De ce e greșit să spui că românii sunt „sclavii moderni” ai Europei

Da, este greșit! Corect este să se spună adevărul: România este un stat-marionetă al Americii imperialiste. Este "condusă" de marionetele păpușarilor imperialiști de la washington, centrul de decizie în toate chestiunile. De asta "alegerile" prezidențiale, de la băsescu-petrov încoace, le "câstigă" mereu candidatul susținut fățiș de washington, iar premierul este desemnat numai dintre "agreații" washingtonului.

România nu e nici prima, nici ultima, nici singura care "se bucură" de acest statut de stat-marionetă al Americii imperialiste: și Polonia, statele baltice, Ucraina și mai nou și Republica Moldova sunt și ele state-marionetă ale Americii imperialiste. Ba mai mult: trebuie spus că până și Germania a ajuns să fie condusă, în detrimentul ei și al poporului german, de către cozile de topor ale Americii imperialiste. Bașca faptul că este o țară ocupată militar, fiind țara europeană cu cea mai mare prezență militară amerloacă activă și cu cele mai multe baze amerloace, includiv cu cea mai mare bază amerloacă: baza de la Ramstein.

În subdezvoltare suntem ținuți tot de către America imperialistă, prin sancțiunile zise "antiruse" dar de fapt antieuropene și în primul rând antigermane, care au dus la creșterea fără precedent a prețurilor la resurse energetice din sua și alte țări în contextul sistării achiziționării de resurse energetice ieftine din Rusia sub pretextul "independenței energetice" și implicit la creșterea costurilor de producție și de transport și la scumpiri în lanț. Și la intrarea în lanț a companiilor germane insolvență, fiindcă nu pot face față scumpirilor la resursele energetice necesare producției, Germania aflându-se în plin proces de dezindustrializare. Germania este partenerul comercial nr. 1 al României prin tratatul bilateral din 2002, deci dacă Germaniei îi merge rău, e clar că nici nouă nu are cum să ne meargă bine.

Conform acestui principiu, cum că cine muncește ar fi sclav, atunci chinezii ar fi sclavii întregii planete. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Muncești, ai venituri, atragi investiții străine, deci ai creștere economică. Vedem China că nu e o țară de sclavi, ba din contră, este o mare putere economică. Iar tinerii chinezi au început să nu mai accepte salarii de mizerie. Cam asta se întâmplă și la noi, dar mai lent. Și pentru că salariile vor crește continuu, singura noastră șansă este să fim competitivi, să avem o productivitate a muncii suficient de mare, încât să supraviețuim economic. Pentru că numai exportând materii prime, lemn, produse agricole neprelucrate etc. nu avem șanse de creștere economică. Cam asta se întâmplă acum: tăiem pădurile și le dăm contra mobilă Ikea. Și aici avem o mare problemă: mulți dintre cei care au capacitate intelectuală care ar putea face diferența prin inovații și tehnologii moderne, preferă să emigreze în occident, pentru salarii mai mari. Ce face noul guvern pentru a-i reține pe aceștia în țară? Propune tăierea facilităților IT-iștilor?

De acord ca nu a exista in istoria tarii noastra o perioada de prosperitate mai mare. Acum trebuie sa fim si cinsitit cu noi ca traim si alte timpuri si cred ca marea majoritate a tarilor din lume traiesc cele mai bune timpuri. Totusi intrarea in EU a ajutat cu siguranta sa fim mai bine decat daca nu am fi intrat in EU.
Acum, discutia cu suntem sau nu "sclavii" Europei este o discutie care trebuie avuta, dar in alt context si anume in contexul discutiei despre acel faimos proiect de tara - despre care toata lumea vorbeste, dar nimeni nu face nimic - si rolul nostru politic, economic, cultural in contexul euro-atlantic.
Revinind la subiecti, ani de zile si chiar si acum ne laudam si ne vindem ca suntem meseriasii pe salarii mici, dar de fiecare data cand salariile minime cresc toti patronii ies in fata si se plang ca dau faliment si ca muncitorii sa accepte salarii mici ca altfel se inchid fabricile. Pai acest lucru ce inseamna? Ca singurul mod in care eu pot sa ma dezvolt este bazat numai pe costuri mici? Atunci inseamna ca avem o economie de lohn. Este bine sau rau? Pai este mult mai bine decat nimic, dar in lohn nu prea se castiga bani. De fapt in lohn este mai important sa nu pierzi bani decat sa castigi, prin urmare profiturile sunt mici. Avand profituril mici nu ai bani de investitii, retehonologizare sau digitalizare, sau daca calculezi vezi ca nu iti iese ROI-ul pentru ca salariile sunt mici, reducerile de costuri sunt mici pe aceleasi venituri. In plus meseriasii romani se gandesc ca decat 2500 lei, parca mai bine 2500 de EURO? Si asa am ajuns intr-un cerc vicios in care este greu sa iesi pentru ca strategia pe salarii mici nu merge la infinit pentru ca intotdeauna va fi cineva mai disperat ca tine si chiar si asa cu salariile mici nu iti poti creste deloc productivitatea ca prin tehnologizare si digitalizare. Si atunci ce facem? Care este pasul sa iesim din acest cerc vicios?

Adevărul nu se poate judeca în termeni de alb și negru. Am avansat cu PIB-ul destul de mult de la intrarea în UE, dar din nefericire pe bază de consum din import. Adică am devenit ”piață de desfacere”. Iar plata pentru ce consumăm se face din ÎMPRUMUTURI. În România nu se mai produce aproape nimic, nici cele mai banale lucruri. Suntem ca și o familie care nu aduce venituri în casă, dar cumpără și consumă tot ce vrea, plătind din împrumuturile tot mai mari și cu dobândă mare. Lucru extrem de periculos și care la un moment dat va face BUM! Da, nivelul de trai a crescut, dar numărul de locuri de muncă a scăzut. Și oricum locurile de muncă sunt mai mult în domeniile care au legătură cu vânzările produselor importate. Afirm că DOAR NOI românii suntem vinovați pentru această stare de fapt dezastruoasă. În comunitatea europeană se manifestă CONCURENȚA, atât pe față, cât și pe din dos, în spatele vorbelor frumoase. Țările puternice pot să-și creeze mai multe avantaje decât țările mai sărace și slabe și pot profita de acestea (și chiar o fac). Totuși și țările slabe pot să își joace inteligent atuurile pentru interesele lor naționale. Și toate fac așa cu o singură excepție: România. România e o ciudățenie în relațiile externe în general și intracomunitare în special. Fiindcă în timp ce toate țările fac tot ce pot, cu putere și inteligență pentru interesul lor național, România dimpotrivă face și ea tot ce poate dar TOT PENTRU interesele altora. Deci ai noștri sunt de vină, nu alte țări europene, dar rezultatul e că ne lăsăm striviți de bună voie de cei puternici, fără să mișcăm nimic. De ce facem asta? Probabil fiiindcă unele dintre personalitățile politice sau partidele românești își urmăresc propriul interes meschin. Fiecare vrea să-și aloce un avantaj propriu, prin susținerea externă, dar cu prețul renunțării la interesul național. Noi românii avem o tradiție nefericită cu asta. Din epoca medievală, pretendenții la tron se duceau la Înalta Poartă pentru susținerea lor în lupta internă pentru tron, cu prețul vasalității țării și a tributului aferent. Lucrurile s-au mai schimbat astăzi, aparent, dar în esență au rămas cam la fel. De aceea vedem că partidele și personalitățile din România sunt astăzi, unele mai ”frecventabile” și altele mai ”nefrecventabile” pentru occident. Nu din principii pure, că nimeni nu e idealist și naiv în relațiile externe, ci fiindcă unii s-au pus în postura de slujitori ai Marilor Puteri iar alții nu, sau nu prea, sau nu încă. Asta e trista realitate din spatele vorbelor frumoase. Pentru care, repet, NOI suntem vinovați, nu alții. Alte țări doar profită (corect, bravo lor!) de mizeria morală a decidenților noștri.