Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

De ce este femeia dezavantajată ȋn Romȃnia. Despre o societate patriarhală, care cultivă modelul femeii docile, cuminți, răbdătoare și tolerante

femeie - Getty

( Foto: Guliver /Getty Images)

Printre binefacerile pentru care Platon nu prididea să aducă laude zeilor, prima era aceea că l-au creat liber şi nu sclav, a doua, că este bărbat şi nu femeie. Sfȃntul Toma d’Aquino numea femeia un „bărbat ratat”. Femeia, „a doua greșeală a lui Dumnezeu”, spunea și Nietzsche. Hegel avea grijă să menționeze că diferența dintre bărbat și femeie e aceea „dintre animal și plantă”, celei din urmă revenindu-i decorativul rol de plantă, ȋntrucȃt avea o existență „placidă”.

E uriașă lista de personalități care s-au pronunțat despre femei ȋn termenii de mai sus, iar Biblia, Talmudul, Coranul și alte scrieri religioase abundă și ele ȋn afirmații defăimătoare la adresa femeii.

Diviziunea sexelor este un dat biologic. De asemenea, e un fapt că vreme ȋndelungată drepturile femeilor au constat ȋn privilegiile pe care casta „conducătoare” – a bărbaților – a binevoit a le conferi acestora. Iar ele, de voie, dar mai ales de nevoie, au acceptat această alianță cu protectorii lor, rar dispunȃnd de libertatea de a renunța la supușenia pe care o datorau bărbatului, rar avȃnd la dispoziție mijloacele concrete de a se afirma prin ele ȋnsele și, cel mai adesea, datorȃndu-și poziția, influența și rolul ȋn societate grație bărbatului.

Expresia „În spatele oricărui bărbat de succes se află o femeie puternică” e ȋncă o mostră, emisă sub forma unui compliment scremut, de a arăta că femeia a trăit ȋn umbra acestuia, chiar și atunci cȃnd talentele și inteligența ei erau deasupra celui pe care, cu infinit tact, ȋl ghida către o carieră ȋmplinită.

Neȋndoielnic, dorința firească de emancipare a femeii a făcut pași uriași ȋn ultimele decenii, cu toate astea, au rămas multe probleme și situații delicate cu care femeile trebuie să se confrunte ȋn continuare.

Ȋnainte de toate, vreau să subliniez că rȃndurile următoare sunt rezultatul unor observații personale, cu caracter general, ca urmare, așa cum se ȋntȃmplă ȋntotdeauna ȋn cazul generalizărilor, vor exista femei cu un comportament, gȃndire și stil de viață ce se vor sustrage concluziilor mele, la fel cum vor exista bărbați care se vor plia peste trăsăturile, idiosincrasiile și mentalitatea femeilor, ȋnsă aceste procente, din punctul meu de vedere, sunt mici.

La fel, unele afirmații sunt simplificări ale unor idei care, ȋn mod firesc, necesită nuanțare și aprofundare, dar, fiind vorba de un articol, am ales să fiu succint.

Cȃnd analizăm de ce femeia e dezavantajată ȋn raport cu bărbatul, nu o putem face fără a menționa două elemente ce țin de constituția acesteia: ȋn primul rȃnd, ea e capabilă de mai puțină forță fizică decȃt bărbatul, ȋn al doilea rȃnd, ea e cea care aduce pe lume copiii.

De aici decurg cȃteva consecințe esențiale: ȋn primul rȃnd, femeile niciodată (sau rareori) se pot angaja ȋntr-o altercație fizică cu un bărbat. (Un bărbat snopit ȋn bătaie de o femeie e, de obicei, o anomalie și stȃrnește hohote de rȃs atȃt ȋn rȃndul bărbaților, cȃt și al femeilor.) Alternativa diplomatică a argumentării printr-un limbaj ponderat și persuasiv e singurul aliat puternic ȋn rezolvarea diferendelor cu un bărbat recalcitrant, dar acest mijloc e complet ineficient cȃnd respectivul e un simplu gibon cu față umană. Faptul că femeile nu pot opune o rezistență fizică egală bărbatului constituie sursa primordială a abuzurilor și violurilor ale căror victime sunt, cȃt și a machismului – rafinat, oligofren, nu importă – care se manifestă ȋn rȃndul multor bărbați. O palmă dată unei femei e cea mai josnică formă de afirmare a dominației unui bărbat. Iar violul rămȃne cea mai inumană formă de impunere a dorinței masculine asupra unei femei. Cine vine cu scuza că era beat și nu știa ce face ar trebui să i se dubleze perioada de pȃrnaie pe loc.

Ȋn aceeași diferență de forță fizică – care, prin extrapolare, a devenit un loc comun și pentru forța intelectuală – ȋși află sorgintea incapacitatea anumitor bărbați de a tolera femei ȋn poziții de conducere. Cum secole la rȃnd, societatea (masculină) a hotărȃt unilateral destinul femeii și nu i-a permis acesteia să îndeplinească decȃt funcţii de plăcere, cu caracter eminamente estetic sau de utilitate ȋn cadrul gospodăriei (adică preponderent roluri de bucătărese, matroane, spălătorese, servitoare, croitorese, hangițe, curtezane și prostituate), a ajuns convinsă că femeia, practic, nu se pricepe la nimic altceva. Resturi ale acestei gȃndiri expirate băltesc și azi ȋn mintea multora, care asociază infiltrarea meritocrației femeii ȋn zona instituțională și organizațională cu o uzurpare a dreptului inalienabil al bărbatului de a deține cele mai importante funcții ȋn societate. Posibilitatea ca o femeie să dea ordine unui bărbat e o chestiune tabu pentru mulți romȃni verzi care nu vor ezita să-și exprime dezacordul (voalat, cȃnd e ea de față, pe șleau, ȋn compania altor bărbați) pentru simplul motiv că e femeie. O femeie aflată ȋn vȃrful ierarhiei unei instituții/companii e nu neapărat incompetentă, dar ȋn mod cert mai puțin capabilă decȃt un bărbat. 

Al doilea mare dezavantaj rezidă, paradoxal, ȋn atributul de mamă al femeii. Societatea identifică și astăzi menirea femeii cu cea de mamă, din care pricină femeia care nu cunoaște această ȋmplinire resimte, ȋn genere, lipsa unui copil al ei cu o durere și o frustrare mai intensă decȃt un bărbat. Ziua Femeii e un bonus, o recompensă venită din partea lumii bărbaților pentru cea pe care artiștii au imortalizat-o ȋn numeroase ipostaze de mater dolorosa.

Cȃnd o familie se destramă, copiii rămȃn ȋn special cu mama, fiindcă legătura dintre copii și mamă e mai strȃnsă decȃt cea dintre copii și tată. (A nu se ȋnțelege că unul iubește mai puțin copilul decȃt altul.)

Cu toate astea, sau tocmai din acest motiv, mamele singure par a fi oropsite și stigmatizate de către societate, spre deosebire de tații singuri, care beneficiază de atuurile unui superstar ȋn ochii acesteia. Mamele care-și cresc singure copiii ȋși găsesc mai greu un nou partener decȃt bărbații ȋntr-o situație similară. Nu cunosc ce spun studiile, dar, din cele remarcate, concluzia mea e că majoritatea mamelor ajung să se despartă de tatăl copilului/copiilor nu pentru că ele ar fi greșit sau ar fi călcat strȃmb, ci din pricina acestuia. Cele mai multe femei se văd obligate să se despartă, decizie pe care o iau fără plăcere și pe care o evită pȃnă ȋn ultima clipă. Iar ceea ce pare a fi cel mai greu abia după aceea ȋncepe. Căci a o lua de la capăt cu unul sau mai mulți copii, de una singură, la 35 de ani, să spunem, e mai anevoios decȃt s-ar putea crede, deși nu ai de ales. E complicat să găsești pe cineva cu care să te ȋnțelegi și cȃnd te ai doar pe tine ȋn custodie, dar cȃnd, suplimentar, ai responsabilitatea a minim unui copil, plus un job (mizerabil, eventual) unde stai peste program, plus tracasările zilnice, eventual o rată la bancă, dificultățile sporesc substanțial. Să ȋți refaci echilibrul sufletesc, să ȋți găsești dragostea, să pornești către zorii unei vieți noi și armonioase par cȃteodată deziderate de domeniul fantasticului pentru mamele singure. Colac peste pupăză, o femeie care ȋși crește singură copilul e o povară cu care rareori bărbații vor să se lege la cap, spre deosebire de bărbatul care ȋși crește singur copilul, care, vai, topește inima tuturor femeilor!

E rizibil contrastul dintre fascinația cu care mentalul colectiv ȋmbrățișează statutul taților singuri, ale căror sacrificii sunt celebrate pȃnă la limitele ridicolului, și reticența cu care se delimitează de eforturile mamelor singure, văzute ca de la sine ȋnțelese, și cărora, dincolo de aplauzele formale, le echivalează soarta unei femei ciumate.

Aici ajung la un subiect delicat, legătura femeilor cu sexul. Se cunoaște bine, o femeie care se culcă cu zece bărbați e desfrânată, bărbatul care se culcă cu zece femei e bărbat adevărat. Se cunoaște și de ce (circulă ȋn online o vorbă atribuită unui ȋnțelept oriental, care dă o explicație succintă chestiunii): „O cheie care deschide zece lacăte e o cheie specială; un lacăt care se deschide cu zece chei e un lacăt prost.”

Femeia, dacă n-ați prins șpilul, trebuie să facă sex doar cu partenerul. Evident, și bărbatul la fel. Dar dacă, totuși, el face sex și cu alte femei, na, e bărbat! Nu e deloc bine, dar asta-i e firea. (Important e să fie discret și să pună familia pe primul plan.) Femeia, din păcate/fericire, e altfel construită, are un libido diferit, prin urmare, dacă e neglijată de bărbatul care ȋși face de cap cu altele și răspunde cu aceeași monedă, e imediat taxată. Ce e remarcabil e că inclusiv surate ale ei nu o văd ȋn postura de victimă a unei relații nefericite și o condamnă. Femeia, moartă-coaptă, trebuie să ȋși păstreze inocența, să fie delicată și grațioasă ca o floare, fidelă precum Penelopa lui Ulise și nu doar atȃt, ȋnțeleaptă, aptă să discrediteze printr-un comportament demn de faimoasele tragediene acest impediment meschin numit sex căruia bărbatul, din cauza constituției sale superficiale, nu ȋi poate rezista. Refuzȃnd a fi imaculată și cuminte, călcȃnd la rȃndu-i ȋn străchini, chiar dacă e o alegere născută din disperare, ea ȋși va pierde aura, devenind cu nimic mai prejos decȃt bărbatu-i mȃrșav. Ce caut să scot ȋn evidență e dubla măsură cu care sunt analizate acțiuni identice, nu să proslăvesc sexul iresponsabil, făcut la ȋntȃmplare.

Situația salarizării

Conform statisticilor, femeile sunt mai puțin plătite pentru aceeași muncă decȃt bărbații. Personal, mă mir că sunt plătite. Să pleci de la cratiță, dat cu mopul și alăptat copii ca să „urci firma pȃn’ la cer” e un moft muieresc, un fason occidental („numai prostii luăm din afară”) greu de digerat de ultraconservatorii țărișoarei. Tipologia „femeii independente și de carieră” e o imagine care naște fie un sarcasm imund, fie dă dureri de cap bărbaților deprinși a relaționa cu femei tăcute și ascultătoare, dependente de situația financiară și poziția socială a sexului așa-zis tare. Tot aceștia vor fi cei care mereu vor atrage atenția că o femeie ȋși datorează un post de manager sau director nu abilităților profesionale, ci atuurilor personale (farmec, nuri, relații etc.). Fără ȋndoială, există și exemplare din astea, ca peste tot, sunt multe venite, puține chemate, dar asta e valabil pentru ambele sexe. Din constatările mele, bărbații sunt la fel de breji, parte din ei, pentru a-și atinge ambițiile profesionale, uzează de mai multe trucuri femeiești decȃt femeile, iar multora chiar li s-ar potrivi mai bine mopul și ȋnvȃrtitul la cratiță decȃt joburile pe care le ocupă.

Ȋn momentul de față, fenomenul ascensiunii femeilor ȋn ramuri rezervate, prin tradiție, bărbaților ȋmprumută mai degrabă un aer de excepționalitate decȃt de normalitate. Caracterul de noutate, vȃlva care se creează la nominalizarea primei femei general, a primei femei pilot, a primei femei care conduce o corporație, a primei femei ministru sau prim-ministru etc. arată că evoluția mentalităților e la ȋnceput de drum și că e necesar a mai trece timp pȃnă ce societatea ȋn ansamblu se va acomoda cu faptul că femeile sunt la fel de capabile, creative și hotărȃte precum bărbații.

Romȃnia e ȋn continuare o societate patriarhală, care cultivă modelul femeii docile, cuminți, răbdătoare și tolerante și al familiei ȋn care bărbatul e vioara ȋntȃi. Sexismul e, de asemenea, una din fațetele mentalității bărbatului romȃn, iar reacțiile uneori disproporționare ale feminismului romȃnesc sunt rezultatul exasperării la viziunea ȋngust-demodată cu care mulți romȃni (dar, curios, și romȃnce) privesc condiția femeii.

Totuși, femei remarcabile dobȃndesc ȋn spațiul public o tot mai mare vizibilitate și influență, iar munca și rezultatele acestora se impun, ȋncet ȋncet, pȃnă și capetelor cele mai retrograde. Ceea ce nu ȋnseamnă că toate femeile care penetrează vȃrful ierarhiei societății sau care dobȃndesc notorietate sunt remarcabile prin ceva pozitiv. E o mare diferență ȋntre Camelia Bogdan și Emilia Șercan, pe de o parte, și Viorica Dăncilă și Maria Grapini, pe de alta, fiecare ȋncapsulȃnd ȋn sine trăsăturile a două categorii distincte de femei, dar reprezentative pentru tipurile de romȃni care locuiesc ȋn această țară, indiferent că e vorba de bărbați sau femei.

Și, e doar o părere, intuiția ȋmi spune că ȋn rȃndul celor care sprijină oameni ca Viorica Dăncilă și Maria Grapini sunt șansele cele mai mari să se ascundă bărbați care, ȋn fapt, sprijină o egalitate de fațadă a femeii cu bărbatul și care sunt promotorii unui tip de femeie ce va perverti ȋn viitor posibilitatea ca aceasta să demonstreze, prin meritocrație și leadership autentic, că femeia are aceeași anvergură cu bărbatul.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ion check icon
    Problema este mult mai complicata! O abordare istorica prin tipurile de activitati derulate de oameni ar explica mai bine ce a fost si ce este. Atribuirile de gen le aflam in prezent (prin socializare), dar stereotipurile de gen (parte a lor) apartin unui trecut care (partial sau chiar total) uneori se reitereaza in prezent. Ar fi fost utile putina sociologie istorica si putina documentare !
    In fine, pentru a dovedi ca am fost atent pe timpul lecturii (sper ca nu prea atent) intreb si eu care este regula dupa care punctul se pune asa cum este in exemplificarea de mai jos din articolul dvs.? Simpla curiozitate epistemica, va asigur! Concret, ma refer la punctele de dupa cuvintele firea (inainte de deschiderea parantezei) si plan (inainte de inchiderea parantezei).

    Nu e deloc bine, dar asta-i e firea. (Important e să fie discret și să pună familia pe primul plan.)
    • Like 0
  • Raul check icon
    Sincer, n-am rezistat decat pana la jumatatea acestei polologhii. Omule, DOCUMENTEAZA-TE putin inainte sa scrii un articol!
    • Like 3
  • Victor66 check icon
    Ești sigur că o femeie nu poate intra într-o altercație cu un bărbat? Nu ai auzit de femei care să bată bărbați cu mâinile goale sau cu o armă? Nu toți suntem de 1,80 și 90 de kg și nu toți am făcut jujutsu. Dumneata te poți feri de un făcăleț dat în cap, de un pantof cui în ochi, de o scrumbieră în tâmplă? Zeci de paznici de club zic că mai degrabă ar înfrunta un bărbat solid decât o femeie, ele nu au control când lovesc, tind să folosească obiectele din jur și nu se uită unde dau. Și trăim într-o societate care descurajează lovirea femeii chiar și în legitimă apărare. Mult noroc doar să te ferești de lovituri și să nu dai de loc, în fața cuiva care nu are nici o problemă să te lovească. Cât de bine îți ferești zona inghinală de lovituri?
    Și faptul că este amuzant pentru dumneata că un bărbat poate fi bătut de o femeie, e sinistru. Sunt destule situații abuzive în căsnicii unde ea e tartorul. Bărbații aceia în loc de înțelegere și sprijin au parte de ironii. Unde este discriminarea, din nou?
    Violul a fost folosi împotriva bărbaților pe tot parcursul istoriei, ca pedeapsă pentru cei învinși, de nobil față de servitor, de cuceritor pentru plăcerea lui, sunt multe motive. Dar dacă citim doar literatură feministă, normal că nu știm.
    Ai dreptate, tribunalele tind să dea copilul femeii. Alte forme de discriminare: femeile primesc pedepse mai mici din partea judecătorului pentru aceleași infracțiuni, sunt iertate de amenzi mai des și nu primesc pedepse în situații în care bărbatul ar fi primit.
    Alta: în USA un bărbat singur în parc, doar cu copilul, e dubios, probabil un pedofil. De ce este suspectat un bărbat din start?
    IAr faptul că femeia ar câștiga mai puțini bani pentru aceeași muncă a fost demonstrat ca fiind fals de multe ori. Mai citește, domnule Mihnea https://www.heritage.org/jobs-and-labor/commentary/pay-gap-myth-ignores-womens-intentional-job-choices
    • Like 2
  • D check icon
    Cred că statutul femeii are de suferit tocmai pentru că încercăm să promovăm ideea cum că femeile ar trebui să fie egale cu bărbații. Cumva, ajungem să confundăm egalitatea de șanse cu egalitatea generică.

    Recunoașterea și acceptarea diferențelor --care într-un sens biologic și evolutiv sunt complementare-- ar contribui, mai degrabă, la restaurarea prestigiului pe care îl merită femeile în societate.

    Tocmai pentru că alegem să închidem ochii la diferențe apare desconsiderarea față de sexul opus. Din același motiv pentru care invidiem mai ușor persoane pe care le considerăm, oarecum, "egale" (vecini, foști colegi etc.), decât persoane care ni se par. bizare și cu care considerăm că nu avem nimic în comun.

    A aduce copii pe lume, dragă Mihnea, nu este un dezavantaj în fața bărbatului, ba din contră, este un avantaj enorm datorită legăturii aparte ce se formează între mamă și copil și toată educația emoțională care derivă din această legătură în ambele sensuri. Educație pe care nu o poți obține la niciun training sau MBA, dar care poate fi la fel de importantă.

    Ce ar trebui să redefinim este "succesul" și ce înseamnă a fi o persoană de succes, nu ce înseamnă femeia sau bărbatul.

    Pentru mine, o femeie care știe să gătească și alege să gătească pentru familia ei, o femeie care se dedică copiilor, care se străduiește, pe cât posibil, să crească persoane echilibrate și funcționale social merită la fel de mult prestigiu ca o femeie, sau bărbat, care ajunge prim-ministru.
    • Like 6
    • @ D
      Victor66 check icon
      Știi ce este ”virtue signaling”?
      • Like 0
    • @ Victor66
      D check icon
      Nu, dar aș vrea să știu.
      • Like 0
    • @ D
      Victor66 check icon
      Este atunci când zici unele lucruri ca să arăți ce moral și plin de virtuți ești. Ai ridicat în slăvi o femeie pentru că gătește și se dedică copiilor. Ai făcut asta ca să impresionezi o fată feministă, sau ca să te pui bine cu prietena sau ... Un bărbat de ce ar fi mai prejos? Nici n-ai pomenit de bărbații care se dedică familiei sau își cresc singuri copiii. Pentru că nu e cool și la modă să faci asta.
      • Like 2
    • @ Victor66
      D check icon
      Mi-aș dori să fiu mai virtuos și moral, dar mai de lucrat. Cât despre impresionat, consider că am trecut de vârsta aia.

      Ce am scris are legătură cu faptul că mai devreme, anul acesta, am citit o colecție de eseuri de D. Winnicott care mi-au schimbat puțin percepția despre relația bărbat/femeie. Cartea conține un eseu despre feminism pe care l-aș recomanda oricui crede că are o problemă cu sexul opus, în special feministelor înrăite și misoginilor. O descriere foarte succintă aici:
      http://www.oxfordclinicalpsych.com/view/10.1093/med:psych/9780190271398.001.0001/med-9780190271398-chapter-14

      sau:

      http://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0959353504046872

      Mă tem, însă, că mulți pudibonzi nu vor aprecia eseul. Winnicott merge pe linia lui Freud și mulți îl interpretează pe Freud eronat și se oripilează.

      M-am rezumat la femei pentru că despre asta este articolul, nu pentru că bărbații ar fi mai prejos.
      • Like 1
    • @ Victor66
      Ba este, dar in alte tari, cu apa calda :) cei mai buni bucatari din lume sunt barbati, iar in Olanda, Danemarca si alte tari nordice e plin de tati cu marsupiul de gat, impingand carucioare, in hotel cu copiii la masa...dar, dupa cum spuneam, la noi machismul si mentalitatile se schimba greu. De fapt nu doar la noi, ci in toate tarile latine, cred.

      https://www.weforum.org/agenda/2018/04/sweden-is-apparently-full-of-latte-dads-carrying-toddlers-and-its-a-sign-of-critical-social-change
      • Like 1
    • @ D
      Victor66 check icon
      Mersi pentru link, sunt mare fan Freud.
      • Like 1
    • @ Victor66
      D check icon
      Asta este cartea despre care vorbeam https://www.amazon.com/Home-Where-We-Start-Psychoanalyst/dp/0393306674/

      O recomand oricui dorește să crească un copil. Este destul de accesibilă și captivantă în comparație cu Freud.

      Conține chiar și un eseu despre politică și modul în care oamenii preferă un politician sau altul :)
      • Like 1
    • @ Dana Haifler
      Gravity check icon
      Inginerie sociala...
      Ce urmeaza, barbati alaptand?...
      Astăzi, se ştie că la cel puţin două specii de mamifere masculul poate secreta lapte. Este vorba de o specie de liliac şi de... ţapul domestic.
      • Like 1
    • @ Gravity
      @ Daniel D : Exact atitudinea asta e problema. Un copil are doi parinti, nu doar mama. In afara de alaptat, nu vad de ce tatal nu s-ar implica activ in cresterea si educarea copilului, care e si al lui, nu ? Dar e mai usor sa facem misto....
      • Like 2
    • @ Dana Haifler
      D check icon
      Personal, consider că ar trebui să ne descotorosim de tipul ăsta de gândire "cei mai buni bucătari sunt bărbați", "cei mai buni șoferi sunt bărbați" etc. pentru că tocmai tipul ăsta de gândire generează prejudecăți.

      Chiar dacă aceste statisticile ar fi 100% exacte, nu se pot aplica la nivel individual. De exemplu, cum este în piața muncii unde oamenii sunt evaluați și angajați individual, nu la lot. Dacă majoritatea bucătarilor profesioniști sunt bărbați, asta nu înseamnă că nu pot exista femei la fel de bune profesional.

      Despre crescutul copilului, mi-e teamă că sunt un pic mai conservator. Este OK că astăzi bărbații se implică mai mult în creșterea copilului, dar legătura emoțională mamă-copil nu poate fi simulată de către un bărbat, oricât de moderni am încerca să fim. Este o limită pe care trebuie să o recunoaștem, cel puțin.
      • Like 1
    • @ Dana Haifler
      Gravity check icon
      hahaha
      Am vrut să dau click pe link-ul postat de tine, dar am vazut în text "latte-dads" și m-am convins că in articol e vorba de minoritatea "woke" a.k.a. "virtue signaling soy boys".
      Nu, mulțumesc!
      • Like 0
    • @ D
      Am inteles...pai nu ziceai mai sus sa nu mai generalizam ? Deci generalizam doar daca ne convine...altfel, as putea reveni cu contra-argumente despre studii care arata cat de important este rolul tatalui in formarea viitorului adult (indiferent daca e baiat sau fata) dar nu ma mai ostenesc, fiindca toate argumentele unei femei sunt expediate cu consideratii subiective , asta ca sa fiu politicoasa. Oricum, virulenta abia mascata a unor comentarii de pe aici a demonstrat deja ceea ce era de demonstrat.

      Pe scurt, atata vreme cat multi barbati romani nu sunt dispusi sa accepte ca timpurile s-au schimbat si rolurile partenerilor intr-o familie ar trebui sa devina mai echilibrate....ramane ca in articolul initial.
      • Like 0
    • @ Dana Haifler
      Gravity check icon
      Ca să înțelegi mai bine mișcarea feministă e util să-i cunoști originile, modul de acțiune și adevăratul scop.
      Iată un pasaj dintr-un articol scris de Mallory Millett - sora celebrei icoane feministe Kate Millett:

      "It was 1969. Kate invited me to join her for a gathering at the home of her friend, Lila Karp. They called the assemblage a “consciousness-raising-group,” a typical communist exercise, something practiced in Maoist China. We gathered at a large table as the chairperson opened the meeting with a back-and-forth recitation, like a Litany, a type of prayer done in Catholic Church. But now it was Marxism, the Church of the Left, mimicking religious practice:

      “Why are we here today?” she asked.
      “To make revolution,” they answered.
      “What kind of revolution?” she replied.
      “The Cultural Revolution,” they chanted.
      “And how do we make Cultural Revolution?” she demanded.
      “By destroying the American family!” they answered.
      “How do we destroy the family?” she came back.
      “By destroying the American Patriarch,” they cried exuberantly.
      “And how do we destroy the American Patriarch?” she replied.
      “By taking away his power!”
      “How do we do that?”
      “By destroying monogamy!” they shouted.
      “How can we destroy monogamy?”

      Their answer left me dumbstruck, breathless, disbelieving my ears. Was I on planet earth? Who were these people?

      “By promoting promiscuity, eroticism, prostitution and homosexuality!” they resounded.

      They proceeded with a long discussion on how to advance these goals by establishing The National Organization of Women. It was clear they desired nothing less than the utter deconstruction of Western society. The upshot was that the only way to do this was “to invade every American institution. Every one must be permeated with ‘The Revolution’”: The media, the educational system, universities, high schools, K-12, school boards, etc.; then, the judiciary, the legislatures, the executive branches and even the library system."

      Articolul complet îl găsești aici:
      https://www.frontpagemag.com/fpm/240037/marxist-feminisms-ruined-lives-mallory-millett
      • Like 0
    • @ Gravity
      Multumesc pentru link, o sa ma uit pe el desi exprimari de genul "consciousness-raising-group" imi ridica parul maciuca...una e bunul simt, alta e luatul pe campii, ceea ce reiese din pasajul de mai sus. Bref, extremele nu-s bune in nici un domeniu.

      Iar cu promovatul promiscuitatii...hm, don't get me started, aici cred ca ambele sexe au o contributie cel putin egala :))) (am pus semn ca am glumit, ca vad ca pasajul cu bucatarii cei mai buni din lume n-a fost receptionat ca atare...)
      • Like 1
    • @ Dana Haifler
      D check icon
      Bineînțeles că rolul tatălui este la fel de important în formarea copilului, dar este un rol diferit. Tatăl nu poate juca rolul mamei, cum mama nu poate juca rolul tatălui. Cele două roluri sunt EGAL de importante, dar rămân, totuși, diferite. Ce mi se pare absurd este încercarea de a egaliza cele două roluri.

      Ce s-a schimbat în societatea modernă este faptul că femeia a ajuns să lucreze cot la cot cu bărbatul și, atunci, este normal și de bun-simț ca și sarcinile din jurul îngrijirii și creșterii copilului să se împartă și să fie făcute tot cot la cot. Dar trebuie să recunoaștem că din punct de vedere biologic și psihologic nu s-a schimbat nimic și că trebuie să ținem cont de asta când împărțim sarcinile. Atâta tot.

      Greșiți în ceea ce mă privește când spuneți că aș "expedia argumentele unei femei pe considerații subiective". Faceți o presupunere despre un bărbat pe baza majorității comentarilor altor bărbați. Fix tipul de prejudecată pe care încercăm să o evităm.
      • Like 0
  • Gravity check icon
    Conform Eurostar, Romania este tara din Uniune Europena cu cea mai mica diferenta intre salariile femeilor si cele ale barbatilor. Romancele castiga doar cu 5,2% mai putin, in timp ce media europeana arata ca femeile sunt platite cu 16% mai putin. Si nu pentru aceeasi munca, cum gresit afirmi. Mai mult, Romania este pe locul 9 in LUME in topul care arata procentul afacerilor detinute de femei (29%).
    Nu cred ca romancele au nevoie de apararea ta patetica
    • Like 6
    • @ Gravity
      Victor66 check icon
      Aha, și se iau în considerație anii luați drept concediu de maternitate și orele muncite concret?
      • Like 0
    • @ Gravity
      Si probabil ca asta este unul dintre motivele pentru care a crescut rata separarilor, fiindca cele independente dpdv financiar au inceput sa vada atfel lucrurile
      • Like 0
  • Mie mi se pare un articol de bun simt. Dar va trece mult timp pana se vor schimba mentalitatile...am avut neplacuta surprindere sa aud din partea unui om, altfel aparent educat, panseul ca femeile sunt niste "closti antipatice" care, in afara de copii si cariera, si-au pierdut interesul in alte domenii (barbati y compris). Cu astfel de idei, nu e de mirare de ce relatiile se duc pe apa sambetei....sau nici nu incep.
    • Like 3
  • Supradoza de clisee. Asteptam si articolele despre balene, negri, încălzirea globala si pacea mondială
    • Like 13
    • @
      Daca toti ar constientiza toate “cliseele” astea ar aparea si solutii
      • Like 1
    • @
      Domnilor, Andrei si Vlad, sper sa va gasiti admiratori infocati doar din tabara masculina, si fara niciun pic de simt al umorului. Atractia asta o sa va scape de clisee, si veti avea "belet" de trimitere catre alte taramuri, in care cliseele atrag litera m, If you know what I mean? Nu mi-a facut placere sa va citesc, dependentilor de nesimtire!
      • Like 3
    • @ Oroian Liliana
      Ba sa-mi fie cu iertare d-na, in postarea lui Vlad, eu unu vad un umor de foarte buna calitate si o ironie fina atat la adresa barbatilor cat si a femeilor
      Faptul ca dvs nu sesizati acest umor fin, este pierderea dvs.
      • Like 5
    • @ Andrei Georgescu
      Victor66 check icon
      Se cheamă ”virtue signaling”.
      • Like 0
    • @ Oroian Liliana
      Victor66 check icon
      N-am înțeles nimic. Ce vrei să spui? Vrei, te rog, să clarifici?
      • Like 0


Îți recomandăm

Andreas Samuelsson

Andreas Samuelsson a plecat din Suedia la puțin timp după terminarea liceului, într-o țară despre care nu știa absolut nimic, probabil nici să o identifice pe hartă, dar în care s-a regăsit și în care a luat contact cu realitatea imediată și foarte concretă.

Citește mai mult

Cristina Țopescu

Scriu aceste rânduri pentru că tristețea însinguratei morți a Cristinei s-a amestecat cu furia. La zisa televiziune au apărut șefi și trepăduși care au „mărturisit” despre ce bună era Cristina. Și cât sunt de afectați de dispariția ei... Chiar și după 30 de ani de gazetărie trebuie să mai învăț că fățărnicia nu are niciodată margini.

Citește mai mult