Sari la continut

Dacă ai o mătușă care crede că Soros îi fură țara, arată-i această confesiune a unui soroșist

George Soros

Cum-necum, campania electorală a reușit să dea la o parte subiectele despre cum am putea să legiferăm mai bine ori să reprezentăm mai bine năzuințele tuturor categoriilor sociale (că de-asta sunt alegeri parlamentare) sau despre ce-am avea nevoie de la guvernare, ca să trăim decent (că de-asta ne-ntrebăm cine va fi premierul desemnat). În loc de astfel de lucruri, cu-adevărat serioase, campania electorală s-a redus, treptat, la o dezbatere sterilă și ridicolă despre influența nevăzută, necorporală și nerelevantă a dlui George Soros. Sau, cine știe?, poate că e relevantă pentru alegerile astea? Partea cea mai simpatică e că-l înfierează pe Soros exact oamenii care au avut cel mai mult de beneficiat de pe urma lui!

Personal, eu sunt privilegiat. Nu-s un soroșist oarecare, ci unul „spălat” de statul român (inclusiv de cei care-l înfierează pe Soros acum). Ba chiar „spălat” de 2 ori—atunci când mi-a acordat Bursa Specială a Guvernului României și atunci când m-a recunoscut și numit drept reprezentant al societății civile în Consiliul Național de Integritate. Din perspectiva asta, îmi pot permite un exercițiu de imaginație, despre cum ar fi arătat România fără finanțările „lui Soros.” 

Și fac acest exercițiu de imaginație pentru a-mi susține afirmația că-l înfierează pe Soros exact oamenii care au beneficiat cel mai mult de pe urma lui, tocmai pentru că, acum, se tem că nu vor mai putea beneficia deloc!

(sursa)

La începutul anilor ‘90, pentru a sprijini ieșirea României din comunism și tranziția către economia de piață, democrația reprezentativă și statul de drept, primeam ajutoare. Noi toți: hăinuțe pentru copiii din orfelinate, pachete cu mâncare, jucării, bani etc. Ajutoarele astea veneau de la străini, prin intermediul unor fundații de binefacere. Treptat, au dispărut din peisaj fundațiile care ne dădeau „un pește,” să mâncăm și noi ceva. În locul lor au apărut fundațiile (sau programele internaționale de ajutor pentru dezvoltare) care ne învățau „să pescuim,” dacă voiam să mâncăm și noi ceva.

Așa au apărut la noi, la începutul anilor ‘90, programele de burse pentru studii în străinătate (Soros, Kokkalis, Chevening, apoi Eisenhower sau Marshall), dar și programele de finanțare (USAID, C.S. Mott, King Baudouin, PHARE) pentru proiecte realizate în țară. Mărcile germane și dolarii americani alinau, pe ici, pe colo, rănile regimului ceaușist, mai ales lipsurile din anii ‘80. Mărcile și dolarii, însă, nu veneau pe gratis, ci cu condiții: primești X bani ca să faci Y activități în Z durată de timp; dacă nu faci toate activitățile, în timpul convenit, va trebui să dai înapoi acea parte din bani pe care n-o poți justifica. Și asta a fost o modalitate prin care străinii „lui Soros” ne-au învățat ce-nseamnă responsabilitatea, ce-nseamnă să răspunzi pentru faptele tale!

Fără bursele de studii, niște mii de studenți români, extrem de capabili, ar fi rămas niște mediocri școliți după manuale învechite, de profesori retrograzi, despre concepte și tehnologii de nivelul anilor ‘70 (în cel mai bun caz). Sigur că o astfel de situație ar fi devenit o frână în calea ajustării economice a României, nu doar în anii ‘90, ci și pe parcursul anilor 2000. Adică e foarte posibil că rămâneam cu siderurgia în picioare, producând pe stoc, ca pe vremea Guvernului Văcăroiu, fără să avem cum s-ajungem la performanța de azi, când producem piese de schimb pentru industria auto din Germania și Franța ori chiar am dezvoltat laserul de la Măgurele.

Contractele prin care se dădeau burse aveau o clauză foarte clară: la încheierea studiilor, bursierul se obliga să se întoarcă în România, pentru a pune în practică, acasă, tot ce învăța în străinătate. Fără acele burse, n-am fi avut, la sfârșitul anilor ‘90 și începutul anilor 2000, nici în ministere, nici în ONG-uri, nici chiar în partide, sindicate sau în patronate, oameni specializați și dedicați, care să sprijine procesul de aderare a României la NATO și Uniunea Europeană, oameni suficient de bine pregătiți pentru a susține istovitoarele negocieri sau elaborarea legislației necesare. Mai mult decât atât, fără negocieri, n-am fi avut investiții străine, creștere economică, salarii mai bune; desigur, probabil că n-am fi avut nici austeritatea datorată, în egală măsură, Guvernelor Tăriceanu și Boc, alături de președintele Băsescu.

Fără programele de finanțare, n-am fi avut centrale sindicale puternice, adică nici ascensiunea politică a dlui Ciorbea sau a dlui Mitrea, dar nici alternanța la putere înregistrată în ‘96 și 2000. Similar, n-am fi avut nici reforma funcției publice în ‘99, nici înființarea PNA în 2002; n-am fi avut nici Ordonanța 26 privind asociațiile și fundațiile, nici înființarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ori Agenția Națională Anti-drog, nici Strategia Națională Anticorupție 2001-2004, nici legile accesului la informații ori transparenței decizionale. Probabil c-am fi avut mai multă sărăcie, mai mult analfabetism, mai mulți oameni în suferință de pe urma dependenței de droguri, mai multă corupție. Și, foarte probabil, o guvernare mai autoritară; dar nu știu dacă am fi avut mai mulți kilometri de autostradă?

Fără finanțările acordate organizațiilor care se ocupă de copii orfani, bătrâni bolnavi și oameni săraci, am fi avut mai mulți părinți „în putere” rămași în țară. Pentru că n-ar fi primit vize, n-ar fi avut libertatea de-a călători în Europa, n-ar fi avut șansa de-a câștiga salarii mai bune, din care să-și întrețină familiile cu circa 3 miliarde de dolari pe an în remitențe (banii căpșunarilor). 

(Evoluția remiterilor (în USD), în perioada 1994-2015. Sursa Banca Mondială) (clic pe imagine pentru a mări)

Poate c-ar fi fost mândri că muncesc într-o fabrică de rulmenți sau într-o cooperativă agricolă, fără să-și „vândă” țara. Dar cred c-ar fi fost mai triști, fără proiecte culturale itinerante; cred c-ar fi avut mai puțini copii, fără posibilitatea de-a le da de mâncare; mi-e teamă c-ar fi fost mai fericiți în periplul pe la diverse moaște, pentru c-ar fi fost mai săraci cu duhul…

Îți recomandăm

Fără bursele și finanțările generic atribuite „lui Soros,” cred că România de azi ar fi arătat mult mai aproape de Belarus decât de Portugalia. Înțeleg tristețea dată de faptul că încă nu avem un club de fotbal precum FC Porto, dar eu cred că nu ne-ar fi fost niciodată mulțumitor un echivalent de Bate Borisov. Știu că nici măcar cei care vituperează împotriva lui Soros nu-și doresc o țară ca-n Belarus. Știu că ei înțeleg foarte bine distincțiile ilustrate mai sus; dar mai știu că tot ei sunt colegi de partid cu oameni care suferă—că nu se pot îmbogăți mai repede pe spinarea foștilor orfani, bolnavi ori săraci, pentru că foștii bursieri le pun piedică. 

Da, foștii bursieri (indiferent dacă au fost „spălați,” ca mine, ori ba, indiferent dacă sunt angajați politic sau doar civic) le pun condiții similare celor din vechile contracte: responsabilitate, corectitudine, solidaritate umană, legalitate, transparență. Înțeleg foarte bine de ce colegii de partid ai dlor Năstase și Voiculescu regretă înființarea PNA/DNA în 2002, dar și ei știu prea bine că mișcarea aia stângace a sprijinit aderarea României la UE și NATO. Câțiva ani mai târziu, după aderare, au intrat în țară fondurile din care tot ei au inaugurat niște autostrăzi, sperând că pot câștiga alegerile. De asemenea, înțeleg foarte bine de ce dnii Ghiță, Oprea, Băsescu sau Fenechiu regretă libertatea presei ori existența ONG-urilor, dar și ei știu că legislația în materie ar fi existat în România chiar și-n forma învechită, de la 1924, iar adevărurile despre șmenurile lor tot ar fi fost publicate pe internet (vezi CIM și RISE).

Că mi-am adus aminte: cred că primul mare internet service provider din România a fost DNT, o companie înființată cu banii Fundației Soros; prima lege privind facilitățile fiscale pentru industria IT a apărut în timpul Guvernului Năstase; unii dintre bursierii lui Voiculescu ori Patriciu au revenit în țară, alături de bursierii lui Soros, și lucrează chiar și în administrația centrală; un fost secretar de stat din vremea lui Năstase, un om cu care am fost coleg la o școală de vară finanțată de Fundația Soros, a fost instrumental în adoptarea legilor accesului la informații și transparenței decizionale, fără de care România nu ar fi intrat în NATO, nu ar fi putut adera la OGP, nu ar fi avut un portal al datelor deschise din care să aflăm cum se fură din banul public.

Închei arătând un lucru simplu: Fără bursele și finanțările generic atribuite „lui Soros,” oamenii care voiau să fure din banul public fie n-ar fi avut ce fura, fie ar fi avut mult mai puțin de furat! Pentru că n-ar fi venit în România investitori străini și n-ar fi crescut bugetul din taxele plătite de străini, deci n-ar fi avut de unde aloca bani guvernamentali pentru furăciunile lor. Fără bursele și finanțările „lui Soros,” n-am fi avut azi justiția cât-de-cât independentă care să-i condamne la ani grei de pușcărie și la confiscarea averilor. Ei, cei care au beneficiat de pe urma „lui Soros” pe vremea când dezvoltarea economică a României le permitea să fure cu zecile de milioane, se răscoală acum împotriva „lui Soros,” pentru că simt că nu vor mai putea fura și că vor trebui să răspundă penal pentru ce-au furat deja.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Soros finanteaza si plataforme de extrema stanga. Ongurile intr o societate primitiva cere drepturi de bun simt minoritatilor. Problema este ca nu se opresc aici, fenteaza majoritatea democratica si continua sa-si impuna tacut agenda stangista pana cand majoritatea se trezeste captiva intre legile politicii corecte. Soros este posibil sa fi contribuit cu bani la venirea refugiatilor un europa.
    • Like 0
    • pro-LGBT, anti-familie naturala, anti-traditii, anti-natiune, anti-crestinism; pro-imigratie asiatica si africana, pro-corporatii straine, pro-devalizarea tarii, etc; matusa e cert mai intreaga la cap decat nepotul.
      • Like 0
      • @ Dan Horea
        Încă nu te-au închis la Bălăceanca, haiosule care papi tu haznale în serie?
        • Like 0
    • pro-LGBT, anti-familie naturala, anti-traditii, anti-natiune, anti-crestinism; pro-imigratie asiatica si africana, pro-corporatii straine, pro-devalizarea tarii, etc; matusa e cert mai intreaga la cap decat nepotul.
      • Like 0
      • Ăsta e articol care nu schimbă părerea acelei mătuși, dar face a se simți bine nepotul. Bașca autorul materialului.
        • Like 2
        • Da' o statuie nu-i facem marelui si inegalabilului Soros ?
          • Like 1
          • @ Sergiu F.
            ficpm!
            • Like 0
        • Ce sa mai, daca nu era Soros dupa '90 si apa ar fi inceput sa curga la deal. Noroc ca s-a milostit de noi.
          • Like 1
          • @ Ionut(un ateu)
            ficpm!
            • Like 0
          • @ Florin Oprea
            Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului?
            • Like 1
        • "Pista" cu Soros a fost lansata pt. cei care frecventeaza antena3,RTv si pe care genul asta de articol(de altfel foarte bun si explicit)nu stiu cat ii atinge, sau lamureste si ramane greu de contracarat o falsa idee,pentru acel public tinta.Dar oricand sunt binevenite articolele clare,adevarate,in speranta ca vor penetra acolo unde ne doare cel mai rau si anume la populatia dezinformata si naiva.Un var de la Barlad.
          • Like 2
          • Cand toti suntem in genunchi, fiecare se impaca usor cu sine vazandu-se la acelasi nivel cu ceilalti. Daca unul are curajul sa se ridice, reactia automata a masei e sa-l traga inapoi. Cred ca decent at fi din partea celui ramas in genunchi sa-l lase pe cel ridicat in pace si din partea celui ridicat sa dea o mana celor care ridica mana pentru a se ridica la randul lor. Toti vrem sa fim egali cu superiorul, mai frumos, bogat, de succes, nimeni nu-si doreste egalitatea cu 'cateii'. Ce mi-as dori e ca omul politic sa se adreseze individului, nu masei, si sa-i explice ca, pentru a se bucura de roadele imateriale si materiale ale civilizatiei actuale, trebuie cumva sa contribuie la aceasta. Parintele Arsenie Papacioc a spus foarte corect: "Un creștin este un erou permanent și nu un milog"
            • Like 3
            • Ionel
              Sa inteleg ca pe Soros l-a preocupat in permanenta viitorul Romaniei, sens in care a investit masiv in formarea celor care vor conduce la un moment dat tara !!!! Daca nu era el, inca ne conduceau comunistii !!!! Cred ca ar trebui ca unii sa se trezeasca. Nu am nimic cu Soros sau cu cei finantati de el, sunt oameni admirabili care au beneficiat de burse si formare in exterior, insa retineti ca NIMENI, DAR ABSOLUT NIMENI PE PAMANTUL ASTA, NU BAGA BANII IN CEVA FARA A SCOATE CEVA IN SCHIMB............ADICA TOT BANI. ESTE SI NAIVITATEA O FORMA DE TRAIRE........
              • Like 1
              • @ Ionel
                vă mulțumesc pentru comentariu și mă aventurez să vă răspund, după cum mă pricep: după ce au plecat comuniștii, e foarte probabil că GS a văzut oportunitatea de-a intra pe o nouă piață (nu doar România, ci toată Europa de Est); având suficienți bani de investiții, a investit mai întâi în resursa umană, pentru a se asigura că, mai târziu, procesele decizionale și infrastructura urmau să susțină competiția liberă, în care cel mai bun câștigă; „cel mai bun” ar putea fi chiar el, dacă are avantajul competitiv al unor structuri globalizate; „câștigător” ar putea fi chiar el, dacă o fi acționar pe la diverse firme, despre care eu nu am cunoștință; cert e că pe mine nu mă supără deloc aceste ultime ipoteze, câtă vreme aș avea posibilitatea să aleg de pe raft produse ori servicii de calitate... sper c-ați înțeles modelul de business și faptul că nu-s naiv :) în egală măsură, cred că se pot face investiții cu bună credință, că nu toți investitorii sunt de rea-credință, ca „milionarii” noștri „de carton” :)
                • Like 2
            • Domnule Vrabie, ca beneficiar al burselor Soros, este un fapt normal şi chiar lăudabil să fiţi recunoscător finanţatorului, dar încercarea dvs. de a ne convinge că toată România ar trebui să fie recunoscătoare acestui binefăcător, mai ales datorită performanţelor economice şi sociale de după 1989 la care au contribuit şi organizaţiile Soros, este prea mult.
              • Like 2
              • @ Gheorghe Anton
                vă mulțumesc pentru comentariu și vă asigur c-am încercat ceva mult mai modest: să conving că primii care-ar fi trebuit să-i fie recunoscători (pentru că au avut de unde și în ce condiții să se îmbogățească) sunt chiar cei care-l înfierează... din comentariul dvs. înțeleg că n-am reușit în încercarea mea, ci că există posibilitatea ca unii cititori să creadă c-am încercat mai mult... îmi pare rău :(
                • Like 1


            Îți recomandăm

            Mihai Goțiu - Mirel Palada

            „Din păcate pe pauza publicitară s-a întâmplat un eveniment extrem de neplăcut, domnul Mirel Palada l-a agresat fizic pe domnul Mihai Goțiu. Ne pare foarte rău pentru acest eveniment, din păcate au trebuit să părăsească amândoi platoul", a anunțat Nadia Ciurlin, moderatoarea emisiunii care îi avea ca invitați cei doi politicieni.

            Citește mai mult

            medici

            Atât eu, cât şi Alin, co-autorul acestui articol, suntem copii de doctori. Avem aproape săptămânal același tip de conversaţie cu mamele noastre: - Ce faci, mamă? - Ce sa fac, mă lupt să-mi fac meseria. E plin de pacienţi, dar iar s-a blocat sistemul.

            Citește mai mult

            iphone X

            Apple a lansat marți iPhone 8, iPhone 8 Plus şi iPhone X.

            Citește mai mult

            Întrebare: ce se întâmplă în România în vreme ce DNA, Parchetul General, DIICOT sunt anchetate la cererea ministrului Justiției, șefa DNA este acuzată că vrea urmărirea ștabilor și nu a chioșcarilor, președintele – scos din procesul de numire a procurorilor-șefi, la propunerea ministrului Justiției, inspecția judiciară supusă ministrului Justiției la propunerea ministrului Justiției, magistrații – cu toții sub urmărire penală, la propunerea ministrului Justiției?

            Cristian Turor Popescu
            Citește mai mult