Scandalurile din jurul lefurilor de la Metrorex, dincolo de anomaliile de acolo - de la concubinajul nefiresc dintre conducerea administrativă și sindicate și până la încasările pe care le face firma sindicaliștilor din spațiile publicitare sau comerciale - relevă o problemă sistemică a societății.
Practicăm, ca popor, un sport la care am devenit foarte buni, cu performanțe de invidiat, dar care ne costă multă energie și bani. Dacă ar exista un campionat mondial al talentului de a ne fura căciula nouă înșine și celor din jur, probabil că am fi câștigătorii detașați.
Ne păcălim în fiecare zi noi pe noi, dar și pe ceilalți. Avem cele mai mari subvenții la energie termică, dar nu avem căldură în calorifere. Avem cele mai ieftine bilete pentru mijloacele în comun dintre capitalele europene, dar avem un transport public execrabil - nu putem să ne bazăm deloc pe autobuzele, tramvaiele și troleibuzele STB.
Aflați și:
Furatul căciulii ca sport național se practică la Metrorex, la STB și la fostul RADET- în fapt, aproape la toate instituțiile de stat. Servicii foarte ieftine în aparență, comparativ cu alte orașe românești sau străine, dar în fapt extrem de scumpe, dacă facem un calcul pragmatic și avem în vedere calitatea jalnică a acestora. Mai punem și munții de bani care merg de la bugetele publice centrale și locale sub formă de subvenții și se pierd în ceața salariilor, sporurilor, organigramelor umflate. Fonduri care nu ajung niciodată pentru investiții masive.
Furatul căciulii se practică peste tot, de la CFR, până la TVR, de la factura la curent pe care o primim lunar acasă și până la taxa de parcare de câțiva euro, care-i încurajează pe toți să-și plimbe autoturismele peste tot prin oraș și să le trântească unde e un petec de iarbă sau un metru de trotuar.
Câteva exemple punctuale: o călătorie la metrou (cartela de 2 călătorii) este 2.5 lei, adică puțin peste 50 de eurocenți. Nu veți întâlni nicăieri în Europa asemenea tarife (cel puțin nu oferite tuturor, indiferent de câștiguri sau statut social). În cazul abonamentului nelimitat de 70 de lei, la o medie de 3-4 călătorii/ zi, reiese un tarif de sub 70 de bani/ călătorie.
Salariile, dacă ar fi să le dăm crezare managerilor care au semnat în această săptămână un comunicat în războiul cu ministrul Drulă (medie de 5700 lei/ angajat/ lună NET, cu tot cu sporuri) nu sunt exagerat de mari (având în vedere lucrul de noapte, weekend, sub pământ, condițiile grele etc).
Veți spune că nu putem compara veniturile din alte capitale europene cu cele de aici. În parte adevărat, mai ales pentru cei din categoriile vulnerabile. Însă Bucureștiul vine tare din urmă în ceea ce privește salariile și venitul pe cap de locuitor. În toate țările UE se aplică subvenții și reduceri diferențiate - acestea au rolul de a-i ajuta pe cetățenii cu venituri mici să folosească serviciile de transport și să ofere calitate celor care o așteaptă.
Puteți vedea tarifele metroului din Paris.
Călătoria aparent ieftină cu metroul sau cu STB în București este în fapt exorbitantă. Totuși, cât e de normal ca întreaga populație a țării să plătească funcționarea metroului în capitală? Cât de etic, dacă doriți, este - din punct de vedere social și economic - să se aloce subvenții colosale pentru că Metrorex își subevaluează permanent tarifele?
Ne păcălim că avem un transport ieftin, că și-l permite toată lumea, dar de fapt, structura de cost nu e transparentă și nici asumată. Cât ar trebui să coste, cu adevărat, o călătorie cu metroul sau troleibuzul în București, dacă Metrorex și STB ar fi obligate să facă un astfel de calcul? 5 lei, 10 lei, 15 lei? Ar fi mult? Ar fi puțin, raportat la calitate, întinderea rețelei?
Dacă ar trebui reduse costurile de operare, ca să fie mai ieftine biletele, de unde s-ar tăia? Cât câștigă un vatman? Ce sporuri are? Câte ore lucrează? Dar șefii lui? Și așa ajungem la categoriile de cheltuieli care se achită din sacul cu subvenții, la salariile șefilor și șefuților, la angajările pe pile.
Ne furăm căciula și când ne amăgim că avem căldura ieftină.
În fapt, plătim foarte scump ceva ce nu există în calorifere. Primăria a mimat plata subvenției către RADET, care la rândul său a mimat plățile către CET-uri. Azi avem conductele ciuruite, ne spălăm cu ibricul, ne încălzim cu aeroterma, dar avem agentul termic subvenționat.
Care este costul real al gigacaloriei? Din ce e compus acesta?
Cât reprezintă salariile șefilor și diverșilor șmecheri care zac prin birouri? Plătim, de fapt, gigacaloria la niveluri exorbitante din cauza pierderilor de pe rețea și cheltuielilor dezechilibrate ale regiei. Doar că nu-i dăm direct din portofel și nu ne dăm seama că-s tot banii noștri.
Toate aceste găuri din bani publici se adună unele peste altele. În loc să meargă fonduri spre spitale, școli, autostrăzi, căi ferate, aruncăm cu miliardele de euro în fiecare an ca să dăm de mâncare unor monștri cărora le este permanent foame.
Nici tarifele de câteva zeci de lei pe an pentru un loc de parcare/ an nu sunt normale. Ieftin înseamnă că nu vom avea de fapt niciodată parcări civilizate, bandă dedicată autobuzelor și nici un aer de respirat în orașe.
Există soluții la toate acestea? Există, fără dubiu, însă e nevoie de oameni curajoși care să le identifice și să le aplice.
Una ar fi transparentizarea 100% a tuturor cheltuielilor instituțiilor care primesc bani de la bugetele centrale și locale, cu structură de cost, astfel încât fiecare cetățean să știe cât costă cu adevărat serviciul pe care-l pretinde, cât înseamnă lefurile șmecherilor, cât i se ia din buzunare pe ceva inexistent și cât i se mai ia indirect din portofel prin subvenții.
O altă soluție poate fi un sistem prin care să încurajăm educația financiară în ceea ce privește salariul brut.
Un mecanism prin care în cont îți intră leafa lunară brută, vezi suma, o înțelegi, iar apoi vezi cum fiecare instituție a statului își trage partea leului și-ți lasă mai puțin de jumătate ca să te târâi până la următoarea chenzină.
În felul acesta, s-ar putea să te intereseze mai mult că unele instituții de stat au căpătat comportamente de organizații mafiote, cum sunt Apele Române. Și s-ar putea să ai toleranță mai scăzută față de atitudinea unui funcționar ANAF care strigă la tine, contribuabil, imaginându-și că-i ești slugă, nu că-i achiți salariul și voucherele de vacanță.
Revenind la transportul public, există experimente în alte orașe europene - este gratuit pentru toată lumea. Se poate merge și pe un asemenea concept, doar că e tot o chestiune de sinceritate a noastră față de noi înșine - să evaluăm corect activitatea unui asemenea operator de transport, să vedem care sunt costurile și câți bani ar trebui dați cu adevărat de la bugete pentru a le susține. De asemenea, ar fi de inventat și administrat inteligent alte surse de bani - publicitatea/ încărcarea bateriilor la mașinile electrice/ transport la comandă etc.
La final, o precizare: folosesc pe cât de des posibil sistemul public de transport, inclusiv metroul, dintr-o ambiție personală de a rămâne conectat la lumea din jur și de a observa problemele orașului sau progresele pe care le face. E drept, considerabil mai rar - spre deloc - în timpul pandemiei. Experiențele cu fostul RATB, actualul STB, au fost mai ales rele și foarte rar bune. De la scaune cu urină pe ele și mirosuri greu de suportat, până la șoferi și vatmani care ascultă manele, înjură și scuipă pe geam. Programul nu este deloc previzibil, modul haotic în care circulă - jumătate de oră întârziere, apoi câteva mijloace care trec goale prin stații - toate acestea taie și avântul celor mai convinși ecologiști sau cetățeni care fac eforturi să nu-și ia mașina personală în fiecare zi cu ei.
Dar... hei! O călătorie e doar 1 leu și 30 de bani, adică pe la 30 de eurocenți. Și trăim în capitala europeană cu cea mai mare subvenție acordată de stat pentru căldură și apă caldă... care nu există!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca voi credeti ca cei din Iasi platesc metroul bucurestenilor lenesi, ia mai recalculati si procentual cat din venitul tarii vine din Iasi.
Ca sunt sute de angajati la Metrorex si se poate fara ei, da: directorasi, secretare, mici functionari etc se pot elimina. Si mai bine se pot elimina prin centralizare RATB cu metrorex, si eliminat o parte din manageri dar fix astia se opun...
Acum ma intreb de ce nu a avut cineva initiativa sa puna centrale termice la toata lumea, negociat in mod individual si ar rezolva problema caldurii. Cu transportul in comun, cred ca serviciile de curatenie, si de mentenanta ar trebui sa fie externalizate si sa fie private si atunci poti sa incepi sa te gandesti la eficienta.
Nu cred ca este vorba de o problema de hr, adica nu cred ca trebuie sa dai oameni afara, sau sa le reduci salarile, ci sa scoti politicul din procesul de management, si sa ai un pic de leadership, fie din sectorul privat, fie din tehnologii noi.