Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

De câte parade militare e nevoie ca primăria să-mi asfalteze strada?

Stradă neasfaltată Brașov

De la geamul meu se văd, în depărtare, munții patriei. Sus, pe creste, a nins. Ce mai..., e frumoasă România. De 10 ani, privind imaginea asta, încerc în fiecare dimineață, să mă conving, că merită, că se poate, că ștampila pe care o pun pe buletinul de vot va schimba, cumva, precum o baghetă magică, lucrurile īn țara asta. Cartea mea de identitate e plină pe spate de abțibilduri.

De la geamul meu se mai vede și strada neasfaltată ce dă într-o intersecție asfaltată. Au trecut 10 ani, ze-ce!, și primăria Brașovului, marele oraș turistic din România, nu a reușit să asfalteze o nenorocită de stradă, dintr-un cartier. Un bitum de vreo 500 m. Că litigii, că e cineva care nu cedează teren, că... același răspuns, adică, tăcere și toți umerii administrației locale se ridică la unison. 10 ani. Pesemne planul urbanistic a fost desenat, la zoo, la ora de pictură pentru elefanți.

Intersecția, pe jumătate asfaltată, e o hărmălaie de claxoane. Strada asfaltată se îngustează brusc într-una neasfaltată și din cauza asta, dezastrul. Caramboluri, urlete, nervi. Șoferii se înjură, „te bag în ... mă-tii, bă!", se arată pumni, degetul mijlociu e deja salut și cam o dată pe săptămână dintr-un portbagaj sau torpedou răsare un levier. În urmă, rămâne praful de pe uliță care plutește deasupra blocurilor, deasupra puștilor ieșiți afară, la joacă, la aer. Praful de pe strada neasfaltată se depune pe orice, pe rufe, pe balcoane, pe flori, pe geamuri, pe hăinuțele copiilor. Pe băncuța din părculețul unde se joacă puștii, praful are cel puțin grosimea impozitelor plătite, timp de 10 ani. Zece.

Sâmbătă, cu o zi înaintea zilei naționale, din intersecție, s-a auzit, iarăși, un „bum!". De data asta bum-ul a sunat greoi, ca un obiect de decor căzut în spatele scenei, fix în timpul piesei de teatru. Stupoare. Iarăși, accident. O mașină s-a ciocnit de o camionetă. În mașină erau o mamă cu fetița ei. Poliție, poliție locală, SMURD, măsurători, traficul oprit, lume adunată. Privind scena de la geam și desfășurarea de forțe, România pare un stat funcțional. Pare.

- E bine fetița?, întreabă cineva din mulțime.

- Nu știu, răspunde un vecin, dar strada asta neasfaltată o să devină, în curând, strada morții.

Pe vecin îl cunosc, din vedere. Iese cu furtunul, în fiecare seară, și udă strada, ca să atenueze tusea copiilor. Nu iese doar el, se face cu schimbul, e deja un job. Un fel de rotație a cadrelor, precum în politică, doar că interesul locatarilor e să se agațe de civilizație, așa cum o merită orice cetățean român, la care politicienii apelează, chemându-i la vot, în numele democrației. De zece ani.

De la geamul meu nu se vede parada militară, nu se aud elicopterele și nici avioanele, nu se aud șenilele tancurilor, dar se aude, șușotind, un vecin.

- Mama e bine, fetița e bine, n-au pățit nimic. Noroc cu mașina.

La mulți ani, România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De cate e nevoie? De inca una. Totdeauna inca una.
    • Like 0
  • Si... care este legatura cu ziua nationala?
    • Like 1
    • @ Marius Oprescu
      Delia MC Delia MC check icon
      Nici una, înafară de faptul că dăm banii pe parade în loc să ne asfaltăm străzile. Pe scurt, pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i
      leopardul.
      • Like 0


Îți recomandăm

Maria Drăghici

Maria Drăghici n-a împlinit nici doi ani și are deja trei operații pe cord deschis. Culmea, e un copil vesel, care știe să se bucure de fiecare moment și, mai mult decât orice altceva, e un copil iubit. De fratele ei și de părinții ei, care, de la nașterea copilei, trăiesc cu ochii deschiși un coșmar adevărat.

Citește mai mult

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult