Foto: Guliver Getty Images
Acum ceva timp se apropia ziua lui Eric, unul din puștii de la școală. Îl aud în pauză când unul dintre colegi îl întreabă ce își dorește. Cu multă energie și sigur pe el, Eric îi răspunde:
- Un telefon X6, tabletă am, nu-mi mai trebuie! Hahaha!
I-am întrebat apoi de curiozitate pe copii ce cadou speră să primească de ziua lor, de Crăciun sau de Paște, rugându-i să pună 3 obiecte sau ființe.
Din 21 de copii, 16 au pus pe primul loc un gadget: telefon, tabletă sau laptop. I-am întrebat apoi în ce scop vor folosi aceste lucruri: răspunsul în cor a fost
- Pentru a ne juca, domnuu!
Mi-am continuat ora, puțin încordat, gândindu-mă cât de diferit sunt față de copii. Eu îmi doresc cărți și ... flori, căci îmi place să am grijă de ele.
Vremea a trecut, am dat uitării acel episod până astăzi când am citit un articol despre rolul pe care îl are tehnologia în formarea și modelarea caracterului și a personalității la vârsta copilăriei. Despre subiect discutasem și văzusem cum acționează cei din sistemele educaționale alternative. Introduc predarea sau învățarea cu ajutorul tehnologiei treptat și clar nu de la vârste fragede, ci după vârsta de 8-9 ani.
De ce ar trebui să te bucuri că tehnologia de ultimă generație ajunge mai târziu la copii? Una din lecțiile pe care le-am învățat de când sunt în sistemul educațional e aceea că ființa umană nu are doar IQ, ci și EQ, tradus prin inteligență emoțională. Cu greu poți pune structură, cunoștințe, dezvolta abilități și forma aptitudini la un copil dacă acesta nu este pregătit și dispus emoțional să o facă. Hai să luăm învățarea ajutată de calculator sau tabletă. În România conceptul e destul de puțin cunoscut, în alte spații însă el este la ordinea zilei. Ce nu poate face însă un gadget? Nu poate stabili o relație sănătoasă, afectivă cu utilizatorul, folosirea în exces duce către alienare și înstrăinare de lume. Totodată provoacă stări de anxietate de este folosit cu scopul doar de a distra utilizatorul, mai ales la vârste mici.
Așa cum spune și termenul distracție, se produce o distragere a atenției, or, aceasta, în lipsa exercițiului, își pierde din intensitate. Ne întrebăm, părinți și educatori, de ce copiii își pierd repede atenția, de ce nu se pot concentra pe o sarcină. Un răspuns poate fi motivația pe care o are copilul pentru a realiza respectiva sarcină sau complexitatea ei. Un răspuns poate fi totodată și lipsa obișnuinței de a te concentra într-o perioadă de timp pe ceea ce ai de realizat, activând operații ale gândirii.
Nu spun că tehnologia nu are ce căuta în procesul educațional, ci doar că aceasta trebuie folosită cu moderație și nu cu scopul doar de a aduce element de noutate, surpriză. Ea poate fi ajutor, instrument de descoperire a mediului înconjurător, poate deveni instrument de cunoaștere și de formare sau dezvoltare de competențe.
Anul acesta sunt alături de copii în clasa a IV-a. Ne-am întâlnit cu istoria și geografia. Fiind materii noi, cei mici sunt încântați, vor să descopere cât mai multe lucruri, să fie practice noțiunile învățate și să-i ajute în viața de zi cu zi. I-am pus să-și găsească singuri pe Google maps strada, casa, vecinii, să-mi arate de unde răsare și unde apune soarele.
Din când în când îi mai întreb ce-și pun pe propriile canale de YouTube și cât timp stau pe laptop, telefon sau tabletă. Unii stau și câte 5 ore în fața unui ecran și se joacă, îi văd dimineața obosiți, apatici. Îi pun să facă mișcare, de ajung mai devreme îi rog să facă două ture de teren.
În primele ore de istorie le-am dat acces la două laptopuri, la tableta personală, telefon, toate cu scopul de a căuta informații despre câteva personaje istorice. Au salvat link-urile, au descărcat fotografii, iar la final au prezentat materialul colegilor. Nici ora de limba română nu a scăpat. Am făcut o poveste în lanț, fiecare copil fiind filmat în momentul în care ducea firul poveștii mai departe. Ne-am uitat apoi la filmuleț, am analizat textul, însă ne-am uitat și la cum a povestit fiecare. Mulți nu se mai văzuseră până atunci pe un ecran. Nu erau obișnuiți să se privească, nu știau că stau cocoșați ori că țin foarte mult capul într-o parte.
Am vreo trei copii care - zic ei - au devenit vloggeri. Din când în când îi mai întreb ce-și pun pe propriile canale de YouTube și cât timp stau pe laptop, telefon sau tabletă. Unii stau și câte 5 ore în fața unui ecran și se joacă, îi văd dimineața obosiți, apatici. Îi pun să facă mișcare, dacă ajung mai devreme la școală îi rog să facă două ture de teren.
N-am pornit într-o cruciadă împotriva tehnologiei. Îmi dau seama de utilitatea și de importanța ei într-o lume aflată în permanentă schimbare și transformare. Nu uit însă că ființa umană nu poate fi înlocuită de un ecran, un joc. Și încerc să-i aduc și pe copii de partea asta, nu de alta, dar îmbrățișarea pe care le-o dau dimineața nu le-o poate da nici tableta, nici telefonul, nici calculatorul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu e de glumit cu anxietatea, superficialitatea ori cu slabirea capacitatii de concentrare datorate folosirii improprii sau la vârste neadecvate a acestor forme de tehnologie.
Sa nu uitam ca, cel putin in Romania, multi parinti sunt chiar mândri ca micile lor odrasle, abia deprinse cu mersul, manuiesc deja computerul!!!..., ori de altii, care prefera sa dea copiilr mici o ocupatie de acest fel, in locul inegalabilelor povesti, povestite de parinti, in locul jocului real cu cei dimprejur.
Unii copiaza de pe varii siteuri pentru a impresiona, altii stiu aceste cugetari- dv.nu ati reusit nici sa copiati corect faimoasa vorba de spirit...asa ca, sa nu complicam lucrurile...
La revedere!