Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

De ce e mai ușor să fii furios decât să fii trist: Lecții din filmul „Proiectul Adam”

Proiectul Adam

foto captură Youtube/ The Adam Project | Official Trailer | Netflix

Trăim într-o lume în care emoțiile noastre profunde sunt adesea mascate de reacții superficiale. Uneori, pare mult mai simplu să te refugiezi în furie decât să te confrunți cu tristețea. Dar de ce? Ce ne face să evităm acea durere surdă și să ne îndreptăm spre o emoție mai „asertivă”?

Filmul de Hollywood, un action comedy de altfel foarte vizionabil, „Proiectul Adam” oferă un cadru excelent pentru a analiza acest fenomen, mai ales prin prisma relațiilor de familie, care pot deveni câmpuri de luptă emoțională atunci când conflictele rămân nerezolvate.

Furia – o mască pentru vulnerabilitate

Când personajul Adam (interpretat de Ryan Reynolds) adult se confruntă cu tatăl său, putem observa clar la el acea furie atât de tipică pentru relațiile complicate din cadrul familiilor, mai ales pe linie paternă. Vedem cum devine mult mai ușor să-i reproșezi cuiva ce n-a făcut bine decât să recunoști că, de fapt, îți lipsește poate atenția și grija acelei persoane.

Furia te face să simți că ai un fel de control asupra situației – că poți îndrepta ceva, măcar în aparență. Tristețea, pe de altă parte, te lasă expus și te pune față în față cu pierderea, cu neputința de a schimba trecutul.

Cred că asta este ceea ce vedem des și în viața noastră de zi cu zi. Furăm controlul momentului prin reacții impulsive, dar, de foarte multe ori, în spatele lor se află un copil rănit, care n-a învățat încă să spună „mi-e dor” sau „mă doare”. Relațiile dintre părinți și copii sunt terenuri fertile pentru astfel de dinamici.

În „Proiectul Adam”, Adam transformă durerea pierderii tatălui său într-un zid de furie, pentru că așa e mai ușor. Dar zidurile astea nu aduc liniște, ci doar separare.

Tristețea – o emoție care cere curaj

Tristețea, așa cum o văd eu, e o emoție care cere o vulnerabilitate aproape brutală. Să accepți că ești trist înseamnă să recunoști că ceva sau cineva a contat pentru tine suficient încât să lase un gol. Dar câți dintre noi sunt pregătiți să trăiască acel gol?

Când Adam adult se întoarce în timp și își revede sinele mai tânăr, începe să-și dea seama că furia lui n-a fost decât o fațadă pentru un copil rănit care nu știa cum să spună „am nevoie de tine”.

Pentru mine, tristețea vine cu o sinceritate aproape dureroasă. Îți arată cine ești cu adevărat, fără măști. În relațiile de familie, tristețea poate fi cheia vindecării, pentru că îți permite să vezi nu doar ce ai pierdut, ci și ce ai iubit.

Impactul asupra relațiilor de familie

Ce m-a impresionat în „Proiectul Adam” este felul în care furia reușește să țină oamenii departe unii de alții, chiar și atunci când, în adâncul sufletului, își doresc să fie mai aproape. Adam și tatăl său nu sunt diferiți de mulți dintre noi – de câte ori nu ne-am folosit de reproșuri sau replici tăioase pentru a evita conversațiile reale? Pentru că acele conversații cer vulnerabilitate, iar vulnerabilitatea e greu de gestionat.

Când Adam renunță la furia față de tatăl său și își permite să-și exprime durerea, relația lor începe să se schimbe. Ce înțeleg eu din asta e că, atunci când alegem să fim vulnerabili, nu doar că ne eliberăm pe noi, dar oferim și celorlalți permisiunea de a face același lucru.

Cum aplicăm aceste lecții în viața noastră?

Cred că fiecare dintre noi are momente când e mai ușor să țipe, să arunce vina, să ridice ziduri. Și totuși, dacă ne-am opri o clipă și am privi în interior, am vedea că furia e doar o formă de protecție.

Filmul mi-a amintit că adevărata putere vine din a-ți accepta vulnerabilitatea. Nu e ușor să fii trist. Nu e ușor să te confrunți cu pierderea sau cu dorul. Dar e singura cale spre vindecare și reconectare autentică.

„Proiectul Adam” e o lecție frumoasă despre ce înseamnă să te întorci la rădăcini, să-ți accepți durerea și să vezi dincolo de furie. Pentru mine, a fost un memento că, uneori, singura cale de a merge mai departe e să îți permiți să simți cu adevărat. Și asta, cred eu, e ceva ce putem aplica în fiecare relație importantă din viața noastră.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult
sound-bars icon