Foto: Inquam Photos
Recentele declarații ale domnului ministru Sorin Cîmpeanu, în favoarea unei eventuale introduceri a unui examen de admitere la liceu, organizat de fiecare instituție, nu pot fi înțelese decât în cheie populistă, de mic ghiont mediatic dat opiniei publice. Propunerile ministrului, prezentate destul de evaziv, întrucât nu s-au încheiat consultările pe această temă, vizează în principal descentralizarea, o mai mare autonomie dată liceelor de a-și selecta candidații, ca și posibilitatea ca elevul să opteze pentru a participa fie la examenul de admitere, fie la Evaluarea Națională.
Surprinzător este că încă se amintește de consultări, iar proiectul nu a fost abandonat de la bun început. Totuși înclin spre ideea unei simple declarații politice, care dă bine la public. În opinia mea, specialiștii au cântărit deja punctele tari și slabe ale acestui proiect și balanța le-a arătat clar că ar fi un demers perdant. Numai că, într-adevăr, dă bine la public să propui periodic ceva care promite să clatine cu totul temeliile sistemului și să le reașeze pe unele noi. Oamenii au nevoie de soluții miraculoase și, mai ales, de soluții puține. Eventual de o unică soluție magică. De asemenea, dă bine la public să rostești un cuvânt ca „descentralizare” (în fapt, fenomen nociv pentru sistemul de învățământ), să ventilezi ideea de inovație, de adaptare la specificul liceului și al elevului. Numai că...
Să le luăm pe rând. În primul rând, proiectul este nerealizabil din pricina riscurilor de corupție. Deja, unele din colegiile naționale care organizează admitere la clasele lor de gimnaziu sunt suspectate de grave derapaje. Aceste afirmații sunt vehiculate atât printre candidați cât și, mai demn de luat în serios, printre profesorii înșiși, unii chiar corectori, ce afirmă că participă la un simulacru de corectură, iar lista e întocmită în prealabil. Merită să adăugăm aici o observație despre corupția în învățământ, care de multe ori nu se concretizează în avantaje materiale, ci este o formă de favoritism și de trafic de influență.
În al doilea rând, chiar dacă acest examen descentralizat ar fi organizat în totală bună-credință, se ridică alte întrebări. De pildă, la un colegiu național la care până acum ultima medie a fost de 9,00, își vor depune candidatura elevi cu rezultate foarte bune în gimnaziu. Ce se întâmplă cu acei elevi picați care, neîndoielnic, vor fi totuși elevi foarte buni? Deoarece propunerea este ca toate liceele doritoare să își organizeze admiterea în aceeași zi, elevii respinși nu se vor putea reorienta spre un alt liceu bun. Cel mai probabil, ei vor trebui să susțină și Evaluarea Națională și atunci vor avea de ales între locurile rămase, mult sub nivelul lor.
Totuși, de unde această idee a admiterii la liceu? Cred că ea nu ar fi fost vehiculată, dacă pe masa de lucru a miniștrilor învățământului nu ar fi ajuns mai multe nemulțumiri de la firul ierbii, despre modul cum se accede în prezent în liceele foarte bine cotate. Neîndoielnic au existat astfel de plângeri și tind să cred că nu puține, deoarece le vedem și noi, de la fața locului. De pildă, ne confruntăm cu situații în care elevi cu rezultate foarte bune în gimnaziu au obținut la română o notă între 8 și 9, ceea ce te scoate din competiția pentru un colegiu național. De ce aceasta? Unde este problema? Ea trebuie căutată în conceperea subiectelor. Tendința populistă, manifestată sub orice ministeriat de ceva vreme, este ca aceste subiecte să fie unele ușoare, mai ales pentru ca procentul de promovare să fie onorabil. Trebuie să fim conștienți că un an cu subiecte ușoare îi pune la mare risc pe elevii buni (de peste 8), în vreme ce pe cei slabi îi lasă indiferenți (de pildă, la bac cei foarte slabi pică oricum, din moment ce rata de promovare nu depășește 75%). Iată un articol care susține aceeași idee. Consider că această tendință spre subiecte ușoare este perfect explicabilă, mai ales acum, în acești ani ai școlii online. Totuși, este de neînțeles de ce nu se concep subiecte mai concludente: unele cerințe simple, prin care să se ajungă la nota 5-6 cu mai multă ușurință, dar și altele cu adevărat dificile, care să facă mai clară departajarea elevilor. De pildă, la limba și literatura română ar trebui ca pentru o notă de peste 8,50 cerințele să aibă cu adevărat elemente de dificultate, iar ele să fie consistente și să necesite răspunsuri ample (nu grilă). În felul acesta, nici diferența de note după contestație nu ar mai fi așa de pronunțată, deoarece punctul de greutate nu ar mai fi pe compunere (așa cum se întâmplă când gramatica e prea ușoară). Problema corecturii eronate se mai poate regla și din barem, care trebuie conceput mai detaliat - de pildă să existe punctaje parțiale cât mai numeroase, cu specificare expresă a unor situații probabile. Contestațiile apar de obicei atunci când elevul pleacă acasă cu gândul să a scris totul corect (aspect aparent confirmat de barem), iar apoi se trezește cu nota 8. Unde a pierdut două puncte? De obicei la redactare. Or, asta e deosebit de frustrant și se poate regla prin sporirea în dificultate a subiectelor. Un evaluator are presiunea subconștientă de a face o departajare. Or, dacă subiectele nu îi permit să facă această departajare în elemente mai concrete (vocabular, gramatică, teorie literară), atunci el intră în zona creativității - ceea ce e incorect, pentru că un examen nu e o probă vocațională, un show de talente. În această vară, deși la Evaluarea Națională s-au obținut mai puține note mari ca în trecut, totuși departajarea nu a fost suficient de concludentă (cel puțin la română, materia pe care o predau). Elevi foarte buni, care au avut o mică neatenție, au putut pierde din start câte 6 puncte pentru o singură cerință. Alte subiecte, concepute sub formă de grilă, au creat riscul unor răspunsuri la plesneală, ceea ce iarăși a dat peste cap finul ac al unei evaluări echitabile.
Aceasta este o nemulțumire concretă și justificată, deoarece se întâmplă ca elevi buni să nu ajungă la licee bune. Totuși, procentul acesta al elevilor incorect încadrați este încă acceptabil, dacă ar fi să îl comparăm cu cel produs de o admitere descentralizată. Ideal este însă să nu fim siliți a alege între două rele, ci să se amelioreze actuala procedură, exact în sensul semnalat anterior: subiecte cu adevărat dificile, peste un prag stabilit de autorii acestora, în conformitate cu decizia politică la nivel de minister.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sistemul actual este infinit mai bun si mai corect decat cel cu admiteri "descentralizate" care nu ar putea decat sa incurajeze o industrie a meditatiilor si coruptiei in licee.
Totusi si sistemul actual are o MARE HIBA. Se iau in considerare mediile din anii de scoala. Spunea bine cineva ca vin in Bucuresti copii cu medii foarte mari din provincie. Nici nu conteaza de unde vin, sau unde se duc, dar stim toti ca notele sunt un obiect subiectiv de a masura cunostintele elevilor, si asta mai ales in timpul scolii. Un profesor va nota diferit de alt profesor, o lucrare de control va fi mai usoara ca alta, etc, etc.
Din pacate in zilele noastre scoala a devenit o vanatoare de note. La vanatoarea asta sunt participanti toti actorii din sistem: elevi, parinti, profesori, directorul, scoala, inspectoratul. Avem clase intregi cu copii cu medii peste 9. Oare toti sunt atat de buni?? Oare noi, parintii eram asa putin capabili pe vremea noastra si dintr-odata copiii nostri s-au desteptat? Oare asta este valoarea copiilor nostri? Oare noi parintii stim cat stie copilul nostru la o materie?
Eu cred ca nu, dar suntem nevoiti sa luam note mari sa avem o sansa in plus la admitere, In loc sa ne indreptam copii sa invete ceea ce le place, sa fie cei mai buni in materia pe care si-o aleg ei, nu pe care sunt nevoiti sa o invete.
Eu nu inteleg cum de nimeni din invatamant nu ridica aceasta problema.
Suntem vanatori de note si nu stim absolut nimic despre cunostintele copiilor nostri.
Scriem si un articol despre asta?
sau alegi liceul care ti se cuvine (pregatirii) si intri din prima;
la examene se mai si pica si nu e sfarsitul lumii (poate doar pt parintii neobisnuiti cu viata reala)
Am parcurs toate examenele de admitere posibile: treapta I, treapta a II-a si facultate si nu mi-am facut niciodata probleme.
Diferenta este aceea ca la un examen de admitere acced toti indiferent cu ce medie si selectia este mai larga;
Si printre cei cu medii mai mici sunt oameni inteligenti numai ca nu inteleg sa traga la niste materii care nu au importanta din punctul lor de vedere.
Eu consider ca actualul sistem incurajeaza lenea si coruptia.
"De pildă, ne confruntăm cu situații în care elevi cu rezultate foarte bune în gimnaziu au obținut la română o notă între 8 și 9, ceea ce te scoate din competiția pentru un colegiu național. De ce aceasta? Unde este problema? Ea trebuie căutată în conceperea subiectelor. Tendința populistă, manifestată sub orice ministeriat de ceva vreme, este ca aceste subiecte să fie unele ușoare, mai ales pentru ca procentul de promovare să fie onorabil." - exact! Si tendinta asta a pornit cu Sorin Campeanu. Cum a ajuns acest specimen la un al doilea mandat, si inca sustinut de USR-PLUS (!) nu pot sa inteleg. Ma bucur sa vad ca se vorbeste despre asta si ca cineva in sfarsit spune ca imparatul e gol.
In prezent, corectura se face incrucisat, intre judete. Daca s-a luat aceasta decizie tot ca sa se evite frauda, sa credem ca se va corecta corect, avand subiecte interne si corectori interni? Vom reveni la frauda dinainte de Funeriu.
1 admis
2 admis fara loc
3 respins (adica nu a reusit sa ia media 5)
Cei din categoria 2 vor putea opta pentru un liceu unde nu s-au ocupat locurile urmand ca apoi sa se poata transfera la alt liceu sau pot opta pentru invatamant profesional iar apoi completarea studiilor liceale la fara frecventa sau "seral". Sau pot sustine un examen de admitere anul urmator. Sunt cateva variante viabile si de luat in considerare. Cei "respinsi" vor merge la scoli de arte si meserii. Oricum e greu de crezut ca acestia ar fi interesati de sustinerea examenului de bacalaureat.
Acestea ar fi doar cateva idei legate de acest subiect.
Sunt nascuta in 83, iar atunci cand am dat eu admitere exact asa era: daca picai, picai de tot, erai redistribuit (parca toamna) unde se mai nimerea. Am avut mari emotii si stiu persoane ce au picat si au avut un an de sacrificiu prin grupuri scolare, reusind apoi un transfer. Avem un instrument modern: admiterea computerizata. Prin ce anume este ea de contestat? Pune vreo problema de meritocratie? Nedreptateste pe cineva? Cred ca este mai curand benefic pentru toate categoriile de elevi.