Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

De ce e important să discutăm despre traumă? Ea nu este o boală fizică și trebuie tratată ca atare. Interviu cu Maria-Magdalena Macarenco, Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei

trauma - getty

(Foto Guliver/Getty Images)

Suntem deseori abuzați, uneori fără să ne dăm seama. Suferim psihic și ne îmbolnăvim fizic, având în spate cauze pe care mulți dintre noi nu le cunoaștem sau nu reușim să le identificăm în mod corect. Cum putem să realizăm că nu suntem bine? Cum știm când lucrurile scapă de sub control și cum putem acționa? Putem preveni suferințele psihice? Specialiștii sunt de părere că mai întâi ar trebui să definim termenii, situațiile și factorii, pentru a înțelege mai bine cu ce ne luptăm. Maria-Magdalena Macarenco, psiholog lSTT, ne spune mai multe.

Ce este trauma complexă?

„Termenul de traumă complexă acoperă o varietate de reacții și simptome care rezultă din expunerea la evenimente traumatizante repetate sau prelungite în perioada copilăriei și/sau în perioada adultă. Foarte mult timp nu a existat o definiție clară a traumei complexe și nici o încadrare într-o categorie de diagnostic, tocmai din cauza acestui spectru larg de simptome care se confundă cu alte patologii. Trauma complexă este interpersonală și apare doar în condiții de captivitate, ceea ce înseamnă că victima este incapabilă să fugă și este sub controlul agresorului, fie că vorbim aici despre o captivitate invizibilă, și anume cea din familie, fie că vorbim de captivitatea vizibilă, adică cea din lagare sau de prizonierat. O altă caracteristică a traumei complexe este că apare întotdeauna în condiții de violență interpersonală, iar sprijinul social este limitat.” (Maria-Magdalena Macarenco, ISTT).


Există traume… obișnuite?

„Nicio traumă nu este obișnuită și nicio traumă nu este simplă, nivelul de afectare este întotdeauna foarte complex, chiar și după o traumă unică, unde sunt incluse dezastrele naturale, atacurile teroriste, incidentele medicale bruște sau catastrofice, violul, agresiunea fizică sau accidentele severe. Putem în schimb să ne „obișnuim” cu traumatizarea, atunci când trăim într-un mediu traumatizant unde bătaia este o modalitate zilnică de interacțiune cu celălalt, de exemplu sau când în fiecare seară copilul este supus nevoilor sexuale ale părintelui. Dar în acest context „a te obișnui” cu abuzurile înseamnă de fapt a te „rupe” emoțional de aceste experiențe, a te disocia, pentru că altfel ar fi imposibil de integrat în psihicul persoanei abuzate.”

Traumele complexe nu se văd

Spre deosebire de traumele unice, care sunt evidente și recunoscute ca traumatizante de toată lumea, traumele complexe sunt mai puțin vizibile și mai dificil de identificat. „În această categorie intră abuzurile emoționale, fizice și sexuale suferite în mod repetat de-a lungul copilăriei în familie, sau abuzurile domestice/violența domestică. În aceste cazuri, evenimentul traumatic poate să nu mai fie șocant, în schimb să creeze o enormă anxietate anticipatorie.” (Maria-Magdalena Macarenco, ISTT).

Bătaia este ruptă din rai…?

„Deseori aceste abuzuri emotionale, fizice sau sexuale nu sunt recunoscute ca fiind traumatizante, avem și în limbajul comun expresii ca: «bătaia e ruptă din rai» sau «unde dă mama, crește » , «femeia știe de ce o bați » . Ele devin secrete de familie sau subiecte tabu de care nu se discută nici în interiorul familiei și cu atât mai puțin în afara ei, deci sunt minimalizate sau negate. Spre deosebire de traumele unice care pot apărea oriunde: în casă, la muncă, pe stradă, pe plajă, la sala de sport, etc., traumele complexe apar doar în condiții de «captivitate » domestică, adică în familie, captivitate deseori nevăzută. Copiii devin captivi prin condiția lor de dependență, iar femeile prin subordonare economică, socială și psihologică sau prin forță fizică.” (Maria-Magdalena Macarenco, ISTT).   

„Pentru o palmă te plângi? Ai mei mă băteau cu furtunul și n-am murit!”

Cum ne obișnuim cu trauma? Abuzul ajunge să fie normalizat în primul rând atunci când se repetă. „Dacă un copil este bătut azi, și mâine, și poimâine, atunci pentru el bătaia devine o activitate « normală » de familie. Ceea ce nu înseamnă că bătaia nu va lăsa consecințe severe în dezvoltarea psihoemoțională a acestui copil. În al doilea rând, abuzul se normalizează când părintele spune copilului: «Pentru o palmă te plângi? Ai mei mă băteau cu furtunul și n-am murit! » Când părintele-agresor neagă sau minimalizează că ceea ce a făcut poate aduce suferință sau durere copilului-victimă, situația traumatică tinde să devină obișnuință. Abuzul se normalizează și când copilul aude că și prietenii lor sunt bătuți de părinți, când și de la vecini se aud plânsete și urlete. «Înseamnă că e normal, toți colegii/prietenii mei sunt bătuți de ai lor » . Atunci nu i se mai pare că a trecut prin ceva special despre care să povestească.” (Maria-Magdalena Macarenco, ISTT).

Poate fi trauma rezolvată cu rapiditate, în termen de câteva luni sau câteva ședinte? Metode noi în psihoterapie

Specialiștii spun că da. „Cu ajutorul terapiei EMDR (Desensibilizare și Reprocesare prin Mișcări Oculare) putem, de exemplu, procesa o amintire traumatică rezultată dintr-un eveniment traumatic unic, într-o singură ședință. Însă cu cât istoricul de traumă este mai complicat, cu atât numărul de ședințe de terapie va crește. Există chiar specialiști olandezi, ca prof. Ad de Jongh, care au dezvoltat un program de psihoterapie de 8 zile în care combină EMDR, ET (Terapie prin Expunere la amintirea traumatică) și sport, la finalul căruia 80% dintre pacienți își pierd diagnosticul de sindrom de stress posttraumatic (PTSD), iar rata de abandon este foarte scăzută. Astfel de specialiști lucrează cu cele mai severe cazuri de traumatizare care nu au răspuns la terapiile clasice. Să spui că vindeci trauma complexă în 8 zile când din abordarea clasică știm că acest lucru poate dura ani de zile, este cu adevărat o viziune revoluționară și curajoasă, dar care are deja un mare succes și este important să luăm aceste cercetări noi în considerare.”, este de părere Maria-Magdalena Macarenco.  

Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT) este o asociație profesională non-profit care promovează în rândul specialistilor, dar și în rândul publicului larg, cunostinte despre trauma psihică și intervenții specializate în tratamentul acesteia. ISTT oferă suport celor care au nevoie și solicită asistență psihologică (persoane adulte, copii, adolescenti, cupluri, familii si grupuri), oferind, în același timp, un cadru de dezvoltare profesională pentru specialiștii din domeniu care doresc cursuri acreditate de formare, specializare și perfecționare în domeniul psihotraumatologiei. Peste 2.000 de persoane au beneficiat de asistența echipei ISTT începând din octombrie 2010 și până în prezent. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Alien check icon
    Știu ca nu-i frumos ce spun, însă eu am avut o trauma când am văzut-o pe doamna aia cu rochie roșie din poza....
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult