Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

De ce e mai ușor să fii furios decât să fii trist: Lecții din filmul „Proiectul Adam”

Proiectul Adam

foto captură Youtube/ The Adam Project | Official Trailer | Netflix

Trăim într-o lume în care emoțiile noastre profunde sunt adesea mascate de reacții superficiale. Uneori, pare mult mai simplu să te refugiezi în furie decât să te confrunți cu tristețea. Dar de ce? Ce ne face să evităm acea durere surdă și să ne îndreptăm spre o emoție mai „asertivă”?

Filmul de Hollywood, un action comedy de altfel foarte vizionabil, „Proiectul Adam” oferă un cadru excelent pentru a analiza acest fenomen, mai ales prin prisma relațiilor de familie, care pot deveni câmpuri de luptă emoțională atunci când conflictele rămân nerezolvate.

Furia – o mască pentru vulnerabilitate

Când personajul Adam (interpretat de Ryan Reynolds) adult se confruntă cu tatăl său, putem observa clar la el acea furie atât de tipică pentru relațiile complicate din cadrul familiilor, mai ales pe linie paternă. Vedem cum devine mult mai ușor să-i reproșezi cuiva ce n-a făcut bine decât să recunoști că, de fapt, îți lipsește poate atenția și grija acelei persoane.

Furia te face să simți că ai un fel de control asupra situației – că poți îndrepta ceva, măcar în aparență. Tristețea, pe de altă parte, te lasă expus și te pune față în față cu pierderea, cu neputința de a schimba trecutul.

Cred că asta este ceea ce vedem des și în viața noastră de zi cu zi. Furăm controlul momentului prin reacții impulsive, dar, de foarte multe ori, în spatele lor se află un copil rănit, care n-a învățat încă să spună „mi-e dor” sau „mă doare”. Relațiile dintre părinți și copii sunt terenuri fertile pentru astfel de dinamici.

În „Proiectul Adam”, Adam transformă durerea pierderii tatălui său într-un zid de furie, pentru că așa e mai ușor. Dar zidurile astea nu aduc liniște, ci doar separare.

Tristețea – o emoție care cere curaj

Tristețea, așa cum o văd eu, e o emoție care cere o vulnerabilitate aproape brutală. Să accepți că ești trist înseamnă să recunoști că ceva sau cineva a contat pentru tine suficient încât să lase un gol. Dar câți dintre noi sunt pregătiți să trăiască acel gol?

Când Adam adult se întoarce în timp și își revede sinele mai tânăr, începe să-și dea seama că furia lui n-a fost decât o fațadă pentru un copil rănit care nu știa cum să spună „am nevoie de tine”.

Pentru mine, tristețea vine cu o sinceritate aproape dureroasă. Îți arată cine ești cu adevărat, fără măști. În relațiile de familie, tristețea poate fi cheia vindecării, pentru că îți permite să vezi nu doar ce ai pierdut, ci și ce ai iubit.

Impactul asupra relațiilor de familie

Ce m-a impresionat în „Proiectul Adam” este felul în care furia reușește să țină oamenii departe unii de alții, chiar și atunci când, în adâncul sufletului, își doresc să fie mai aproape. Adam și tatăl său nu sunt diferiți de mulți dintre noi – de câte ori nu ne-am folosit de reproșuri sau replici tăioase pentru a evita conversațiile reale? Pentru că acele conversații cer vulnerabilitate, iar vulnerabilitatea e greu de gestionat.

Când Adam renunță la furia față de tatăl său și își permite să-și exprime durerea, relația lor începe să se schimbe. Ce înțeleg eu din asta e că, atunci când alegem să fim vulnerabili, nu doar că ne eliberăm pe noi, dar oferim și celorlalți permisiunea de a face același lucru.

Cum aplicăm aceste lecții în viața noastră?

Cred că fiecare dintre noi are momente când e mai ușor să țipe, să arunce vina, să ridice ziduri. Și totuși, dacă ne-am opri o clipă și am privi în interior, am vedea că furia e doar o formă de protecție.

Filmul mi-a amintit că adevărata putere vine din a-ți accepta vulnerabilitatea. Nu e ușor să fii trist. Nu e ușor să te confrunți cu pierderea sau cu dorul. Dar e singura cale spre vindecare și reconectare autentică.

„Proiectul Adam” e o lecție frumoasă despre ce înseamnă să te întorci la rădăcini, să-ți accepți durerea și să vezi dincolo de furie. Pentru mine, a fost un memento că, uneori, singura cale de a merge mai departe e să îți permiți să simți cu adevărat. Și asta, cred eu, e ceva ce putem aplica în fiecare relație importantă din viața noastră.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
sound-bars icon