Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

La Murgeni, un copil de 4 ani zace 40 de minute pe carosabil fără ca nimeni să intervină. Dincolo de empatie, câteva reguli de intervenție „civilă”

Ambulanță Murgeni

Foto: Raul Stef/ Inquam Photos

Citeam cu tristețe acum câteva zile despre decesul unui copil de 4 ani la Vaslui în urma unui accident rutier. Într-un context cu o serie de întrebări pertinente (De ce nu au intervenit polițiștii ajunși rapid la fața locului? De ce a venit ambulanța după 40 de minute?) este firesc ca oamenii să se revolte. Iar într-o societate în care din ce în ce mai mulți din cei desemnați (și plătiți) ca să ajute nu o fac (nici corect, nici la timp sau chiar deloc) este firesc să încerci să te ajuți singur. Dar știm oare să acordăm primul ajutor? Știm când e cazul să intervenim și când să stăm deoparte? Câți dintre noi avem o minimă pregătire în a ajuta, dincolo de dorința?

Acționează ca o persoană care știe să acorde primul ajutor

Am citit pe Facebook multe păreri revoltate în cazul de la Vaslui. Oameni care știu foarte bine ce au de făcut... din spatele tastelor. Foarte mulți au declarat că ar fi luat copilul și l-ar fi dus la spital. Nimic mai greșit, mai ales atunci când victima și-a pierdut cunoștința și mai ales în cazul unui accident rutier, când leziunile pot fi multiple și de multe ori, nevizibile cu ochiul liber. Da, e greu, am vrea să nu asistăm neputincioși la asta, dar ideal ar fi să nu facem mai mult rău decât bine. Din Manualul European de Prim Ajutor pus la dispoziție de Crucea Roșie (www.efam.redcross.be), aflăm prima regulă în cazul unui accident: acționează ca o persoană care știe să acorde primul ajutor! Altfel spus, asigură-te că faci doar lucrurile pe care ai fost pregătit să le faci și pe care le stăpânești.

Regula nr 1: luarea măsurilor de siguranță. Pentru că o singură victimă este întodeauna de preferat mai multor victime, oricât de cinic ar suna asta. Dacă ești lângă o mașină în flăcări, cel mai înțelept ar fi să încerci să stingi focul înainte de a te arunca în el. Și da, cheamă ajutor specializat în loc să faci pe eroul. Evaluează situația, astfel încât să vezi dacă este sigur să intervii, pentru tine și pentru victimă. 

Curs de prim ajutor

Foto: Guliver Getty Images

Regula nr. 2: evaluarea stării victimei. N-are niciun rost să luați bietul om la palme dacă este conștient. Ba mai mult, n-are rost să-l luați la palme nici dacă e inconștient, știu că ne-am uitat cu toții la filme americane de succes, dar nu asta e soluția. Evaluarea inițială este foarte importantă pentru o intervenție corectă.

Regula nr. 3: apelarea serviciilor de urgență.

Regula nr. 4: acordarea primului ajutor. Altfel spus, nu sărim din prima la victimă, cu toate bunele noastre intenții, iată, avem lucruri de făcut înainte.

E bine de știut că în funcție de starea victimei (conștientă sau inconștientă) și în funcție de tipul de situație, primele intervenții sunt diferite. Dacă, de exemplu, victima reacționează, este indicat să o lăsăm în poziția în care am găsit-o, asigurându-ne că nu există un pericol evident pentru victimă sau pentru noi. Nu se recomandă deplasarea victimei decât dacă e în pericol și chiar și atunci, mutarea nu se face chiar oricum (tehnica Rautek). Dacă victima nu reacționează, primul pas este să ne asigurăm că are căile respiratorii libere (o simplă ridicare de bărbie când persoana stă pe spate). Adică nu ne apucăm din prima să facem masaj cardiac că așa am văzut o dată la televizor, presupunând că știm cum se face. După eliberarea căilor respiratorii este posibil ca victima să înceapă să respire, la ce bun masajul cardiac înainte?  

Mai mult decât atât, specialiștii recomandă evaluarea victimei timp de minimum 10 secunde pentru a vedea dacă respiră sau nu. Da, 10 secunde pot părea o eternitate într-un caz de urgență, dar dacă verificarea este mai scurtă de 10 secunde, este posibil să ne aflăm exact în intervalul dintre două respirații și am putea foarte ușor să tragem concluzii greșite. Dar omul de rând nu e specialist și dacă nu suntem siguri că victima respiră normal, este corect să presupunem că nu respiră și să luăm măsurile ce se impun într-o astfel de situație. Un curs de prim ajutor vă poate lămuri despre cum să procedați mai departe.

Mituri?

Știți și voi de la mătușa că un om e posibil să-și înghită limba? Poate, dar știți greșit. Limba e un mușchi destul de bine prins de corpul nostru, dar care în momentul în care o persoană nu mai este conștientă, se relaxează și blochează căile respiratorii. Și nu, orice v-ar fi spus mătușa, trasul de limbă la propriu nu ajută. Această situație poate fi evitată dacă înclini ușor capul victimei spre spate și îi ridici bărbia, adică prin eliberarea căilor respiratorii.

De ce nu ajutăm atunci când am putea să o facem?

De frică: „Dacă mă infectez?!” Riscul de infecție în urma acordării primului ajutor există, dar e mai mic decât riscul de a primi un țurțure în cap mergând pe stradă, la început de primăvară. Există un risc de contaminare în cazul plăgilor deschise, precum și atunci când se efectuează respirație gură la gură.

Din indolență: „Nu sunt obligat să ajut!” O veche meteahnă a noastră, complet greșită. În situații de urgență, fiecare persoană are obligația morală de a ajuta, dacă se pricepe și poate. Sunt țări în care acest lucru e prevăzut de lege.

Din prostie: „Nu cred că e atât de grav, lasă că își revine...” Situațiile de urgență nu sunt întotdeauna clare și cu siguranță nu sunt ceva cu care suntem cu toții obișnuiți. Nu e ca mersul pe bicicletă și orice astfel de situație trebuie luată în serios.

Din ignoranță: „Altcineva va veni în ajutor.” Dacă toată lumea ar gândi așa, planeta asta ar avea poate o viață mai lungă și mai bună, pentru că în scurt timp n-ar mai fi locuită de oameni.

Din nepăsare: „Nimeni nu se bagă, eu de ce aș face-o?” Lipsa empatiei și a asumării responsabilității. Și asta se învață, e normal să ajutăm, chiar dacă cel de lângă noi nu se implică.

Și nu în ultimul rând, din lipsă de pregătire. Să participi la un curs de prim ajutor e la îndemâna oricui în zilele lui 2019, există ONG-uri specializate și autorizate care pun la dispoziție astfel de cursuri, Crucea Roșie și SMURD fiind primele două care-mi vin în minte. Pot veni la compania la care lucrezi, la școala copilului tău sau poți merge tu la ei. Se recomandă repetarea cursului de câteva ori, întrucât cei mai mulți dintre noi nu suntem specialiști și nu ne întâlnim zilnic cu o situație de urgență. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ar mai fi un motiv pentru care sa nu intervii si, e subliniat chiar de autor : daca gresesti (din bune intentii, din nepricepere , din orice alt motiv) sau nu reusesti pt ca era foarte grav, dar tu te-ai bagat totusi cu buna credinta, cu bune intentii, esti pasibil de urmarie penala (pentru omor ....din nepricepere!)
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Nu-ți trebuie prea mare experiență să intervii într-un caz ca ăsta ,trebuie doar să vrei . Există o aplicație (Primul ajutor) care se poate instala pe orice telefon mobil in care ți se explică foarte clar cum să procedezi in cazul unor accidente.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult