(Foto Guliver/Getty Images)
Dacă mâine, compania în care lucrezi ar desființa toate titulaturile de job și ne-am rezuma doar la valoarea pe care o putem aduce în organizație sau comunitate – oare ce ți-ar scrie pe cartea de vizită, fie ea și digitală? Care este valoarea pe care o aduci tu prin munca ta, prin competențele tale, prin experiența ta profesională? Poți să transpui asta în cuvinte acum? Simți pasiune când vorbești despre asta sau e ca și cum ai vorbi despre munca/job-ul unui străin?
Când pun această întrebare cursanților mei – îi văd adesea entuziasmându-se brusc, ca și cum încorsetarea aia în titlul cu care te „botează” corporația la intrare sau pe parcurs – sufocă. Rotițele minții lor încep să se miște pe un alt ritm. Mintea lor nu se mai concentrează pe job description, pe criterii de evaluare, pe formalul culturii organizaționale ci pe ceea ce pot ei să creeze cu adevărat, pe valoarea pe care o pot genera în interiorul organizației și în afara ei!
Când nu ești pe drumul tău faci alegeri impulsive, alegi o companie sau un job doar pentru că speri că îți va fi mai bine, că vei găsi acel ceva care să te pasioneze și să te ajute să crești. Vei experimenta, vei învăța despre business-ul lor dar și despre tine.
De cele mai multe ori, ca un călător înrăit, vei decide să pleci pe un alt drum în speranța că acolo vei găsi acel ceva care să te motiveze, să te pasioneze, să te urce la înălțimea așteptărilor și viselor sale. Nu e întâmplător că în România postdecembristă sunt extrem de puțini care își practică profesia și atât de mulți care au doar ... ocupații. Generația ghidată de părinți care voiau să te faci poate avocat sau economist într-o lume în care piața muncii cere cu totul altceva și la un alt nivel de competență – călătorește pe drumuri fără de indicatoare în carieră. Nu are viziunea lui „vreau să devin asta” pentru că speranțele le-au fost omorâte în fașă în primii ani de facultate.
Așa că „devenirea” aceasta profesională e de multe ori delegată vrând-nevrănd companiilor. Îți vor găsi ele un loc și un manager mai cu experiență îți va spune la ce ești bun și care crede el că ți-ar fi locul în organizație pe viitor. Uneori se întâmplă să ți se potrivească alegerea făcută de alții, alteori înveți să urăști procese, organizații, oameni... .
Când nu ești pe drumul tău ești mai trist, deseori demotivat și orice încercare de la job ți se pare o greutate în plus.
După o vreme, dacă vei avea timp să mergi mai des la întâlniri cu tine, vei descoperi chiar un „pattern” în aceste permutări ale tale: ce îți place, ce nu-ți place, de ce adesea alegi să pleci sau să renunți, ce te demotivează și ce te mobilizează la maximum. Observă-te și învață despre tine! Cu cât vei face asta mai des cu atât pașii te vor purta mai aproape de drumul tău.
Și va veni o vreme când nu alții vor decide pentru tine, nu te va mai putea îngrădi nimeni într-o cutiuță cu rol pompos pentru că tu vei ști cine ești, ce poți să faci, ce valoare poți să aduci celor din jurul tău! Te vei scula cu plăcere dimineața și de abia când nu vei mai putea face diferența între muncă și pasiune, când alții vor veni spre tine recunoscători pentru că le-ai fost de un real folos, când vei îndrăzni să visezi departe și te vei vizualiza pe tine la maximul tău potențial, când vei simți împlinire și bucurie mai des ca altădată – de abia atunci nu vei mai avea nevoie de indicatoare – vei simți prin toți porii că ești unde trebuie să fii în acel moment al existenței tale – pe drumul tău- cum îmi place mie să spun.
Acel drum unde nu titlul de pe cartea de vizită contează, ci împlinirea pe care o resimți atunci când reușești să aduci din ce în ce mai multă valoare oamenilor, comunităților, business-urilor.
„Devenirea” este o chestiune personală total dependentă de cât de sus ne-am ridicat propria ștachetă, cât de des ne provocăm și ne scoatem din zona de confort. Fă ca această călătorie să nu fie inutilă, alege să nu fii mediocru!
Mult succes pe drumul tău!
Articol preluat de pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Atat rele cat si bune.
"Un renume bun valoareaza mai mult decat toate bogatiile"
Ca independent contractor poate sa ceara oricit pe job-ul comandat de client.
Ca salariat in corporatie trebuie platit conform functiei pe care o ocupa si fisei postului.
Pe urma cum ar fi de ex sa vbeasca 2 persoane de sa zicem dna Sterescu" mai stii ceva de Stereasca?Care Sterescu?Aia de la multinationala X.Ahaaa....da adica cu ce se ocupa acolo?" Sau poate ca exista si varianta"Eeee, Stereasca aia bruneta, cu parul lung si ochii verzi....de la dept de...."
Ma rog, poate exemplul nu e prea fericit, dar ce vreau sa spun este ca din cite stiu corporatiile au diferite nivele de salarizare care corespund cu fisa postului, care post nu poate fi ocupat de oricine de pe strada.
Iar renumele depinde f mult cel putin in lumea asta a multinationalelor sau companiilor f mari, de locul unde ai lucrat, pozitia pe care ai avut-o, iar cu realizarile personale in domeniu te lauzi la interviul de angajare.
Si chiar si cu renume, titluri, publicatii, inventii, daca corporatia decide ca sint necesare concedieri si esti pe lista, asta este.Semnezi un agreement de nonconcurentza si in urmatoarea ora esti escortat cu bodyguarzi si parafernaliile de birou personale, la iesirea din institutie.
E drept ca dupa aia poti sa adaugi in CV ca ai lucrat pt corporatia X, pe pozitia Y ,si poti incerca sa lucrezi pe cont propriu.Cind lumea a ajuns deja sa te cunoasca.Si nu mai trebuie sa te prezinti decit cu numele.
In fine, poate pentru generatia mai tinara lucrurile sint mai simple.Si au mai multa libertate sa experimenteze cu "devenirea" personala.