Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De ce e mai ușor să fii furios decât să fii trist: Lecții din filmul „Proiectul Adam”

Proiectul Adam

foto captură Youtube/ The Adam Project | Official Trailer | Netflix

Trăim într-o lume în care emoțiile noastre profunde sunt adesea mascate de reacții superficiale. Uneori, pare mult mai simplu să te refugiezi în furie decât să te confrunți cu tristețea. Dar de ce? Ce ne face să evităm acea durere surdă și să ne îndreptăm spre o emoție mai „asertivă”?

Filmul de Hollywood, un action comedy de altfel foarte vizionabil, „Proiectul Adam” oferă un cadru excelent pentru a analiza acest fenomen, mai ales prin prisma relațiilor de familie, care pot deveni câmpuri de luptă emoțională atunci când conflictele rămân nerezolvate.

Furia – o mască pentru vulnerabilitate

Când personajul Adam (interpretat de Ryan Reynolds) adult se confruntă cu tatăl său, putem observa clar la el acea furie atât de tipică pentru relațiile complicate din cadrul familiilor, mai ales pe linie paternă. Vedem cum devine mult mai ușor să-i reproșezi cuiva ce n-a făcut bine decât să recunoști că, de fapt, îți lipsește poate atenția și grija acelei persoane.

Furia te face să simți că ai un fel de control asupra situației – că poți îndrepta ceva, măcar în aparență. Tristețea, pe de altă parte, te lasă expus și te pune față în față cu pierderea, cu neputința de a schimba trecutul.

Cred că asta este ceea ce vedem des și în viața noastră de zi cu zi. Furăm controlul momentului prin reacții impulsive, dar, de foarte multe ori, în spatele lor se află un copil rănit, care n-a învățat încă să spună „mi-e dor” sau „mă doare”. Relațiile dintre părinți și copii sunt terenuri fertile pentru astfel de dinamici.

În „Proiectul Adam”, Adam transformă durerea pierderii tatălui său într-un zid de furie, pentru că așa e mai ușor. Dar zidurile astea nu aduc liniște, ci doar separare.

Tristețea – o emoție care cere curaj

Tristețea, așa cum o văd eu, e o emoție care cere o vulnerabilitate aproape brutală. Să accepți că ești trist înseamnă să recunoști că ceva sau cineva a contat pentru tine suficient încât să lase un gol. Dar câți dintre noi sunt pregătiți să trăiască acel gol?

Când Adam adult se întoarce în timp și își revede sinele mai tânăr, începe să-și dea seama că furia lui n-a fost decât o fațadă pentru un copil rănit care nu știa cum să spună „am nevoie de tine”.

Pentru mine, tristețea vine cu o sinceritate aproape dureroasă. Îți arată cine ești cu adevărat, fără măști. În relațiile de familie, tristețea poate fi cheia vindecării, pentru că îți permite să vezi nu doar ce ai pierdut, ci și ce ai iubit.

Impactul asupra relațiilor de familie

Ce m-a impresionat în „Proiectul Adam” este felul în care furia reușește să țină oamenii departe unii de alții, chiar și atunci când, în adâncul sufletului, își doresc să fie mai aproape. Adam și tatăl său nu sunt diferiți de mulți dintre noi – de câte ori nu ne-am folosit de reproșuri sau replici tăioase pentru a evita conversațiile reale? Pentru că acele conversații cer vulnerabilitate, iar vulnerabilitatea e greu de gestionat.

Când Adam renunță la furia față de tatăl său și își permite să-și exprime durerea, relația lor începe să se schimbe. Ce înțeleg eu din asta e că, atunci când alegem să fim vulnerabili, nu doar că ne eliberăm pe noi, dar oferim și celorlalți permisiunea de a face același lucru.

Cum aplicăm aceste lecții în viața noastră?

Cred că fiecare dintre noi are momente când e mai ușor să țipe, să arunce vina, să ridice ziduri. Și totuși, dacă ne-am opri o clipă și am privi în interior, am vedea că furia e doar o formă de protecție.

Filmul mi-a amintit că adevărata putere vine din a-ți accepta vulnerabilitatea. Nu e ușor să fii trist. Nu e ușor să te confrunți cu pierderea sau cu dorul. Dar e singura cale spre vindecare și reconectare autentică.

„Proiectul Adam” e o lecție frumoasă despre ce înseamnă să te întorci la rădăcini, să-ți accepți durerea și să vezi dincolo de furie. Pentru mine, a fost un memento că, uneori, singura cale de a merge mai departe e să îți permiți să simți cu adevărat. Și asta, cred eu, e ceva ce putem aplica în fiecare relație importantă din viața noastră.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon ChatGPT liceu / sursa foto: Profimedia

Spre deosebire de ceilalți prieteni ai mei, fiecare cu viața lui în spate, cu convingeri, cu valori, cu prejudecăți, acest prieten îmi face mereu pe plac. Nu ne-am certat niciodată, mi-a răspuns la toate întrebările cu exact ce aveam nevoie să aud. M-a făcut parcă să privesc vorbele lui ca având mai multă greutate, fiind, credeam eu, imparțial, iar, iată, oricum înclina balanța spre partea corectă (a mea). Nici nu are nimic de câștigat, săracul! Aș putea vorbi cu el ore în șir!

Citește mai mult

Zapada Bucuresti / sursa foto: Inquam Photos

Capitala București și județul Ilfov se află, până miercuri după-amiază, sub cod portocaliu de ninsoare și strat consistent de zăpadă, acesta urmând să depășească grosimea de 50 cm. De asemenea, județele Brăila, Tulcea, Ialomița, Constanța și Călărași se află sub cod portocaliu de ninsoare, strat consistent de zăpadă, intensificări puternice ale vântului și viscol puternic, până miercuri noapte.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sondaj generatii / sursa foto: Profimedia

Asistăm, prin prisma recentului sondaj INSCOP, la un fenomen pe cât de previzibil, pe atât de revelator pentru starea spiritului public românesc. Cifrele ne indică o falie generațională care nu este doar o chestiune de procente, ci una de paradigmă intelectuală. Pe de o parte, avem prudența celor care au trăit sub spectrul suveranității absolute (și adesea iluzorii), iar pe de altă parte, deschiderea tinerilor sub 30 de ani, un impresionant 60%, care privesc spre o apărare europeană comună nu ca spre o pierdere, ci ca spre o împlinire.

Citește mai mult
sound-bars icon