Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

În timp ce avioanele americane și britanice bombardau România, piețele financiare de la New York și Londra ne-au păstrat intact aurul

Emisiune TV, acum vreo cinci săptămâni. „O dezvăluire șocantă!” – zice moderatoarea. „Reporterii noștri au descoperit că partea cea mai mare din rezerva de aur a BNR se află în străinătate!”...

Sună telefonul meu. Producătoarea emisiunii mă întreabă dacă accept să intru în direct. Accept. Și spun că știrea e adevărată, numai că am dat-o eu… acum 14 ani, în 2002.

În zilele următoare, știrea e repetată pe bloguri, fără ca nimeni să mă mai întrebe dacă e adevărată ori nu. Pe acest fond intervin și „criticii de serviciu” ai BNR. Se ascut condeie, sunt făcute „dezvăluiri”, sunt descifrate „secrete”. Cum am citit recent: „Un văl se ridică de pe ochii oamenilor”.

Ce i se spune publicului – intenționat sau din neștiință – despre rezerva de aur a BNR? Redau câteva detalii semnificative ale unui tablou ce crește zilnic.

5 iulie 2016: „Cum nu știm cum și în ce condiții se ocupă BNR de rezerva parcată la Londra, nu putem spune cât pierde la tranzacție ori cât poate fi ciunga (…). Într-o lume răutăcioasă nu ai vrea să te prindă Brexit-ul cu complicații legale, de jurisdicție ori de instrument”.

13 iulie 2016. Sunt invocate voci de la BNR: „Ba ar fi aur în străinătate, ba nu ar fi”.

28 iulie 2016. Două exemple în care citești ceva și înțelegi altceva: „Comunicarea deținerilor de aur în străinătate, lipsită de transparență în rapoartele recente de activitate”. Și mai departe: „Aurul a fost trimis în străinătate în mai multe perioade, dar mutarea din 2010 a fost realizată sub pretextul auditării deținerii”

Și, acum, să vedem cât adevăr și câtă imaginație răzbat din rafalele îndreptate zilnic către Banca Națională. Voi pleca, firește, de la textul de lege.

Legea 312, din 2004, art. 30: „Banca Națională a României, respectând regulile generale privind lichiditatea și riscul specific activelor externe, stabilește și menține rezerve internaționale, în astfel de condiții încât să poată determina periodic mărimea lor exactă, rezerve alcătuite cumulativ ori selectiv din următoarele elemente: a) Aur deținut în tezaur sau deținut în străinătate; b) Active externe, sub formă de bancnote și monede sau disponibil în conturi” etc., etc…

Legea, așadar, consfințește prerogativa BNR de a decide unde ține aurul, în țară ori în străinătate. Și totuși, în condițiile în care în România aurul nu este numai un metal foarte scump, ci și un metal „fierbinte”… orice mișcare a aurului înfierbântând imediat și opinia publică, BNR – între anii 1999 și 2002, perioada de după 1989 în care au avut loc transferuri de aur – a trimis și scrisori președintelui României, președinților celor două camere ale parlamentului, prim-ministrului, ministerului de Interne, altor organisme ale statului, în care au fost făcute informări pe larg privind transferurile temporare de aur la Banca Angliei. Dacă, după 2002, BNR nu a mai trimis astfel de scrisori, motivul este că nu a mai transferat în străinătate nici un gram de aur.

Transferul aurului nu a fost făcut în secret. Așadar, afirmația că deținerile de aur în străinătate ar fi lipsite de transparență în rapoartele recente de activitate patinează grav pe lângă adevăr. Scot, la întâmplare, unul dintre rapoartele anuale, pe cel din 2005. Îl deschid la pagina 85 și citesc: „La data de 31 decembrie 2005, cantitatea de 43,59 tone de aur era depozitată în țară, în timp ce 61,25 tone se aflau în străinătate, la Banca Angliei, una dintre cele mai sigure instituții financiare din lume”. Unde bate stimabilul cu rapoartele recente – să spunem cele din 2011 până la zi? Evident, crede că a găsit proba afirmației potrivit căreia aurul a fost trimis în străinătate în mai multe perioade, dar mutarea din 2010 a fost realizată sub pretextul auditării deținerii.

Pretextul auditării nu avea de ce să fie invocat de BNR, fiindcă nu a transferat aur în 2010 și în nici un alt an de după 2002. Povestea are însă tâlcul ei. Rezerva de aur – atât cea din țară, cât și cea din străinătate – este reevaluată anual, în raport cu mișcarea prețului aurului. Și dacă, în 2010 față de 2009, aurul s-a scumpit de la 104,184 lei gramul la 145,350 lei, prin înmulțirea prețului cu 61,2 tone aur a rezultat o creștere importantă a valorii aurului de la Londra – de la 6,3 miliarde lei la 8,9 miliarde lei. De aici probabil și concluzia (greșită!) că BNR ar fi făcut noi transferuri de aur. Cu o astfel de logică, dacă aurul s-a ieftinit în 2015 și rezerva BNR a pierdut, prin reevaluare, 43 de milioane de euro față de 2014, cine știe ce s-ar mai putea spune…

Și acum – despre ce am scris în 2002. Senatorul Corneliu Vadim Tudor primise informații – „din surse sigure”, cum a subliniat de la tribuna Senatului – că BNR ar fi vândut aur în străinătate. I-am răspuns și public, și printr-o scrisoare, insistând pe sursa confuziei. Banca Națională vânduse, într-adevăr, metal prețios. Dar nu aur, ci argint. De fapt, nu fusese o simplă vânzare, ci au avut loc acte succesive de vânzare - cumpărare. Practic, întreaga cantitate de argint din tezaurul Băncii Naționale, cântărind 614,2 tone, a fost schimbată pe aur. 

Conversia argint-aur a parcurs cinci etape, între anii 1994 și 2000, pe piața elvețiană și pe piața Londrei. A fost o afacere avantajoasă pentru România, schimburile fiind făcute în momente în care pe piețele internaționale cererea de argint era în creștere. În rezerva internațională a României, administrată de BNR, au intrat 8,9 tone de aur, în contrapartidă la cele 614 tone de argint. Iar operațiunea a avut o motivație solidă. Potrivit standardelor noi, spre deosebire de aur, argintul nu mai intra în calculul rezervelor internaționale.

Cât privește aurul, am răspuns că o parte a stocului fusese deja transferată în străinătate. Era anul 2002, când operațiunile de transfer se încheiaseră. Și am adăugat că sunt asigurate condiții de garanție totală, aurul putând fi repatriat în orice moment. Aluzia la riscul pe care l-ar genera Brexit-ul, din 2016, e la fel de ridicolă cum ar fi fost în 2002 orice suspiciune legată de piața Londrei. Să nu uităm că în anii celui de Al Doilea Război Mondial, când SUA și Marea Britanie ne erau dușmani și avioanele lor ne bombardau zilnic, Banca Națională a României avea în depozite 10,3 tone de aur la Banca Angliei, 11,6 tone la Fed și 25,4 tone în Elveția. După război, le-am primit înapoi până la ultimul gram. Ceea ce nu s-a întâmplat cu aurul de la Moscova.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Belcin check icon
    Si care este problema..in 1947 cand foametea in Romania ucidea copii ...prietenii rusi cu asentimentul conducerii comunistoide au devalizat Banca Nationala se pare de vreo cateva vagoane de aur de la Cozia..acest lucru ar trebui sa il lamureasca domnul Isarescu..(se pare nu stiu siger ar fi vorba de vreo 40 de vagoane ..aur strans de Maresalul Antonescu din vanzarea petrolului..catre nemti..Antonescu dadea petrol nemtilor dar pe aur...nu moca ca Tariceanu,Ponta) ce am relatat am primit ca informatie de la cei batrani adevarati patrioti.
    • Like 0
    • @ Belcin
      poate lamureste cineva si platile compensatorii catre urss, rezultate in urma WWII, poate ca aurul acela face parte din aceste plati compensatorii ! este o poveste interesanta cum romania a ajuns 90% catre urss si 10% catre UK ! minciuna trebuie sa se sfarseasca intr-o zi !
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      Belcin check icon
      Exista o lista acu platile compensatorii catre rusi,aurul nu face parte din aceasta lista nici nu a fost publicat asa ceva ..ca exemplu Romania trimitea in anul foametei 1947 catre tara ..pretena 100000 de capete de vita..plati compensatorii?? vedeti care a fost datoria Romaniei conform tratatului...incheiat si suma adevarata incasata de catre tara" pretena"..veti fi uimiti....
      • Like 0
    • @ Belcin
      total de acor cu dumneavostra ! dar, ca si in cazul "conturilor elvetiene", exista actiuni care mai asteapta desecretizarea, colaborarea, rezolvarea sau oficializarea. unul este chiar "chestiunea" intoarcerii romaniei la sistemul monarhic si odata cu ac intoarcere se pune problema "reintoarerii" altor "chestiuni". foarte multe intelegeri si tratate internationale sunt legate de semnatari, care daca nu sunt recunoscuti de alti semnatari (cosemnatari) intelegerile raman in functiune sau dimpotriva. evident intr-o tara plina de iresponsabili si hoti, la care se adauga nationalistii, sufletisti si oamenii de bine, lucrurile se incurca in mod natural.
      • Like 0
  • domnule Adrian Vasilescu, baietii astia, destepti si telegenici, infocati si revoltati la culme, actori de prompter, intai citesc "stirea" de pe plic si apoi numara bacnotele ! ei tin partea banului din mana nu a adevarului si realitatii de zi cu zi. domnule Adrian Vasilescu, nu va agitati, cunosc oameni din BNR care dupa 5 ani nici nu inteleg conceptul de banca nationala, deci ce sa discutam cu ei chestiuni tehnice si mecanisme financiare specifice unei banci nationale. ce cauta ei acolo ? pai cred ca aurul lui vadim :)
    • Like 1
  • check icon
    Ideea că e bine să ai ai o parte de aur în străinătate, dar problema este unde îl pui. Cea mai bună soluție e să-l depui într-o țară neutră, fără putere politică, care nu e în pericol să fie invadată. Această țară este Elveția. Fapt demonstrat de istorie. Despre celelalte țări sunt foarte rezervat. La o adică nu numai Rusia poate să decidă pe banii noștri. Ăia ne-au reținut tezaurul din motive de forță, argumentând că suntem datori, ca țară învinsă în WWII, ei învingătorii având toate drepturile din lume (vezi Ialta cu șervețelul lui Churchill, cu cei 90% influență sovietică în România, de fapt România dată rest ca ciungă lui Stalin la finalul listei). Cum stau lucrurile acum, nici celalți nu sunt mai breji. Dacă te trezești, tu ca țară, să te piși cumva contra vântului, "democrații" au o pleiadă de măsuri economice (înainte de cele militare), ca să te strângă de ouă. D-l Vasilescu cred că știe mai bine, că a învățat să meargă pe sârmă. Trecând prin scăderea ratingului de țară (vecinii noștri ungari au pățit-o), mărirea dobânzilor la împrumuturi, până la blocare de conturi atunci când "democrația" e în pericol. Noi am fost și suntem păcălicii Europei. Când credem ca proștii că am câștigat și noi ceva, de fapt am plătit înzecit pentru acel ceva și l-am dat și înapoi. De la afacerea Bethel Henry Strousberg, la ducerea tezaurului la Moscova, până la afacerea Bechtel am tot plătit ca proștii pentru cretinismele conducătorilor care s-au încrezut în străini sau le-au făcut jocurile pentru un os de ros (de parcă ăia fac parte din societăți de binefacere puse de Dumnezeu pe pământ, nu speculanți gata să facă profit de pe urma proștilor) și n-am învățat nimic.
    • Like 0
    • @
      Elvetia a fost in mare pericol sa fie invadata de Germania atat in primul cat si in al doilea razboi mondial, a scapat ca prin urechiele acului. Servetelul lui Churchill e o simpla butada numai buna pentru amatorii romani de istorie anecdotica. Romania a ramas sub influenta Uniunii Sovietice dupa razboi(la fel ca restul Europei de Est) doar pentru ca era ocupata temeinic de armata rosie si nimeni nu era dispus sa sacrifice milioane de sodati ca sa o alunge de acolo. Realitatea e ca atata timp cat Armata Rosie era aici, Romania era 100%(nu 90%) sub influenta sovieticilor si 10 servetele ale lui Churchill nu ar fi schimbat cu nimic acest lucru. In privinta deciziei de a duce tezaurul la rusi, aceasta a fost luata in conditii speciale, in 1916, atunci cand toata lumea se pregatea de prabusirea frontului in fata Germaniei. Nimeni nu putea sa se bazeze pe ipoteza ca armata romana va rezista, a fost oricum aproape un miracol. Se pregatea inclusiv evacurea guvernului in Rusia. Sunt sigur ca toti ar fi preferat evacuarea tezaurului in Occident, dar daca te uiti pe harta fronturilor este evident ca acest lucru era imposibil. Se poate reprosa faptul ca nu s-a evacuat tezaurul inca inainte de inceperea razboiului, dar in 1916 nu erau alte optiuni.
      • Like 0
    • @
      Belcin check icon
      Atentie Tezaurul a fost in primul razboi mondial ,furtul rusilor din 1947 nu va spune nimic ? se pare ca vreo 40 de vagoane....1990 transport de aur din Romania catre cine???/
      • Like 0
    • @ Ventidius
      Belcin check icon
      Nemtii plateau petrolul romanesc cu aur prin Elvetia..MARESALUL ANTONESCU PATROTUL NATIONAL nu vindea moca bogatiile nationale ca Tariceanu,Ponta...
      • Like 0
  • check icon
    Rămăseserăm la discuția despre veniturile guvernatorilor băncilor naționale din Europa și nu am primit răspuns. Acuma văd că ne mutăm abil spre altă temă. Da, depozitarea aurului în alte locuri, pentru siguranță, este o practică bună, dar nu asta era problema, asta ar fi problema acelor „ziariști” care propagă idioțenii. deci, d-le Vasilescu, lăsați aurul, spuneți-ne cum e cu veniturile alea luate comparativ.
    • Like 0
    • @
      am senzatia ca traiti degeaba in romanica, adica nu stiti nimica despre manipulare. prima chetiune este sa "sapati" putin sa aflati ce este si cui se subordoneaza banca nationala, apoi incepeti sa vedeti de unde-si primesc salariile si cine decide dimensiunea lor ... daca intelegeti ceva, cat de putin, nu cred va mai fi necesara intrebarea : "spuneți-ne cum e cu veniturile"
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      check icon
      Eu sper că nu trăiesc degeaba, în general, și în România, în special, că de aia întrebam. Voiam ca d-l Vasilescu să ne facă o analiză comparativă a veniturilor guvernatorului BNR în raport cu veniturile altor guvernatori din 2-3 țări foste comuniste și 2-3 nefoste și necomuniste în viața lor. În loc să răspundă la această întrebare esențială, acuma trece la aur și la depozitarea lui. Și, ca orice bun român, încheie – evident – cu aurul trimis la Moscova în 1916 și rămas acolo. Da, numai că povestea aia nu are nicio legătură, de fapt, cu depozitarea aurului BNR în ultimele decenii.
      • Like 0
    • @
      1. chestiunile privitoare la aurul romanesc fac parte din dosarele nedesecretizate din WWII 2. cred ca dorinta ca sistemele financiare internationale sa faca ceva dezvaluiri, de la salarii la imprumuturi, sau de la circulatia fondurilor la modelele matematice ale calculului riscului de tara ... nu se va matwrializa niciodata :)
      • Like 0
  • Probabil ca si asta e unul din motivele de a tine aurul (rezerva strategica) si prin strainezia. In caz de nevoie majora de valuta, e mai usor sa se vanda aurul din SUA sau UK decat sa fie transportat acolo si vandut. Cu Rusia ne-am fript cu tezaurul !
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult