Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

De câte parade militare e nevoie ca primăria să-mi asfalteze strada?

Stradă neasfaltată Brașov

De la geamul meu se văd, în depărtare, munții patriei. Sus, pe creste, a nins. Ce mai..., e frumoasă România. De 10 ani, privind imaginea asta, încerc în fiecare dimineață, să mă conving, că merită, că se poate, că ștampila pe care o pun pe buletinul de vot va schimba, cumva, precum o baghetă magică, lucrurile īn țara asta. Cartea mea de identitate e plină pe spate de abțibilduri.

De la geamul meu se mai vede și strada neasfaltată ce dă într-o intersecție asfaltată. Au trecut 10 ani, ze-ce!, și primăria Brașovului, marele oraș turistic din România, nu a reușit să asfalteze o nenorocită de stradă, dintr-un cartier. Un bitum de vreo 500 m. Că litigii, că e cineva care nu cedează teren, că... același răspuns, adică, tăcere și toți umerii administrației locale se ridică la unison. 10 ani. Pesemne planul urbanistic a fost desenat, la zoo, la ora de pictură pentru elefanți.

Intersecția, pe jumătate asfaltată, e o hărmălaie de claxoane. Strada asfaltată se îngustează brusc într-una neasfaltată și din cauza asta, dezastrul. Caramboluri, urlete, nervi. Șoferii se înjură, „te bag în ... mă-tii, bă!", se arată pumni, degetul mijlociu e deja salut și cam o dată pe săptămână dintr-un portbagaj sau torpedou răsare un levier. În urmă, rămâne praful de pe uliță care plutește deasupra blocurilor, deasupra puștilor ieșiți afară, la joacă, la aer. Praful de pe strada neasfaltată se depune pe orice, pe rufe, pe balcoane, pe flori, pe geamuri, pe hăinuțele copiilor. Pe băncuța din părculețul unde se joacă puștii, praful are cel puțin grosimea impozitelor plătite, timp de 10 ani. Zece.

Sâmbătă, cu o zi înaintea zilei naționale, din intersecție, s-a auzit, iarăși, un „bum!". De data asta bum-ul a sunat greoi, ca un obiect de decor căzut în spatele scenei, fix în timpul piesei de teatru. Stupoare. Iarăși, accident. O mașină s-a ciocnit de o camionetă. În mașină erau o mamă cu fetița ei. Poliție, poliție locală, SMURD, măsurători, traficul oprit, lume adunată. Privind scena de la geam și desfășurarea de forțe, România pare un stat funcțional. Pare.

- E bine fetița?, întreabă cineva din mulțime.

- Nu știu, răspunde un vecin, dar strada asta neasfaltată o să devină, în curând, strada morții.

Pe vecin îl cunosc, din vedere. Iese cu furtunul, în fiecare seară, și udă strada, ca să atenueze tusea copiilor. Nu iese doar el, se face cu schimbul, e deja un job. Un fel de rotație a cadrelor, precum în politică, doar că interesul locatarilor e să se agațe de civilizație, așa cum o merită orice cetățean român, la care politicienii apelează, chemându-i la vot, în numele democrației. De zece ani.

De la geamul meu nu se vede parada militară, nu se aud elicopterele și nici avioanele, nu se aud șenilele tancurilor, dar se aude, șușotind, un vecin.

- Mama e bine, fetița e bine, n-au pățit nimic. Noroc cu mașina.

La mulți ani, România!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De cate e nevoie? De inca una. Totdeauna inca una.
    • Like 0
  • Si... care este legatura cu ziua nationala?
    • Like 1
    • @ Marius Oprescu
      Delia MC Delia MC check icon
      Nici una, înafară de faptul că dăm banii pe parade în loc să ne asfaltăm străzile. Pe scurt, pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i
      leopardul.
      • Like 0


Îți recomandăm

Andreas Samuelsson

Andreas Samuelsson a plecat din Suedia la puțin timp după terminarea liceului, într-o țară despre care nu știa absolut nimic, probabil nici să o identifice pe hartă, dar în care s-a regăsit și în care a luat contact cu realitatea imediată și foarte concretă.

Citește mai mult

Cristina Țopescu

Scriu aceste rânduri pentru că tristețea însinguratei morți a Cristinei s-a amestecat cu furia. La zisa televiziune au apărut șefi și trepăduși care au „mărturisit” despre ce bună era Cristina. Și cât sunt de afectați de dispariția ei... Chiar și după 30 de ani de gazetărie trebuie să mai învăț că fățărnicia nu are niciodată margini.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ciprian Aber

În urmă cu trei ani, Ciprian Aber se afla la o partidă de pescuit cu un prieten de-al său, apicultor, care îi tot povestea despre creșterea albinelor. Și-a dat seama că îi făcea plăcere discuția, iar curiozitatea îl tot îmboldea să pună întrebări. La un moment dat, prietenul său i-a spus: „Auzi, nu vrei să îți fac eu cadou doi stupi de albine? Îi duci la tine la țară și ai grijă de ei...” (Foto: Arhivă personală)

Citește mai mult

companie - IMM - Foto Guliver/Getty Images

În bugetul pe anul 2020, guvernul Orban trebuie să susțină antreprenoriatul românesc mai mult decât au făcut-o guvernele PSD, solicită Asociația Consultanților pentru Programe Antreprenoriale. Foto Guliver/Getty Images

Citește mai mult