Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Curat meșteșug de tâmpenie. Copilul unui prieten a primit o primă temă în clasa a V-a: să copieze „pe caietul de sport” 10 propoziții din „manualul de sport”

Liviu Pop - manualul unic

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

În prima săptămână de școală, copiii de clasa a V-a au primit un singur manual: cel de sport. Copilul unui prieten din Cluj a primit chiar o primă temă la sport: să copieze pe caietul (de sport) zece propoziții. Cum de unde să copieze? Din manualul de sport, firește. Manual care ne livrează cu precizie academică definiția flotării și face o clasificare fără egal a tipurilor de repaos – că din repaos ne-am născut, vorba poetului. Chestia asta cu literatura pe teme sportive îmi pare brusc o mutare disciplinară a mult hulitului (deopotrivă de către elevi și de către mulți poeți în viață) eu liric de la ora de limbă și literatură română la cea de educație fizică.

Dar să revenim la tema pentru acasă. Pare destul de logic până la urmă: dacă manualele de română, istorie, engleză, matematică, geografie etc. lipsesc cu desăvârșire, probabil profesorul de sport a simțit că trebuie să preia asupra lui toată responsabilitatea scrierii, citirii și temelor aferente. Probabil la următoarea oră copiii vor primi ca temă să facă calcule cu flotări și să extragă radicalul din sărituri la groapă – pentru a nu simți lipsa manualului de matematică.

Între timp, manualele tipărite conform contractelor reziliate peste noapte de ministrul Pop zac stivuite în depozitele editurilor. Materialele auxiliare, la fel. Nu mai vorbesc despre editurile care ar putea intra în faliment din cauza acestei situații, deși este și acesta un subiect deloc neglijabil. 

În lipsa manualelor, în unele școli circulă formulare prin care copiii trebuie să declare din ce tip de familie fac parte. Nu se știe dacă aceste formulare sunt „acreditate” sau nu, dacă sunt o inițiativă particulară a unui director de școală zelos sau au venit și ele tot pe firul roșu. 

La fel de zelos, primarul PSD de sector 4 reziliază contractele firmelor de pază responsabile cu siguranța elevilor din sectorul pe care-l păstorește. Motivul invocat – se plătea prea mult. Cadrele didactice se pot descurca și singure cu disciplina. Ministerul Învățământului nu a luat nicio poziție legată de această decizie, de parcă asigurarea siguranței copiilor în școlile publice ar fi ceva opțional și stă la latitudinea unui primar să decidă dacă aceasta este importantă sau nu. Dinspre minister e tăcere, semn că se lucrează intens la manualele unice pe care copiii ar trebui să le primească la un moment dat în timpul primului trimestru.

Scriitori, jurnaliști, oameni de cultură, specialiști în educație din țară sau din lume și reprezentanți ai breslei internaționale a editorilor i-au atras deja atenția ministrului Liviu Pop că prezența manualului unic este particulară regimurilor totalitare și că este un atentat grav la esența educației, care presupune tocmai acceptarea și cultivarea diversității, antrenarea gândirii critice și a liberului arbitru cognitiv. Se pare că pentru echipa ministerială aceste atenționări sunt complet insignifiante, din moment ce li se răspunde prin completă ignorare. Sau poate că sunt mult prea ocupați cu toții pentru a mai răspunde. Ocupați cu ce, ne întrebăm? Cu reforma educației, desigur. Cu marea restaurație.

În urmă cu două zile, școlile au primit o circulară prin care profesorii sunt amenințați cu „sesizarea organelor de stat” dacă utilizează în clasă materiale auxiliare neacreditate. Doar că cele acreditate nu au apărut încă. Limbajul de lemn și tonul amenințător al acestei circulare reprezintă însă un răspuns în sine: regimul totalitar pare să se fi întors deja. Sau mai trist, pare să nu fi plecat niciodată cu adevărat. Altfel nu îmi explic liniștea care vine acum dinspre toate instituțiile școlare. Și nu cred că de mituirea salarială e vorba (mai ales că promisiunile electorale mai au de așteptat în cazul profesorilor), ci mai degrabă de teamă. Profesorii dau declarații de presă anonime, de frica posibilelor represalii, deși nici lor nu le este clar care ar putea fi sancțiunile dacă ar aduce materiale auxiliare la școală. Un lucru e cert: culegeri folosite ani de zile de profesori, cărți de teste, compedii, colecții de texte literare au devenit peste noapte marfă prohibită în școli. 

În Polonia părinții și profesorii au început anul școlar cu o grevă. În România se comentează maximum pe Facebook, dar și acolo cu oarece reținere. M-aș fi așteptat la o manifestație spontană măcar a părinților ai căror copii au fost lăsați de către primarul de sector fără pază în școli. Din păcate, apatia pare să-i cuprindă iar pe toți, de parcă pe tărâmul românesc, acolo unde până și dolarul atârnă mai greu decât pe alte meleaguri, salariile, pensiile, ajutoarele sociale sunt asezonate și cu puțină bromură, așa cum era în vremuri ceaușiste îmbunătățit ceaiul militarilor în termen.

Ceea ce se întâmplă în acest început de an școlar reprezintă cel mai grav atentat de după 1989 la însăși esența educației. Dacă în spitale avem deja de mult timp atentate la viața pacientului, în educație a început acum o operație de spălare pe creier națională. Și noi am crescut cu manuale unice, și uite ce bine am ajuns, par a spune guvernanții. Mai grav e că nici opoziția nu spune nimic despre acest măcel, semn că educația nu este nici în 2017 un domeniu prioritar pentru parlamentari. Deși ni s-a tot repetat de-a lungul timpului, în diverse limbi străine nouă, că nu vom avea un nivel de trai mai bun până când nu vom investi în educație.

Suntem acum într-o situație fără echivalent istoric în care profesorii sunt puși în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea, iar elevii în imposibilitatea de a învăța. Doar războiul, revoluțiile sau cataclismele naturale ar putea fi invocate ca situații scuzabile. Spun suntem pentru că da, beneficiarii direcți ai sistemului de învățământ public și parțial gratuit sunt copiii, iar cei indirecți sunt părinții. Părinții și cadrele didactice. Și unii, și alții ar fi astăzi mai mult decât îndreptățiți să se revolte. Nu o fac (încă) din teamă, dintr-un sentiment de inutilitate sau din lipsă de speranță.

Nu știu alții în ce epoci au crescut, dar eu am prins ceva greve după 1989. În anul 1990 am făcut grevă, ca elevi de liceu, pentru că nu ne plăcea directorul. Nu l-au schimbat, dar cel puțin ne-am spus punctul de vedere. În anul 1992, pentru că ne amenințau cu mutarea într-o altă clădire. Eram deja la facultate. Nu ne-au mai mutat, am rămas în clădirea Facultății de Drept unde am și absolvit. În 2017, cel mai probabil lucru referitor la situația actuală pare a fi un eveniment de comemorare a manifestațiilor spontane de altădată. Eventual cu un live pe rețelele de socializare. Totuși este trist în lume, cum ar spune poetul, dacă ajungi să trăiești doar în bula de Facebook.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daca au așa idei,
    Politicienii sa execute flotarile si comenzi kulkat - drepți dupa manualul de educație fizică, conform normelor europene.
    • Like 0
  • Haideţi să nu mai atacăm ţinte false! Problema nu este existenţa manualului de Educaţie fizică, ci descalificarea profesorilor de educaţie fizică. În marea lor majoritate nu citesc nimic, nu sunt la curent cu noutăţile din domeniu, nu-şi fac datoria. Cei mai mulţi dintre ei sunt departe de a realiza obiectivele disciplinei: unii dau mingea copiilor, care atât aşteaptă, şi scapă de ei; alţii se ocupă de câte o echipă a şcolii, cu care fac performanţă şi devin vedete, astfel nu mai observă nimeni că obiectivele educaţiei fizice ca disciplină şcolară nu se ating. Acest manual este necesar: 1) pentru profesori, să ştie şi ei ce trebuie să facă la orele de sport; 2) pentru conducătorii şcolii, să ştie şi ei ce să ceară profesorilor de educaţie fizică şi după ce criterii să le evalueze activitatea; 3) pentru părinţi, să ştie şi ei ce trebuie să facă la şcoală copiii lor şi ce fac în realitate la "ora de sport"; 4) pentru elevi, să ştie şi ei cum ar trebui să trăiască în mod echilibrat, sănătos, cu şanse sporite la fericire (şcoala noastră pune accentul pe dezvoltarea intelectuală, o neglijează pe cea sufletească şi o ignoră total pe cea fizică). Dacă aşteptările noastre, ale tuturor (părinţi, elevi, profesori şi directori) de la Şcoala românească nu se vor schimba, nici Şcoala nu se va schimba. Eu, unul, văd în manualul de Educaţie fizică un instrument al schimbării. Nu mai ţineţi isonul celor care au oroare de manuale, cărora nu le-a plăcut niciodată să citească, celor pe care nu-i interesează dezvoltarea personală sau nu înţeleg nimic din noţiunea de "educaţie fizică". Reţineţi primul termen al expresiei "educaţie fizică": dacă e o formă de educaţie, are nevoie de manual în aceeaşi măsură ca toate celelalte discipline. Altfel, ar trebui să demonstrăm inutilitatea tuturor celorlalte manuale.
    • Like 2
    • @ Dumitru Bortun
      check icon
      Da, domnule, dar dacă manualul e necesar în primul rând profesorilor, atunci să nu-l dea copiilor, că au deja prea multe tipărituri!
      Dvs., dacă ați avea nevoie să faceți sex, v-ați lua în primul rând un manual sau ați trece mai degrabă la treabă, la practică?
      • Like 0
  • O analiza cat se poate de obiectiva. Dureroasa pe alocuri pentru profesori si parinti. Pe guvernanti ii doare oricum ......de multa vreme.
    • Like 0
  • Am dat like din greseala domnului Romulus Roman. Il retrag, cu scuze fata de autorul cu care acesta din urma se afla in dezacord.
    • Like 0
  • Joe Doe Joe Doe check icon
    Lipsa de interes pt un segment important al societatii ,politica ,acum culegem roadele delasarii indiferentei.
    • Like 0
  • liviu pop, ieri in parlament (am pus litera mica pentru ca nu merita nici unul nici altul litera mare): "In viata, ca si in politica, exista greseli si exista erori. Greselile se pot corecta, erorile nu". Nu stiu de ce am impresia ca noul iphone X e mai inteligent decat creatura asta.
    • Like 4
    • @ Radu Andrei Malica
      check icon
      Da, din păcate acești șmecheroizi de învârteală care ne conduc, au și impresia că sunt deștepți, și se cred importanți și indispensabili.
      Și, ce-i cel mai trist, nimeni din anturajul lor nu le spune că nu-i așa.
      Iar „Republica” nu cred că o citesc, niciunul...
      • Like 3
    • @
      Ar fi fost cat de cat bine daca dezinteresul lor in privinta cititului se rezuma doar la "Republica".
      • Like 0
  • Cel mai tare articol despre ceea ce se întâmplă cu noile programe la clasa aVa! Felicitări!
    • Like 2
  • „Ah ce frumos
    Viitorul luminos
    li se-arata celor idioti
    Deci fii supus
    fata de cel mai sus pus
    Nu uita ca tara te vrea prost!” Sarmalele Reci​ - „Țara te vrea prost!”)
    • Like 3
  • De fapt eu cred ca profesorii nu comenteaza interzicerea auxialiarelor nu din teama,ci ,mai ales, pentru ca e o decizie atat de absurda incat nici nu merita sa o iei in discutie.Si nu cred ca vreun profesor care isi respecta meseria ar putea sa se gandeasca sa respecte aceasta decizie ....
    • Like 0
  • E clar ! La ministerul invatamantului domneste haosul , nu ca ar fi ceva nou dar acum sa acutizat. Cred ca si in anii din urma au fost aceleasi probleme cu manualele, care ciudat se schimba cam o data la un an sau doi. Comunistii au fost niste idioti si au avut o viziune totalitara asupra invatamantului, au apelat la academicieni pt structura manualelor alea unice care au fost folosite zeci de generatii.
    Iar in aceast problema , acum, e vorba numai si numai despre bani, elevul , profesorul, intregul sistem de invataman sunt pe ultimul plan. Niciodata sistemul de invatamant nu va fi reformat, cum e acum e perfect si merge ca uns, dar nu pt elevi sau pt scoala. Si interesant ca sindicatele din invatamant nu zic nici absolut nici un cuvant, care acum cativa ani erau foooarte vocale la inceputul anului scolar.
    • Like 2
    • @ Ovidiu Gura
      Cred că ar fi cazul să îți raportez comentariul fiindcă ai făcut o victimă din limba română și un coșmar din gândirea logică.
      Analfabetismul functional face ravagii în capul tău.
      • Like 3


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult