliferarea “.com”-urilor și a telefoniei mobile ne ademeneau să avem curajul să ne imaginăm viață așa cum o vedeam în filmele SF. Într-adevăr, umanitatea a cunoscut în decadele care au urmat un nivel de conectivitate fără precedent, iar Silicon Valley a democratizat accesul la tehnologie și folosirea ei pentru a avea viață mai bună. Cu mai bine de zece ani în urmă, participam în San Diego la una din conferințele anuale, organizate regulat de partenerii noștri din US, The Ken Blanchard Companies (KBC). Îi știam pe mulți dintre colegii noștri de acolo mai mult prin intermediul teleconferințelor noastre lunare și din email-uri. 

Entuziasmul cu care se îmbrățișau atunci când se revedeau la începutul conferinței mi se părea cel puțin bizar și, pentru mine, vizibil superficial. “Nu voi face niciodată așa ceva, nu vreau să mimez asta doar că să dau bine”, îmi spuneam. M-am dus la cel care coordona rețeau globală de parteneri și i-am spus direct, în stil est-european(!), că de la mine se vede ciudată exaltarea asta între oameni care lucrează constant împreună. 

“Marea majoritate a colegilor din US pe care îi vezi aici se întâlnesc “în-persoană”, de maximum 2 – 3 ori pe an, la astfel de conferințe.

Lucrăm de-acasă de mulți ani deja, împrăștiați prin toată țară. Nu ți se pare normal să te bucuri sincer când îți revezi colegii cu care te înțelegi bine? Știm că dacă nu profităm de fiecare ocazie atunci când ne revedem “în-persoană”, ne vom îndepărta, deconecta și izola încet-încet unii de alții...”. Vârsta la care eram atunci (în jur de 35 de ani), momentul în care era societatea românească în acei ani, mediul și cultura propriei noastre organizații, m-a făcut să-i zic: “La noi nu se va întâmplă niciodată așa ceva”! Mai târziu am învățat însă o lecție veche de când lumea – “ niciodată să nu spui niciodată ”!

Fanteziile promise de munca de acasă 

Munca de acasă, munca virtuală, forțată acum de pandemie, a fost ceva nou pentru marea majoritate a angajaților români. Doar un procent infim dintre ei fuseseră în trecut obișnuiți cu așa ceva (personal, am parcurs primii mei ani de muncă, între 1996 – 2000, lucrând de acasă, iar acest mod de lucru a avut apoi o pondere mare de-a lungul timpului). Munca de acasă a fost mulți ani un adevărat deziderat pentru cei care zi-de-zi trebuiau să meargă la lucru sau să călătorească zile întregi, săptămână de săptămână. Părea un stil romantic de viață, o împletire perfect echilibrată și reconfortantă între viată profesională și viață privată, părea că rezolva probleme la modă, precum “work-life balance”. În 2009 un prieten m-a invitat chiar să-i văd biroul de-acasă, așa cum i-l dotase recent compania, un adevărat centru de comandă: un ecran de teleconferință mult mai mare decât televizorul meu de acasă, scaun ultra-ergonomic, sisteme audio și un copiator imens (acasă!) de ultima generație!

Munca de la distanță promitea flexibilitatea pe care o doream, puteam munci oricând și oriunde, printr-un simplu “device” pe care îl aveam mereu la noi. Priveliști cu locurile de muncă idilice au devenit rapid populare în postări prin toate rețelele de socializare atrăgând aprecieri și invidie: putem munci de la casă bunicilor de la țară cu privirea către o livada superbă, admirând un apus la mare sau căutând inspirație în contemplarea un vârf cutezator de munte. Dacă și copiii trebuie să facă școală online – cu atât mai bine: fiind acum împreună, putem să-i sprijinim la lecții, putem să avem cu ei conversațiile de care nu am avut niciodată timp! Un zâmbet complice se observă ușor și pe fața responsabililor pentru costurile operaționale din companii: tehnologia de azi va aduce costuri de “travel” aproape zero și va scoate din bugete costurile logistice de “events” sau a surprizelor plăcute pentru angajați: coșurile de fructe, cafenelele din birouri, spațiile cu mese de tenis, serviciile de masaj și tot felul de workshop-uri de “well-being”.

Ne-am construit cu toții o poveste în care munca de acasă oferă libertatea individuală mult căutată: suntem stăpâni pe agenda nostră, avem cum să ne dedicăm timp învățării continue și celor apropiați, profităm la maximum de accesul “remote” oricând și la orice avem nevoie. 

Realitățile muncii de acasă și efectele lor adverse

Cu atâtea promisiuni și beneficii ale muncii de acasă, ce altă față a monezii ne arată realitatea? Ce efecte adverse aduce muncă de acasă și cum ne-ar putea afecta negativ? Vorbesc mai jos doar de două dintre ele, pentru că le-am auzit în jurul meu cel mai frecvent în aceste luni de vară.

Sentimentul de însingurare și izolare. Este de departe pe primul loc în această lista. Biroul avea rezonanța lui, te simțeai conectat la organizație, la un ritm comun, la poveștile colegilor, la știrile neoficiale – erai conectat la lumea largă. Știai ce ai de făcut când voiai să-ți pui amprenta pe ceva și să îți faci simțită influența. Simțeai când ești susținut de comunitate și când trebuie să faci ceva că să recâștigi susținerea. Puteai să primești imediat un sprijin de la un coleg de birou plecând de la o simplă conversație sau întrebare. 

În prezent, după valul de solidaritate din primăvară, mulți angajați trăiesc sentimentul că sunt pe cont propriu. Acum, contactul cu deciziile care ne-ar putea influență progresul și evoluția profesională este foarte slab și avem sentimentul că suntem la voia întâmplării și la mâna altora. Tinerii – cei care au cel mai mult nevoie de socializare – suferă cel mai mult de deconectare și de izolare. Am pierdut interacțiunile spontane de pe culoare și care întăreau, moment cu moment, rețeau și capitalul social ale organizației. Stilul lor informal era ceea ce construia cu adevărat încredere și conexiune umană.

Iar când încrederea se erodează crește în aceeași măsură sentimentul de nesiguranță, chiar și atunci când te afli printre cei cu care ai lucrat ceva timp. Tehnologia despre care credeam că ne conectează mai bine, ne obosește acum prin nenumărate video-conferințe de-a lungul unei singure zile. Am realizat că deși ne ajută la accesul și distribuirea informației cu viteza luminii, nu aduce și sentimentul de conectare. În plus, știrile despre avântul global luat de vânzările de aplicații de supraveghere a muncii angajaților și de monitorizare a productivității lor ne fac să ridicăm mai degrabă o sprânceană către promisiunile tehnologiei pentru o viață de angajat mai bună. 

Transformarea casei în birou și sala de clasa pentru școala copiilor. Casa familiei a devenit acum mulți-funcțională: birou, sala de conferințe, sala de clasa pentru copii, spațiu de locuit și de odihnă – toate în același timp și cu program prelungit. Nu mai pare acum nimic romantic. Fiecare membru al familiei se bate pentru lărgimea lui de bandă de internet. Laptop-urile invadează dormitoarele și bucătăriile când nu își mai găsesc locul în spațiul de lucru care le-a fost dedicat. Ne-am luat adio de la energia dată de ritualurile de dimineață, de dinaintea plecării la birou, chiar dacă de multe ori era doar un mare haos. Personal, ajung “să mă văd” cu adevărat cu soția mea doar spre seară, ea lucrând ... tot în aceeași casă cu mine: mâncăm de prânz la ore diferite (atunci când apucăm), ne intersectăm însă din fericire în jurul espressorului și bem o cafea împreună, povestind cum ne merge ziua ca doi colegi de birou, după care mergem iar la task-urile noastre. În funcție de importantă video-call-ului, ne alegem și locul din casă de unde participăm: nu vom pătrunde prea curând misterele “Wi-Fi”-ului și ale cablurilor pe care le avem instalate! 

Ideea de a merge și lucra frecvent din locuri cu priveliști fabuloase s-a transformat doar în aventuri trecătoare, în lumina felului în care am descoperit cum funcționează internetul prin țară, în lumina unor urgențe și treburi administrative apărute peste noapte când ni se cere prezența fizică în nu-știu-ce-loc – un “du-te, vino” de care unii dintre noi parcă s-ar lipsi când ar trage o linie.

Felul în care muncim se va transformă chiar în viitorul apropiat, iar multe linii roșii, ne-negociabile în trecut, au fost acum depășite. Vom întâlni tot mai des o combinație a muncii de acasă, cu muncă remote de oriunde, cu muncă de la birou și cu muncă din mici spații împrăștiate prin orașe, puse special la dispoziție de către organizații. Executivii companiilor care sunt acum pe creștere caută încă scenariile optime din aceste puncte de vedere: cum să valorifice cât mai bine spațiile pentru care au deja chiria plătită, cum să profite și să-și extindă business-ul acum, când au depășit limitările numărului de oameni care puteau lucra în spațiile fizice pe care le avea organizația. Deși la prima vedere pare că muncă de acasă definește deja noul normal, deciziile nu sunt încă tranșate: sunt multe argumente și pro- și contra-muncii de acasă atât în rândul angajaților, cât și în rândul angajatorilor. Uneori, aceiași executivi sunt când ambasadori ai muncii de acasă, când proclamă beneficiile revenirii la birou. În tot acest context, muncă de acasă se așază cu fața la viitor și promite o nouă eră. 

Organizațiile au acum responsabilitatea de a-și reconstrui aproape de la “0” practicile de cultură organizațională astfel încât să preîntâmpine cât mai bine sentimentele de izolare, însingurare, stagnare pe care le resimțim mulți dintre noi. Efectele neglijării și desconsiderării lor se vor vedea mai curând de cât se așteaptă în scăderea nivelului de implicare a angajaților, o tot mai proastă colaborare, în scăderea productivității muncii.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daca te plictisesti acasa, si simti ca ai nevoie de socializare desi esti acolo cu sotia si dragii de copii, cred ca trebuie sa iti regandesti alegerile in viata. Nu munca de acasa e problema, ci viata care v-ati cladit-o acasa. Devin aparente problemele acum, pentru ca nu mai puteti fugi de ele 10 ore pe zi la birou.
    • Like 1
  • Ca in orice ce va fi dupa pandemie se va face cu mult mai mult aplomb satisfactie si dor. Dar pana atunci adica mai exact 10 ani...lumina...( : ) ) in functie de corectitidinea celor cu monotorizarea situatiei vom mai trebui astepta ca un autorizator oficial sau nu sa ne deschida TARCUL ca cornutele sa se instaleze din nou in cutiile producatoare de love-ele. Si pana la urma ce este asa oprimant in lucrul de acasa ?.credeam ca este ideal eu fiind foarte multumit de acest format...numai daca intr-adevar spicuind din commentul de mai jos ducem dorul placerilor feminine birocratice in afara de nevasta cu facaletul sau tigaia existentiala.
    • Like 0
  • Au disparut si flirturile de la munca, precum si sedintele cu colega sau secretara...
    • Like 2
  • Gabriei check icon
    Nu cred ca e ori acasă ori la birou! Și nu angajatul va fi cel care va decide.
    Acolo unde companiile vor vedea o oportunitate economică iar activitatea se pretează sa fie făcută de acasă, nu se va mai reveni niciodată la munca de birou. De altfel in special in IT se lucra masiv de acasă înainte de Pandemie. Și in alte domenii... De fapt pandemia nu a făcut decât sa accelereze un trend inevitabil determinat in primul rând de evoluția tehnologică.
    • Like 2
  • Munca de acasa - Din perspectiva unui angajat care muncea remote si inainte de COVID.

    Ca si orice alt lucru munca remote vine cu pozitive dar si negative. Fiecare percepem cele de mai jos diferit in functie de propria situatie / sistem de valori.

    1) Lucrezi de unde vrei - Am muncit din centrul vechi din Brasov dar si de pe plaja din Bulgaria; de la bunici dar si de la parinti. Muncitul de la distanta iti ofera o libertate de miscare foarte mare. Nu mai esti legat de un loc anume. Si este minunat tu sa castigi RON si sa cheltui Leva sau alte monede mai jos plasate.
    2) Fiecare om are o productivitate diferita dar majoritatea corporatiilor impun un anumit target ce trebuie atins. Asta insemana ca daca esti foarte productiv in loc de 8 ore muncesti 3-4 maxim restul find timp liber pentru alte activitati. Prin deducere tocmai ti-ai dublat salariul !!!
    3) Nu mai esti obligat sa faci o naveta - Nu mai pierzi aproximativ 1 ora pe zi.
    4) Exista aceste aplicati care te contorizeaza daca esti activ sau nu. Daca lucrezi intr-o firma si ai o astfel de aplicatie pleaca cat mai rapid. Nu ai ce cauta intr-un astfel de mediu. Este o metoda de bullyng aplicata angajatilor platiti sub medie ca sa fie mai productivi. Tu nu vrei sa lucrezi acolo !!
    4.5) Daca datorita circumstantelor esti totusi obligat sa faci asta exista foarte multe lucruri prin care poti fenta sistemul. Foloseste-ti creativitatea.
    5) Ai o relatie mai distantata cu colegii de munca si mai apropiata cu familia. Cu primi te vezi mai rar cu cei din urma mai des.
    5.5) Va trebui sa stai mai mult timp singur daca esti tanar/ fara familie (cea ce pentru uni oameni este ingrozitor).
    6) Inainte de covid se iesea mai des cu amici/prieteni dar datorita faptului ca majoritatea lucruruilor sunt inchise si exista posibilitatea dobandiri unui virus posibil (dar nu foarte probabil) mortal acum acest lucru are intradevar de suferit.
    7) Daca nu esti o persoana activa din punct de vedere fizic vei avea probleme mari si este ceva ce va trebui sa inveti sa faci. Muncind de acasa la inceput am dobandit o greutate considerabila datorata lipsei de miscare. Ai grijha de santatea ta.
    8) Nu mai e nevoie sa platesti o chirie usturatoare/sau o rata la un apartament overpriced. Muncesti de oriunde.

    Ca si o nota de fundal pentru mine aceasta experienta este net pozitiva. Am eliberat 3-4 ore din program pentru lucruri care ma intreseaza.
    Am parte de o calitate a vietii mult mai buna pentru ca pot calatori pe unde vreau.
    • Like 2
  • Ce e mai important, lungimea sau grosimea? Asta referitor la titlu, ca "bandwidth" se traduce in romana ca largime de banda, lungime pot avea cel mult undele de la Wi-Fi-ul din casa.
    Inapoi la continut, ar fi de remarcat ca mai multe mari companii, un exemplu notabil ar fi Yahoo, au experimentat inainte de COVID cu munca de acasa si in cele mai multe cazuri au renuntat.
    • Like 3
    • @ Nicu Buculei
      Multumesc de observatia privind "latimea/largimea de banda". Voi vorbi cu redactorii sa corecteze..,
      • Like 1
  • Cu siguranta acest aspect al "noii" vieti la care trebuie sa ne adaptam are multe fatete si poate fi discutat si transat in foarte multe feluri, insistandu-se pe avantaje si pe dezavantaje. Cum ne adaptam, depinde foarte mult de fiecare in parte, de fiecare situatie in parte (cu familie/copii sau nu, casa/apartament mai mare sau nu...). Este clar ca daca locuiesti cu sot/sotie+copii+bunici intr-un apartament, este mult mai greu decat daca esti singur sau maxim 2 persoane.
    Si totusi, niste avantaje pe care eu le vad - da, subiective, sunt strict pentru situatia mea (doua persoane + 1 copil):
    - ma pot trezi putin mai tarziu (spre ora 8) cand lucrez de acasa;
    - iau micul dejun mai linistit, nu pe fuga;
    - locuind relativ aproape de o piata agro-alimentara din Bucuresti, ma pot duce dimineata, imi cumpar legume si fructe proaspete (ce doresc, pe alese), pentru pranz; maxim la ora 9 sunt inapoi acasa;
    - pranzul este clar mai bun, mai sanatos decat orice as fi putut gasi la birou (sau in imprejurimi);
    - lucrand intr-o companie de IT, cu clienti din afara tarii, oricum modul de lucru era online 100%;
    - suntem o chipa relativ mica, deci ne descurcum in ceea ce priveste comunicarea, chiar si la distanta; (dupa cum spuneam, este strict situatia mea);
    - seara, cand am terminat lucrul, am inchis laptopul si gata, uit de el oriunde ar fi;
    (mi-am exersat de ceva timp chestia asta sa ma detasez de ceea ce inseamna birou dupa ce am terminat programul);
    - imi place ca dupa munca, seara, dupa ce inchid laptopul, in secunda 2 sunt cu familia, pot iesi afara imediat cu copilul, nu trebuie sa mai pierd 1h in trafic;
    - imi place ca in orice seara, dupa lucru, pot imediat sa ma urc in masina si sa ajung la tara, la parintii mei (care, din fericire, nu stau departe), iar a doua zi sa lucrez de acolo (vacanta la bunici pentru copil); am facut asta si este ok;
    - imi place ca pot face o pauza in timpul zilei si pot pune haine la spalat (nu trebuie sa mai fac asta dimineata, sa las toata ziua masina de spalat functionand nesupravegheata, si sa vad ce s-a intamplat abia seara, dupa 12h);
    - da, internetul din casa nu este atat de "fantastic", dar, pentru ce avem noi nevoie, ne ajunge (plus ca eu mai folosesc si telefonul mobil, deci mai liberez wireless-ul din casa);
    - toate comenzile facute online (diverse cumparaturi), vin acasa, sunt disponibil oricand;
    - am reusit sa-mi "repar" o masea la stomatologie in pauzele mele de masa "de la birou"; din fericire am gasit un cabinet stomatologic foarte aproape de casa; e minunat cand nu trebuie sa mai alergi prin oras pentru asa ceva, plus explicatiile date de fiecare data;
    - imi place ca pe timpul zilei vine copilul la mine si ne imbratisam sau ne pupam; si cu sotia/prietena poti face la fel;

    .... Si cred ca as mai gasi cateva avantaje ale acestui mod de a lucra de acasa.

    Poate ca anumite argumente par hilare, puerile, nesemnificative, mici chichite - dar, din nou, este strict cazul meu si am ajuns in aceasta perioada sa apreciez fiecare aspect din cele enumerate mai sus cand lucrez de acasa.

    Nu m-am deprimat, am mai fost e cateva ori la birou, m-am vazut cu colegii.
    Am incercat sa-mi setez mental noua situatie si sa scot tot ceea ce este mai bun din ea. Cu siguranta nu pentru toata lumea este la fel, cu siguranta sunt foarte multi pe care modul asta i-a innebunit, dar, again, depinde de fiecare dintre noi sa ne facem viata usoara.

    • Like 7
    • @ Ionut Vlad
      Multumesc ca ai citit articolul, Ionut!
      • Like 2
  • Nume check icon
    Sunt curios ca v-au publicat republica.ro acest articol care aduce lumea cu picioarele pe pamant referitor la "magia" muncii de acasa. Zic acest lucru pentru ca mai la inceputul pandemiei multi profeti preziceau pe aici ca mersul la birou este specific "decreteilor" si ca noua generatie, mai citita si mai profunda, poate sa lucreze linstita de acasa pana la adanci batraneti. In plus va pica si toata piata de imobiliare de birouri, va creste cea pe rezidential si toata lumea va fi fericita.
    In primul rand media europeana actuala este de 37%, prin umare pana cand aceasta tendinta va avea sau mai important va putea fi peste 50% mai este drum lung. In acelasi timp, toti profetii uita de locurile de munca esentiale: agricultura, industrie, comert, servicii publice de toate neamurile care nu pot fi inlocuite de nici un fel. Anumiti hipsteri spuneau ca ei comanda tot numai on-line si ca pentru el nu sunt necesare magazinele fizice. Perfect. Dar numai daca consideram ca produsul trebuie sa fie ambalat, etichetat, verificat, pus in camion si transportat - iar ultima oara cand am verificat nu prea zburau drone si roboti - , sunt curios cum se pot face acest lucruri de acasa.
    Daca insa ne referim numai la cei care prin prisma serviciului poti sa lucreze de acasa este un subiect de discutat, dar pana la urma ca in orice lucru din lume trebuie sa exista moderatie. Extremele nu duc la nimic bun. O combinatie este ideea cea mai buna.
    • Like 3
    • @ Nume
      :-)
      • Like 1
  • da, aveți dreptarte, Pandemia aceasta a demolat multe mituri, printre care și mitul școlii online și cel al muncii de acasă. Părinții îi vor cât mai repede pe copii la școală, o mare parte a angajaților vor înapoi la cafeaua și țigara cu colegii. Însă e dificil de hotărât pentru toată lumea care sunt avantajele și dezavantajele lucrului de acasă. Pentru profesiile umaniste, de exemplu, posibilitatea de a lucra de acasă, de a te deplasa la biblioteci, arhive, etc., de a putea profita de biblioteca de acasă (e dificil să cari la birou toate cărțile de care ai nevoie într-o zi) este o adevărată mană cerească. Simt că sunt mult mai eficientă astfel. Problema este doar cu șefii suspicioși, dar probabil cândva se vor convinge și ei că lucrurile pot să meargă bine și dacă nu ai angajații mereu sub ochi. E adevărat că deocamdată bibliotecile și arhivele sunt închise, dar pandemia aceasta se va stinge totuși, dar sper că regimul de muncă de acasă va rămâne o alternativă de luat în seamă pentru mulți. Cât despre sentimentul de însingurare, depinde de generație. Generația mea, uniformizată cu forța de regimul trecut, și-a construit, ca să poată rezista, un soi de independență interioară. Generațiile mai noi se valorizează doar când sunt toți la fel, cel care iese din turmă devine oaia neagră. E normal deci ca atunci când sunt doar ei cu ei și nu cu grupul care să le indice direcția și valorile să se simtă descumpăniți și însingurați,
    • Like 4
    • @ Stroe Adriana
      Delia MC Delia MC check icon
      Like maxim.
      Îmi place tot dar mai ales explicația de la sfârșit (în opoziție cu disprețul pe care îl au tinerele generații față de cele nu așa de tinere, în sfârșit un bobârnac peste nas) și faza cu șefii suspicioși... de altfel asta cu munca de acasă era parcă înainte un deziderat, cum să ceri o zi și încă una, până te desprinzi de tot de birou. Iar acum regretă modul, deocamdată defunct de lucru... schimbarea e totdeauna dificilă pentru că e altceva cu care nu suntem obișnuiți; oamenii ajung să regrete chiar și un trecut clar dezavantajos dar înrădăcinat fiindcă le e teamă de viitorul necunoscut.
      Felicitări, excelent punctat.
      • Like 2
    • @ Stroe Adriana
      Multumesc de comentarii si observatii, Adriana!
      • Like 0
    • @ Delia MC
      :-)
      • Like 0


Îți recomandăm

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Scoala din valiza

„Educația digitală nu înseamnă neapărat distanțarea între copil și profesor. Și aici îmi vine în minte un alt exemplu: profesorii dintr-o școală din Ialomița, care au devenit dependenți de copiii pentru a putea să folosească mijloacele digitale și s-au apropiat de copii”.

Citește mai mult

Andreas Lier - BASF

„Mă duc aproape în fiecare dimineață cu bicicleta la birou, pe o distanță de 3-4 km, în timp ce vecinii mei adoră să-și conducă SUV-urile, să stea în ambuteiaje, să polueze aerul, lăsând o amprentă mare de carbon doar pentru a se simți foarte confortabil și a afișa simboluri de statut social”, dezvăluie Andreas Lier, CEO al BASF România, într-un interviu pentru Republica.

Citește mai mult

O afacere cu cânepă

Ionuț a plecat în India în toamna lui 2017 ca să viziteze cele șapte orașe sfinte. A luat această decizie după un an și jumătate în care a lucrat pentru o companie elvețiano-britanică din Praga, unde ajunsese ca proaspăt absolvent al unui masterat în Olanda, care nu și-a găsit nimic de lucru în țară.

Citește mai mult

Andrei Pitis

Andrei Pitiş, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din industria locală de IT, a investit până în prezent în 15 startup-uri, după ce în 2018 a demarat un proiect prin care vrea să ajute 100 de români să ajungă milionari în euro din startup-uri în tehnologie.

Citește mai mult