Sari la continut
Republica
Prevenție

Privim bătrânețea ca pe o boală incurabilă, pe care ne chinuim să o tratăm cu bani mulți

Femeie în oglindă

Foto: Profimedia Images

Îmbătrânirea este un subiect delicat. Presiunea tinereții fără bătrânețe pare să ne fi acaparat în asemenea măsură încât, în 2020, omenirea a cheltuit peste 194 de miliarde de dolari pe cosmetice și operații estetice de tip anti-aging. Studiile arată că sumele vor crește considerabil în următorii ani și se estimează că în 2030 vom cheltui undeva la 440 de miliarde de dolari pe promisiunea tinereții*. Sincer vă spun că nu am știut exact ce înseamnă suma aceasta și cu ce aș putea să o compar. Astfel că m-am gândit să o compar cu ceva palpabil și cu sens. Am dat un google search, căutând studii care să îmi arate cât ar costa să combatem foametea la nivel global, iar suma totală pe care ar trebui să o cheltuim până în 2030, astfel încât nici un om să nu mai sufere de foame, ar fi în jur 330 de miliarde de dolari.

Încă din Grecia antică, medicii și filozofii s-au confruntat în idei pe tema îmbătrânirii. Unii dintre ei susțineau că îmbătrânirea este o boală, în timp ce alții că este doar un proces natural. Multe dintre scrierile cuprinse în colecția Hipocratic Corpus susțineau că îmbătrânirea duce invariabil la fragilitate, dizabilități și moarte și astfel au ajuns să considere îmbătrânirea ca pe o boală incurabilă. Asta în timp ce medicul roman Galen a susținut că, pe când bolile sunt anormale, îmbătrânirea face parte din cursul firesc al vieții și astfel ea este mai degrabă un proces natural decât o boală. Această dihotomie persistă până în zilele noastre, iar acum mai mult decât oricând pare că suntem din ce în ce mai obsedați de îmbătrânire. În plus, să nu uităm că, până în 2025, numărul persoanelor care vor avea peste 65 de ani va depăși numărul copiilor sub vârsta de 5 ani, pentru prima dată în istoria cunoscută a umanității. Astfel, am putea spune că obsesia tinereții fără bătrânețe devine esențială în ecuația supraviețuirii noastre, căci dacă lucrurile vor sta așa cum prevăd statisticienii, vom fi nevoiți să muncim până la adânci bătrâneți pentru a ne asigura traiul, pentru că nu va fi nimeni să ne plătească pensiile.

Astfel, că vrem, că nu vrem, s-ar putea să fim nevoiți să intrăm în tabăra lui Hipocrate și a susținătorilor contemporani ai conceptului de îmbătrânire ca boală, pentru a găsi soluții să rămânem tineri și în formă pentru cât mai multă vreme.

Sigur, o privire mai umanistă asupra problemei, ne-ar așeza într-o poziție mai relaxată vis-a-vis de bătrânețe, unde nu ar trebui să găsim nici un ”medicament minune”, ci am putea pur și simplu să ne bucurăm de proces încercând să avem grijă de noi, fără devenim obsedați de tinerețe.

Având în vedere că ”mâine” când voi fi bătrână, vor exista mai mulți bătrâni pe planeta decât oricând înainte, e o chestiune care mă bucură, dar mă și sperie. Mă bucură că nu voi rămâne singură, așa cum se întâmplă astăzi cu cei mai mulți vârstnici care locuiesc izolați în apartamentele lor, lipsiți de contact uman real.

Dar până la bătrânețe rămâne deschisă întrebarea cum ne pregătim pentru ea. Suntem gata să ne privim în oglindă cu riduri, cu fire albe în păr, vom ști să rămânem sănătoși în corpul nostru fără să ne ”alienăm” înfățișarea cu operații estetice?! Îngrijirea și prevenirea bolilor asociate îmbătrânirii este esențială și o dovadă de iubire față de noi și față de cei cu care vrem să ne însoțim în viața aceasta. Însă, cred ca este esențial să păstrăm echilibrul și să nu ne pierdem naturalețea. Pentru că odată cu ea riscăm să ne pierdem autenticitatea și umanitatea.

Tehnologia ne oferă astăzi promisiunea ”reverse aging” adică să dăm timpul înapoi și să întinerim cu ani buni, ca aspect fizic și ca vitalitate internă. Întrebarea este dacă tinerețea fără bătrânețe ar putea însemna să ne schimbăm ADN-ul cu o meduză, ați fi gata să faceți asta? Pentru că această alegere ar putea fi una reală și chiar mai devreme decât ați putea crede. În următorul deceniu vom vedea o multitudine de tehnologii anti-îmbătrânire uimitoare, care depășesc cu mult liftingurile faciale și tehnicile de anti-aging de azi.

Deschidem discuția despre îmbătrânire, tehnologii de ultimă oră, sănătate mintală, sex, prevenție și îngrijire la vârsta a treia. Scrieți-ne despre ce subiect legat de bătrânețe ați vrea să vorbim.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Întrebarea din titlu are, din punctul meu de vedere, un răspuns catergoric: NU. Nu împărtășesc cu alții teama de bătrânețe și de moarte. Acestea sunt etape firești, care au rolul lor bine determinat în existența noastră pământeană. Noi ar trebui să fim preocupați mai degrabă să ne trăim viața frumos, benefic pentru noi și pentru societate și natură. Și să învățăm cât mai mult despre noi înșine. Să reușim fiecare să devenim ceea ce eu numesc ”eu însumi cel bun”. Ce folos că aș trăi mult dacă cei dragi din jurul meu mor? Ce folos că trăiesc mai mult decât trebuie, astfel încât să ajung, mai devreme sau mai târziu, o povară pentru cei dragi? (Asta se poate întâmpla oricum) Și dacă, trăind mult, voi apuca vremuri din ce în ce mai nebune, la care îmi va fi din ce în ce mai greu să mă adaptez? Că deja vedem că și lumea actuală a devenit mai greu de suportat față de anii anteriori! Societatea o ia la vale spre prăpastie cu o viteză care depășește puterea noastră de adaptare, chiar dacă am vrea să ne adaptăm. Sincer, în lumea de azi, a trăi mai mult decât în mod obișnuit e ultimul lucru pe care mi l-aș dori.
    Mai spunea autoarea articolului, în mod pueril, că banii necesari pentru combaterea foametei ar fi mai puțini decât cei preconizați pentru prelungirea vieții active. Total de acord, dar ce e de făcut? Că banii pentru industria ”tinereții” se învârt în mediul privat, fiind activități comerciale profitabile. Cum amestecăm asta cu banii către economiile sărace? De când e altruist sistemul capitalist? Iarăși ne facem că nu vedem cum problema de bază a societății noastre actuale nu e îmbătrânirea sau altele asemenea, ci POLARIZAREA BOGĂȚIE - SĂRĂCIE din ce în ce mai dramatică, în sistemul capitalist actual. Dacă sunt sărac și sclavul bogaților, și trebuie să lucrez până la adânci bătrâneți doar pentru a supraviețui, la ce mi-ar folosi o viață cât mai lungă? Mai ales că ar fi scump pentru mine să fac tratamente care să-mi prelungească viața, accesibile mai mult bogaților. Asta ar trebui să reținem noi, oamenii de rând: ne bucurăm la gândul că pe viitor vom putea trăi mai mult, sau vom putea călători în spațiu, sau altele și altele, care mai de care mai minunate. Dar nu ne gândim o clipă care dintre noi ”VOM” face și vom drege. Răspunsul nu e ”VOM”, ci ”VOR” face și vor drege. Ei, bogații lumii. Care sunt din ce în ce mai puțini și mai bogați. Când ne bucurăm de cuceririle științei, ne bucurăm pentru ei, nu pentru noi. Oricum de viață foarte lungă să se ”bucure” ei cât vor, mie chiar nu-mi trebuie.
    • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      foaie verde de batista, uite-o teza comunista
      • Like 0
    • @ Vasile Ostaciuc
      Foaie verde de urzici
      Mi se rupe de ce zici...
      Ideologul lu pește
      Se trezi el că vorbește!
      Cică ce-am zis eu e rău
      Cred că ești cu mintea-n hău
      Nu știi pe ce lume ești
      Dar te trezești să vorbești.
      Hai mai bine somn ușor
      Ne-auzim pe viitor
      Când te mai dezmeticești
      Doar atunci să mai vorbești!
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult