Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

20 de minute în haos. Pilula de nebunie pe care o iau turiștii în Vechiul Delhi

Ricșă

Foto: Guliver Getty Images

Niște băieți tuciurii stau adunați în fața moscheei Jama, din Old Delhi și clevetesc. Lângă ei, parcate anapoda, o mulțime de ricșe își așteaptă, cuminți, temerarii pasageri. Când vii prima oară în India, totul devine o problemă de încumetare. Trebuie să te încumeți să mănânci preparatele care știi că sunt picante (partea bună) dar nu știi cu ce fel de apă au fost gătite (partea rea). Trebuie să te încumeți să mergi cu autobuzul pe autostrada pe care circulă, nestingherite, sfintele vaci și pe care se desfășoară Campionatul Mondial de Claxonat. Trebuie să te încumeți să faci fotografii alături de hoardele de copii ale căror mânuțe par adevărate moriști în căutare de obiecte noi. Trebuie să te încumeți să te urci pe o ricșă și să te lași purtat prin Vechiul Delhi.

Fac cunoștință cu Anil. Are o cămașă în carouri albastre și un zâmbet în dungi roșii, în spatele căruia, dinții albi par material de Taj Mahal. Anil plimbă turiștii cu ricșa. Te urci în spate, pe tricicleta aia șuie, iar el dă la pedale vreo 20 de minute prin Old Delhi, pentru cei maxim 2 euro pe care-i scoți din buzunar. Dacă te lasă inima, îi lași și tu un bacșiș generos, văzându-l cum dă la pedale ca un Sisif modern, tenace în încercarea de a te plimba prin Marele Haos.

Un tur cu ricșa prin Old Delhi e o pilulă de nebunie pe care o înghiți ca pe un ecstasy turistic și-ți rămâne înfiptă în creier pentru toată viața pentru a te întoarce acolo, atunci când ai nevoie de fascinația lumii. Din goana nebună a tricicletei, orașul se transformă într-un loc de pe altă planetă – mi-am imaginat pentru un moment că sunt în Star Wars, printre creaturi ciudate, construcții bizare, comercianți fabuloși, miresme de toate felurile, pericole aparente și mistere incipiente. Nu poți descrie Old Delhi din ricșă. Dar îl poți visa. Îl poți fuma. Îl poți trece prin sânge ca pe un drog inofensiv. Ca pe o prăjitură incredibilă, din care muști ca să descoperi gusturi noi, arome nemaiîntâlnite.

Cuvintele rămân suspendate, undeva în incredibilul amalgam de cabluri care împânzesc clădirile pe lângă care treci. Străzile sunt înguste și aglomerate (un termen prea suav) și, deseori, Anil trebuie să se oprească pentru a face loc altora. Efortul pedalării este imens – oare de unde are atâta putere omulețul acesta slăbănog și tenace care se oprește uneori pentru a-și împinge vehiculul în încercarea de a depăși un obstacol sau o hârtoapă ori pentru a-și face drum printre localnici. Pe o căldură de 35 de grade. 

Oare cum e să trăiești zi de zi viața acestor oameni, în aceste clădiri care stau să se prăbușească (dar nu o fac), în această brambureală totală, cu milioane de produse de toate felurile, transportate inadecvat către magazine în care Shiva știe cine-o intra și cumpăra, cu babuinii care-și fac drum printre balcoane, nescăpând prilejul să fure câte ceva, cu miliarde de cabluri încâlcite de ziduri ca niște animale interminabile, cu pâcla de-a dreptul „cinematografică” ce învăluie înaltul cerului, cu concertul permanent de claxoane, cu tot ceea ce înseamnă un oraș cumva încremenit în timpuri coloniale dar fără colonialiști? O întrebare fără răspuns. Dacă cineva m-ar îmbia să-l aflu, fie și numai pentru câteva zile sărac-Bollywoodiene, l-aș îmbrățișa și l-aș face eroul meu indian.

A fost odată, acum vreo 2500-3000 de ani, un oraș care se numea Indraprastha – urbea zeului Indra, întemeiat lângă râul Yamuna, afluent al fluviului Gange. Apoi, de-a lungul timpului, alte șapte orașe s-au închegat unul lângă altul, în această regiune din partea de nord a Indiei. În anul 1639, împăratul Shah Jahan, din dinastia Mughal, a ținut neapărat să fondeze o capitală fortificată pentru mai-marii clanului și a dat startul orașului Shahjahanabad, unde au fost construite case și palate ce aparțineau nobilimii și membrilor curții regale, moschee și grădini încântătoare. Acest loc s-a dezvoltat în timp drept inima capitalei Indiei de azi și ceea ce astăzi se numește Vechiul Delhi.

Anil oprește ricșa în locul de unde am plecat. Acasă îl așteaptă două fete mici și o soție bolnavă. Băieții îl fluieră iar el le zâmbește și le face cu ochiul, fericit că a mai închis o dată cercul supraviețuirii. Ricșa e cel mai ieftin mijloc de transport. Am văzut în Japonia flăcăi care transportau turiștii cu ricșa, fără a da la pedale ci doar din picioare: 25 de euro pentru 12 minute. Anil primea un euro și jumătate, pentru dublul timpului. L-am lăsat acolo, lângă prietenii lui și am intrat în moscheea Jama, cea mai mare din India, care a costat un milion de rupii în 1656 și în curtea căreia încap până la 25.000 de credincioși ai lui Allah.

Du-te în India! Lasă deoparte prejudecățile. Încumetă-te la mâncare, la autostrăzi, la ricșe și la toate culorile ei. E o țară incredibilă, iar viața ți-a fost dată (și) ca să trăiești lucruri incredibile.

Mai multe articole despre călătorii, pe site-ul autorului, tuktuk.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult