Vineri, de la Statistică, au venit două comunicate. Importanţa lor este cardinală. Fiindcă ne dau noi indicii, semnificative, despre dezvoltarea ţării. Şi, totodată, despre standardul de viaţă al populaţiei României.
Primul comunicat, intitulat „Produsul Intern Brut (PIB) în 2016 – date provizorii 2”, reconfirmă că anul trecut creşterea economică a României a înaintat cu cea mai mare viteză înregistrată în Uniunea Europeană.
Cel de-al doilea, în care sunt analizate mediile lunare ale veniturilor şi cheltuielilor din gospodăriile populaţiei, vine de asemenea cu o reconfirmare. Una însă care nu ne face deloc cinste. În Uniunea Europeană, între 28 de ţări – căci încă doi ani de aici înainte, până când Brexit-ul va fi finalizat, vom continua să fim 28 de ţări – noi înregistrăm, după bulgari, cele mai mici câştiguri din muncă.
Din 2011, de când a fost reluată creşterea economică plus, rata anuală a PIB-ului a înregistrat ritmuri tot mai mari. Numai că nu întotdeauna, când creşte PIB-ul, cresc concomitent şi sumele de bani din buzunare. Banii disponibili. Vor mai trece ani până când cea mai mare parte a populaţiei, o masă critică, nu va mai fi obligată să-şi restrângă drastic cheltuielile. Iar o schimbare a stilului de viaţă nu va veni numai de la un PIB cu plus, oricât de mare îi va fi viteza de înaintare. Va fi nevoie şi de o nouă tablă de valori, care să pună într-o altă ecuaţie, mai apropiată de cerinţele eficienţei, proprietatea, munca, producţia, venitul şi consumul. Într-un cadru economic pe care numai o piaţă funcţională consolidată îl va putea asigura.
Drumul către această nouă tablă de valori a început cu macrostabilizarea. Ca să fie aduse în limite adecvate inflaţia, banii, cursul valutar, deficitele, împrumutul public, dobânzile. Acum, după ani îndelungaţi de strădanii, sunt îndeplinite nu doar cele cinci criterii de convergenţă nominală pentru euroaria, ci şi cele din tabloul de bord european. Normal era însă ca, imediat, să avanseze şi microstabilizarea: oxigenarea companiilor care suflă greu.
Or, fără o reformă radicală a companiilor nu vom ajunge la dezvoltarea dorită. O reformă care să înceapă de la vârful companiilor. Căci fără manageri competenţi, îndrăgostiţi de eficienţă şi de performanţe, nu vom reuşi.
Noii răsfăţaţi ai istoriei sunt managerii. Dar nu puţini dintre ei (cei de la noi) ţipă mai tare decât Napoleon că au nevoie de bani. Numai că nu doar banii contează. Ca să câştige cursa pentru competitivitate, managerii au nevoie de mai mult decât „bani, bani şi iar bani”, cum striga Napoleon. Au nevoie, cu deosebire, de înţelepciune potrivit definiţiei date de Socrate: atitudine corectă faţă de realitate. Şi nu poate fi, în acest moment al istoriei României, o atitudine mai corectă a societăţii româneşti faţă de realitate decât aderarea noastră la întărirea macrostabilităţii, concomitent cu restructurarea din temelii a companiilor. Şi a managementului.
Şi nici măcar un model bazat pe un raport echilibrat între producţie şi consum, pe investiţii, pe inflaţie mică, pe cursuri stabile, pe un deficit bugetar care să se încadreze în cerinţele europene… nu rezolvă lucrurile. Mai e nevoie de companii stabilizate, care să-şi fi încheiat liberalizările, restructurările, să-şi fi asigurat funcţionalitatea şi un grad înalt de competitivitate. Altfel, bunăstarea rămâne o vorbă în vânt.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce semidoct acest individ cu aere de specialist. Am tot zis ca nu mai deschid articolele lui dar cred ca asta e si ultimul. Deci compania privata trebuie sa se reformeze, fix antreprenorul roman este problema cea mare in Romania. Nu Statul care il considera din start un fel de infractor, nu Statul care il hartuieste cu taxe aberante si amenzi, cu birocratie excesiva. Ce tampit !
Statul face opusul. Obliga oamenii sa plateasca pentru ceva ce nu primesc. Dihotomia aceasta creat intentionat intre intreprinzatori si angajati are scopul de crea bani la buget. Bani ce se pot fura. Dati bani statului ca e singurul care are grija de voi, capitalistii sunt cei care va exploateaza. Politica aceasta de propaganda are doua efecte. Tampirea populatiei care sta si asteapta in van un miracol economic. Sufocarea cu taxe a celor ce muncesc, produc efectiv pentru a intretine iluzia ca statul e personajul pozitiv iar intreprinzatorul cel negativ.
Si taranul simplu stie ca daca nu seamana si nu munceste pamantul nu poate avea pretentia la o recolta. E o lege a naturii. Pe taran cine il trimite la munca? merge singur fiindca are nevoie de hrana.
Diferenta dintre un taran si un muncitor angajat e ca taranul e un intreprinzator si gandeste (atunci cand gandeste) ca un intreprinzator. Are un capital. Pamantul. Ca nu stie valorifica acest capital e fiindca nimeni nu-i face educatia potrivita.
Faptul ca Romania nu-si respecta intreprinzatorii se vede in politica rurala. O politica comunista de formare de cersetori care sa stea pe scarile parlamentului asteptand pomana de zi cu zi.
Acest mod de gandire creaza conflicte intre intreprinzatori si angajati. Angajatii vor salar mare dar cu efort minim si fara implicare . Iar intreprinzatorii vor angajati implicati care sa-i degreveze de sarcini si responsabilitate.
Din acest conflict angajatiise limiteaza a face putin si doar impinsi de la spate. iar patronatul se limiteaza sa le plateasca doar munca de rutina - adica bani putini.
"Cu Basescu si Iohannis(desi nici Iliescu si Constantinescu nu sunt de uitat) Romania a fost mai distrusa decat de otomani, fanarioti, imperiul Austro-Ungar si URSS, luati laolalta" - haida! Cate vieti omenesti s-au pierdut in razboaie cu Basescu si Iohannis la putere? Cate lagare am avut? Cate experimente de tipul celui de la Pitesti? Cat sange s-a varsat?
Dar ce te face cu firmele care produc pentru romani? Cine le va plati serviciile si munca la un nivel apropiat de cel vestic?
Credeti ca eu nu as plati o frrma serioasa de constructii ca sa-mi repare sopronul? O firma care sa taie grinzile cu circularul Bosch si nu cu drujba. Care sa faca taieturile de 45 grade drepte si nu din "brisca" cu drujba?
Cei care lucreaza pentru piata interna atata stiu. Repede, in graba, de slaba calitate si scump. Fiindca noi, ceilalti nu avem alternative. Nu avem de unde alege. Nu este concurenta reala. Asa ii si platim. Doar nu o sa pletsc zidurile strambe si cu goluri in pereti la pret de ziduri drepte si pline? De unde sa se capitalizeze? De unde sa aiba bani de salarii? De unde sa existe consum si bunastare?
Asa lucreaza toti in intern. Cu putine exceptii. Si totul incepe de la faptul ca administratia publica ne obliga pe noi, cetateni si companii, sa ne pierdem vremea si castigurile prin tot felul de nonsensuri birocartice. Sa astepti doi ani de zile pentru o autorizare de constructii e normal? Sa fi nevoit sa restrangi afacerea fiindca piedciile administratiei nu te lasa sa te extinzi. Sa fii nevoit sa renunti la o supraetajare fiindca primaria nu te lasa sa ai la etaj locuinta, si la parter companie, santajandu-te sa platesti impzotit pe intregul imobil ca pentru unul rezidential. Cine are timp sa isi piarda vremea cu tot felul de chichite? Am facut o afacere care asigura traiul familiei si catorva angajati. De ce sa ma leg la cap si sa sa extind afacerea? Ca sa fac infract?
Societatea cu ce ma ajuta pe mine? E obligatia tuturor sa-si gaseasca loc de munca. Nu e obligatia patronatuui sa ofere de munca la toti. Pana cand societaea nu va intelege si respecta intreprinzatorii ca generatori de locuri de munca Romania va bajbai intr-o lume rupta de realitate.