Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Dacă veniturile gospodăriilor populației nu vor fi mai mari, iar investițiile și cheltuielile în educație, sănătate și cultură nu vor crește, nu vom avea loc în elita economiilor europene

Vineri, de la Statistică, au venit două comunicate. Importanţa lor este cardinală. Fiindcă ne dau noi indicii, semnificative, despre dezvoltarea ţării. Şi, totodată, despre standardul de viaţă al populaţiei României.

Primul comunicat, intitulat „Produsul Intern Brut (PIB) în 2016 – date provizorii 2”, reconfirmă că anul trecut creşterea economică a României a înaintat cu cea mai mare viteză înregistrată în Uniunea Europeană.

Cel de-al doilea, în care sunt analizate mediile lunare ale veniturilor şi cheltuielilor din gospodăriile populaţiei, vine de asemenea cu o reconfirmare. Una însă care nu ne face deloc cinste. În Uniunea Europeană, între 28 de ţări – căci încă doi ani de aici înainte, până când Brexit-ul va fi finalizat, vom continua să fim 28 de ţări – noi înregistrăm, după bulgari, cele mai mici câştiguri din muncă.

Din 2011, de când a fost reluată creşterea economică plus, rata anuală a PIB-ului a înregistrat ritmuri tot mai mari. Numai că nu întotdeauna, când creşte PIB-ul, cresc concomitent şi sumele de bani din buzunare. Banii disponibili. Vor mai trece ani până când cea mai mare parte a populaţiei, o masă critică, nu va mai fi obligată să-şi restrângă drastic cheltuielile. Iar o schimbare a stilului de viaţă nu va veni numai de la un PIB cu plus, oricât de mare îi va fi viteza de înaintare. Va fi nevoie şi de o nouă tablă de valori, care să pună într-o altă ecuaţie, mai apropiată de cerinţele eficienţei, proprietatea, munca, producţia, venitul şi consumul. Într-un cadru economic pe care numai o piaţă funcţională consolidată îl va putea asigura.

Drumul către această nouă tablă de valori a început cu macrostabilizarea. Ca să fie aduse în limite adecvate inflaţia, banii, cursul valutar, deficitele, împrumutul public, dobânzile. Acum, după ani îndelungaţi de strădanii, sunt îndeplinite nu doar cele cinci criterii de convergenţă nominală pentru euroaria, ci şi cele din tabloul de bord european. Normal era însă ca, imediat, să avanseze şi microstabilizarea: oxigenarea companiilor care suflă greu.

Or, fără o reformă radicală a companiilor nu vom ajunge la dezvoltarea dorită. O reformă care să înceapă de la vârful companiilor. Căci fără manageri competenţi, îndrăgostiţi de eficienţă şi de performanţe, nu vom reuşi.

Noii răsfăţaţi ai istoriei sunt managerii. Dar nu puţini dintre ei (cei de la noi) ţipă mai tare decât Napoleon că au nevoie de bani. Numai că nu doar banii contează. Ca să câştige cursa pentru competitivitate, managerii au nevoie de mai mult decât „bani, bani şi iar bani”, cum striga Napoleon. Au nevoie, cu deosebire, de înţelepciune potrivit definiţiei date de Socrate: atitudine corectă faţă de realitate. Şi nu poate fi, în acest moment al istoriei României, o atitudine mai corectă a societăţii româneşti faţă de realitate decât aderarea noastră la întărirea macrostabilităţii, concomitent cu restructurarea din temelii a companiilor. Şi a managementului.

Şi nici măcar un model bazat pe un raport echilibrat între producţie şi consum, pe investiţii, pe inflaţie mică, pe cursuri stabile, pe un deficit bugetar care să se încadreze în cerinţele europene… nu rezolvă lucrurile. Mai e nevoie de companii stabilizate, care să-şi fi încheiat liberalizările, restructurările, să-şi fi asigurat funcţionalitatea şi un grad înalt de competitivitate. Altfel, bunăstarea rămâne o vorbă în vânt.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Or, fără o reformă radicală a companiilor nu vom ajunge la dezvoltarea dorită." ...
    Ce semidoct acest individ cu aere de specialist. Am tot zis ca nu mai deschid articolele lui dar cred ca asta e si ultimul. Deci compania privata trebuie sa se reformeze, fix antreprenorul roman este problema cea mare in Romania. Nu Statul care il considera din start un fel de infractor, nu Statul care il hartuieste cu taxe aberante si amenzi, cu birocratie excesiva. Ce tampit !
    • Like 0
    • @ Sergiu F.
      Mr.Oh check icon
      Nu-ti fa griji. Continuitatea gandirii comuniste se vede si azi. Intreprinzatorul e un bisnitar. Doar statul ofera locuri de munca adevarate. Ceilalti sunt niste impostori. Asta e imaginea pe care statul roman vrea sa o transmita cetatenilor. Si comentariile din presa nu fac altceva decat sa creeze o fisura intre cei ce produc locuri de munca si ceii ce vor sa beneficeize de pe urma acestora. Intreprizatorul e cel ce produce ceva pe care oamenii il vor, si platesc liber ca sa il aiba.
      Statul face opusul. Obliga oamenii sa plateasca pentru ceva ce nu primesc. Dihotomia aceasta creat intentionat intre intreprinzatori si angajati are scopul de crea bani la buget. Bani ce se pot fura. Dati bani statului ca e singurul care are grija de voi, capitalistii sunt cei care va exploateaza. Politica aceasta de propaganda are doua efecte. Tampirea populatiei care sta si asteapta in van un miracol economic. Sufocarea cu taxe a celor ce muncesc, produc efectiv pentru a intretine iluzia ca statul e personajul pozitiv iar intreprinzatorul cel negativ.
      Si taranul simplu stie ca daca nu seamana si nu munceste pamantul nu poate avea pretentia la o recolta. E o lege a naturii. Pe taran cine il trimite la munca? merge singur fiindca are nevoie de hrana.
      Diferenta dintre un taran si un muncitor angajat e ca taranul e un intreprinzator si gandeste (atunci cand gandeste) ca un intreprinzator. Are un capital. Pamantul. Ca nu stie valorifica acest capital e fiindca nimeni nu-i face educatia potrivita.
      Faptul ca Romania nu-si respecta intreprinzatorii se vede in politica rurala. O politica comunista de formare de cersetori care sa stea pe scarile parlamentului asteptand pomana de zi cu zi.
      Acest mod de gandire creaza conflicte intre intreprinzatori si angajati. Angajatii vor salar mare dar cu efort minim si fara implicare . Iar intreprinzatorii vor angajati implicati care sa-i degreveze de sarcini si responsabilitate.
      Din acest conflict angajatiise limiteaza a face putin si doar impinsi de la spate. iar patronatul se limiteaza sa le plateasca doar munca de rutina - adica bani putini.
      • Like 2
    • @ Mr.Oh
      O descriere foarte buna a situatie. Multumesc.
      • Like 0
  • Vom putea vorbi de bunastare si cresterea profitului economic al familiilor atunci cand Statul nu va mai face politica marilor multinationale. Producatorul autohton, cetateanul Roman , a devenit consumator prin excelenta tocmai datorita faptului ca sorosienii au vandut efectiv Romania , marilor multinationale, care la randul lor sunt o prelungire a politicilor de globalizare.... Cu Basescu si Iohannis(desi nici Iliescu si Constantinescu nu sunt de uitat) Romania a fost mai distrusa decat de otomani, fanarioti, imperiul Austro-Ungar si URSS, luati laolalta. Va trebui sa redevenim producatori. Pentru acest lucru trebuie luate masuri de punere pe picior de egalitate a cetateanului roman cu multinationalelel care beneficiaza in Romania de facilitati discriminatorii , in raport cu cetatenii romani....Politicieni aserviti, care daca istoria nu va fi vitrega, vor putea fi judecati ca tradatori de tara!....
    • Like 0
    • @ Cumpanasu Cristian
      Anon check icon
      Si reptilienii de pe Molfos ne ataca energetic si civilizational, asta apropo de sorosieni, sunt mana in mana.
      "Cu Basescu si Iohannis(desi nici Iliescu si Constantinescu nu sunt de uitat) Romania a fost mai distrusa decat de otomani, fanarioti, imperiul Austro-Ungar si URSS, luati laolalta" - haida! Cate vieti omenesti s-au pierdut in razboaie cu Basescu si Iohannis la putere? Cate lagare am avut? Cate experimente de tipul celui de la Pitesti? Cat sange s-a varsat?
      • Like 1
  • Nu e de ajuns o reforma radicala a companiilor fara o reforma radicala a legislatiei.Va dau un exemplu,poate nesemnificativ...O firma are activitate doar iarna, din decembrie pana in martie inclusiv. La inceputul lui decembrie se depun actele pt.obtinerea avizului de functionare,dar nu sunt luate in considerare deoarece se cere o copie dupa chitanta achitata firmei de salubrizare.Contractul cu firma de salubrizare incepe,normal,pe 1 dec.,prima factura se emite dupa 15 ianuarie si plata se poate face pana pe 10 febr. Dupa ce duci dupa 15 ian.copia chitantei achitate,actele firmei intra in lucru si dupa 30 de zile obtii avizul de functionare,adica dupa 15 febr.!! Daca in tot acest timp iti vine vreun control esti bun de plata,desi nu esti vinovat cu nimic! Si exemplele de acest fel ar fi multe...
    • Like 1
  • Mr.Oh check icon
    Frumos...Si ce sa faca managerii? Exista doua feluri de companii. Cele care exporta si cele care vand catre consumatorii din Romania. "Rasfatatii" sunt cei care reusesc sa exporte. Sa nu uitam ca Romania nu poate exporta totul. Daca exporti poti in anumite situatii sa asiguri un salar undeva sub salarul european insa poate apropiat sau cu speranta sa se apropie.
    Dar ce te face cu firmele care produc pentru romani? Cine le va plati serviciile si munca la un nivel apropiat de cel vestic?
    Credeti ca eu nu as plati o frrma serioasa de constructii ca sa-mi repare sopronul? O firma care sa taie grinzile cu circularul Bosch si nu cu drujba. Care sa faca taieturile de 45 grade drepte si nu din "brisca" cu drujba?
    Cei care lucreaza pentru piata interna atata stiu. Repede, in graba, de slaba calitate si scump. Fiindca noi, ceilalti nu avem alternative. Nu avem de unde alege. Nu este concurenta reala. Asa ii si platim. Doar nu o sa pletsc zidurile strambe si cu goluri in pereti la pret de ziduri drepte si pline? De unde sa se capitalizeze? De unde sa aiba bani de salarii? De unde sa existe consum si bunastare?
    Asa lucreaza toti in intern. Cu putine exceptii. Si totul incepe de la faptul ca administratia publica ne obliga pe noi, cetateni si companii, sa ne pierdem vremea si castigurile prin tot felul de nonsensuri birocartice. Sa astepti doi ani de zile pentru o autorizare de constructii e normal? Sa fi nevoit sa restrangi afacerea fiindca piedciile administratiei nu te lasa sa te extinzi. Sa fii nevoit sa renunti la o supraetajare fiindca primaria nu te lasa sa ai la etaj locuinta, si la parter companie, santajandu-te sa platesti impzotit pe intregul imobil ca pentru unul rezidential. Cine are timp sa isi piarda vremea cu tot felul de chichite? Am facut o afacere care asigura traiul familiei si catorva angajati. De ce sa ma leg la cap si sa sa extind afacerea? Ca sa fac infract?
    Societatea cu ce ma ajuta pe mine? E obligatia tuturor sa-si gaseasca loc de munca. Nu e obligatia patronatuui sa ofere de munca la toti. Pana cand societaea nu va intelege si respecta intreprinzatorii ca generatori de locuri de munca Romania va bajbai intr-o lume rupta de realitate.
    • Like 3


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult