Cum salvezi un oraș din pragul depresiei și cele două lucruri mai puțin obișnuite pe care le-am găsit în strategia de dezvoltare a Clujului

Foto: Ivan Nesterov / Alamy / Alamy / Profimedia

Despre Cluj-Napoca se spune că a fost un oraș în pragul „depresiei” - este un concept care doar pe alocuri are ceva legătură cu psihologia. Multe dintre centrele oraşelor din România au ieșit din comunism cu clădirile ponosite, fără alei pietonale, fără infrastructură pentru transportul alternativ. Lipsa fondurilor au ținut așa situația două decenii. Și totuși, ce a reușit să scoată din depresie Clujul, de la orașul tramvaielor și băncilor în tricolor la cel al verilor cu festivaluri, antreprenori competitivi și performanță academică. La o primă vedere, filosofia de dezvoltare a orașului se înscrie în jurul a trei idei cheie: verde, digital, rezilient, deși în continuare, la câțiva kilometri de centrul orașului, găsim rușinosul Pata Rât, groapa de gunoi unde încă trăiesc familii întregi, are cele mai mari chirii la apartamente de câțiva metri pătrați, în foarte multe locuri se construiește haotic, iar drumurile nu mai fac față fluxului mare de mașini către comuna devenită cartierul dormitor al orașului.

Dar schimbarea a pornit de la două lucruri mai puțin obișnuite pentru modul în care se întâmplă dezvoltarea comunităților din România. Primul este implicarea mediului academic, timp de 10 ani câțiva experți conduși de decanul facultății de Științe Politice Administrative și ale Comunicării de la Babeș-Bolyai au strâns tot felul de date privind calitatea vieții din Cluj și au livrat administrației locale o strategie de dezvoltare a orașului și a împrejurimilor. 

Al doilea lucru la fel de ieșit din comun este că administrația locală a și ținut cont de recomandări.

Călin Hințea, decanul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării de la Universitatea Babeș-Bolyai, este unul dintre autorii strategiei de dezvoltare a Clujului și spune că totul a plecat de la ideea realizării unui profil al orașului.

O strategie într-o comunitate este asemănătoare cu identificarea caracteristicilor unui individ. Orice comunitate are un profil strategic specific. Orașul Cluj-Napoca are un profil specific, iar totul pornește de la o analiză de date. E lungă, e plictisitoare, colectarea și analiza sunt dificile. Și de aceea de multe ori se fac strategii după opinii. De exemplu, să facem o fântână cântătoare și să nu începem cu utilitățile. În orașele mici și mijlocii este o problemă foarte mare: pleacă tineretul și în general cel educat. Pleacă spre orașe mai mari sau în străinătate și asta e o pierdere strategică pe termen lung. Dacă nu înțelegi aceste baze orice încerci să faci e ca o loterie, poate ai noroc. poate nu, spune profesorul Hințea.

Ați caracteriza Clujul înaintea acestei etape pe care ați coordonat-o ca fiind un oraș în depresie?

Cred că în semi-depresie. Ce numesc eu depresie: un oraș cu o situație foarte bună și care într-o perioadă foarte scurtă de timp a cunoscut o cădere abruptă, care nu s-a încheiat în câțiva ani. Acest tip de cădere duce nu numai la scăderea capacităților economice, dar și la un anumit tip de amorțeală în comunitate, oamenii nu mai au încredere că se mai poate schimba ceva. Clujul a fost semi-depresiv și cred că ce l-a făcut să supraviețuiască este această componentă universitară. Clujul în 10 ani va fi o zonă mult mai largă geografic, cred că se vor întâmpla schimbări masive ale populației în această zonă de dezvoltare, metropolitană și împreună cu cele cinci orașe din apropiere. Cred că se vor schimba multe într-un sens pozitiv.

Cine ar trebui să facă de fapt aceste măsurători. Aici avem practic un soi de măsurătoare ca să îți dai seama care e tendința? Cine ar trebui să pună la dispoziție comunității, decidentului local, aceste analize?

Cei care fac strategii trebuie să plece de la sondaje pe teme importante cum este de exemplu calitatea vieții. Adică măsurăm zeci sau sute de indicatori privind calitatea vieții, de la cât de bine sunt structurate părțile de infrastructură într-o comunitate, până la calitatea sistemului educațional, până la satisfacția privind spațiile verzi sau piste de biciclete, lucruri care par puțin importante.

Pentru Cluj-Napoca, care ar fi indicatorii cei mai importanți pe care i-ați măsurat privind calitatea vieții, ce a lipsit, ce ați adus în plus?

Noi am început să măsurăm în Cluj acum 12 ani. Am început cu un pachet mai mic, acum măsurăm cam 87 de indicatori. Într-o comunitate mai mică nu trebuie să măsori atât de mult. E interesant de înțeles că acești indicatori nu măsoară numai lucrurile la care ne-am gândi în mod automat, de exemplu infrastructura. Se referă la educație, siguranță în comunitatea în care trăiești și apare încă un indice în orașele dezvoltate, de exemplu capacitatea de a susținte mediul antreprenorial. Deja există o generație mai tânără, pentru care indicatorii de bază privind calitatea vieții nu sunt suficienți, se uită la indicatori ce țin de digitalizare sau antreprenoriat. Și aceștia sunt foarte puțin măsurați.

Revenind la această idee de dezvoltare strategică, ce a fost Clujul, ce a reușit să obțină din punct de vedere al acestei strategii?

Aș vrea să mergem pe o perioadă de 10 ani, cam când am început noi să facem analize. Cea mai importantă țintă pe care noi am avut-o a fost trecerea de la un profil industrial, înspre ceea ce se numește economie bazată pe cunoaștere. Este un proces foarte simplu de realizat, e vorba de trecere de la manufactură la economie bazată pe zone precum IT, cercetare, servicii, cultură, industrii creative. Și într-adevăr Clujul a reușit să se transforme.

E cel mai mare câștig strategic. Asta a însemnat automat și un efort de a convinge locuitorii orașului? A fost complicat să le induceți ideea că orașul are alt potențial?

A fost o trecere organică, și aici universitățile au avut un rol esențial. Orașe care au mers bine s-au prăbușit. Și vă dau exemplul Detroit, fostul sediu al General Motors, un oraș bogat care după plecarea General Motors a devenit un studiu de caz în prăbușire urbană. Ceea ce însă spun unele analize că nu a avut Detroit este universitatea plasată în centrul orașului. Cred că în Cluj pilonul care a rezistat schimbărilor a fost universitatea, care furnizează avantaje: nu numai că aduce resurse importante în oraș, numai Babeș-Bolyai aduce 700 de milioane de euro în oraș. Există avantajul secundar, un anumit tip de resursă umană atrasă în oraș și care rămâne în oraș și al treilea lucru, această resursă umană construiește un anumit tip de economie și de cerere. Gândiți-vă nu numai la partea de economie, de IT, gândiți-vă la medicină, inovare, zona de cultură.

Pentru viitor, poate orașul să își atingă o anumită limită? Va trebui să regândiți spre ce merge?

Problema strategiei este că nu poți să faci proiecții pe mult timp și să te aștepți să rămână la fel. Lumea se schimbă atât de repede, încât e foarte greu să te gândești că faci o strategie, ne întâlnim peste 7 ani și vedem ce s-a făcut. În mod continuu trebuie ajustat și analizat. Clujul acum spre exemplu se confruntă cu niște probleme pe care le-am anticipat: costul vieții, de exemplu. Aglomerarea devine atracție, mulți sunt atrași de Cluj, dar odată cu venirea oamenilor în comunitățile urbane, apar problemele: de trafic, de cost și alte probleme conectate. Acum cel mai important, zic eu, este ca orașul să se dezvolte organic, adică dezvoltarea să nu mai fie gândită în limite geografice, administrative, trebuie integrate cu orașele din județ. Când vor exista astfel de relații, o mare parte din presiunea care apare pe Cluj acum se va disipa și aceste orașe vor avea și ele de câștigat. Dar aici este un mare dacă. Dacă Guvernul va înțelege să conecteze aceste locuri prin infrastructură.

Interviu realizat în cadrul emisiunii Europa | Mi-e bine, ți-e bine. Un proiect editorial Digi24 susținut de Uniunea Europeană. ( https://www.digi24.ro/emisiuni/europa-mi-e-bine-ti-e-bine)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp