Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Din rolul de coordonator al unui grup de lucru pe politici publice în educație, m-a interesat foarte tare cum s-a desfășurat astăzi filmul primului examen organizat în perioada de pandemie. E un film mai lung, dar cred că merită citit până la capăt pentru ingenuitatea protagoniștilor și a problemelor ridicate de poveștile lor.
Am avut prima oară ocazia să-l văd prin dialogul purtat prin ochii lui Tudor, elev la o școală privată din București, care și-a pus în cap să ajungă printre cei puțini care vor începe anul școlar viitor la Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu. Și nu am ales acest colegiu pentru că doamna Ministru a Educației și Cercetării este profesor de limba română acolo, ci pur și simplu așa s-a întâmplat.
Tudor este un băiat inteligent, vorbește cu pasiune și detașare, te frapează de la început vocabularul, dexteritatea în comunicare, relaxarea cu care atacă subiectele unul câte unul. Povestea lui e următoarea:
„Am ajuns la școală de la ora 8 fără zece minute. Deja o parte dintre colegii mei erau acolo. Am văzut că doar o parte dintre colegi și dintre părinți purtau măști pe figură. Cam 50%. Aveam să observ apoi când am ieșit după examen că doar cam 10% mai purtau. De ce doar atât de puțini, habar nu am. Știu că unii colegi și unii părinți nu cred că e reală treaba asta cu COVID-ul, așa că nu își bat prea tare capul, sau pur și simplu în aer liber aleg să meargă fără mască.
Am avut timp deplin să intrăm în clasă conform regulamentului. La ușa școlii ne aștepta cineva cu o listă, spuneam numele, arătam buletinul și apoi ni se lua temperatura, eram rugați să ne dezinfectăm pe mâini și ni s-a comunicat numărul sălii și etajul la care trebuia să mergem pentru examen. Ni s-au oferit și măști, dar pentru că fiecare avea deja masca de acasă cu al cărei model se familiarizase, mulți am preferat să nu riscăm cu ceva nou, așa că le-am folosit pe cele cu care am venit. Pe podea erau lipite săgeți colorate care marcau traiectoriile de urmat - cele verzi duceau către sălile de examene, cele roșii duceau de la sălile de examen către ieșire. În fiecare sală au dat examenul maximum 9 elevi. Noi la școală de obicei suntem 18 elevi. Deci examenul l-am dat în mai multe săli.
Prima oară când am intrat în sala de examen, ni s-a cerut, din nou, să ne dezinfectăm pe mâini. Am făcut-o și m-am așezat în banca indicată de cei doi profesori supraveghetori. Eram al 4-lea elev sosit în sală. Când a intrat și ultimul elev (destul de aproape de ora 8:20), ne-au fost citite cu atenție instrucțiunile „nu duceți mâna la gură, nu dați jos masca etc...". La 9:00 fix a fost deschis plicul cu subiectele și ne-am apucat de treabă.
Cum mi s-au părut subiectele la evaluare națională 2020? Foarte ușoare! Anul trecut la gramatică au fost date subiecte mult mai complicate. Știu asta pentru că le-am lucrat de mai multe ori la meditații. Anul ăsta nu cred că se putea da ceva mai ușor - genul epic și o compunere narativă - pe o temă la alegere - orice anotimp .. și în timpul unei activități preferate ... fie că gătești, fie că mergi în parc sau la o galerie de artă. Iar la gramatică - ne-au dat despre subiect și despre atributul pronominal. Uuuușșșșșooor!
Am fost atent și nu am greșit nimic. Știu asta pentru că m-am verificat cu ceilalți atunci când am ieșit. Am făcut totul bine spre surprinderea mea, eu nefiind bun la română. Eu sunt cu matematica. Abia miercuri voi afla cât de bine stau. Știu de mulți ani că vreau să dau la Vianu iar matematica îmi place foarte mult.
Profesorii cu care fac pregătire mi-au spus că anul ăsta va fi foarte greu pentru noi, pentru că se va da ușor. Ni s-a spus că dacă anul trecut s-a intrat la Sf. Sava cu 9:81, anul acesta, din cauza pandemiei, se va da ușor și probabil se va intra la anumite clase din colegiile naționale bune cu media 10. Ne-au mai spus profesorii așa: „Aveți grijă! Când se dă ușor, copiii de nivel mediu pot lua note maxime, iar copiii foarte buni, dacă au o zi proastă sau greșesc la un singur exercițiu, se pot vedea depășiți de alți elevi mai slabi ca ei. Este un război al nervilor fiecare examen, nu un test de inteligență!”.
Cum m-am pregătit pentru examen? Păi noi nu am întrerupt școala deloc. Am trecut pe online în săptămâna când s-au suspendat orele. Profesorii au ținut toate orele conform orarului, dar pe Teams de la Microsoft. Eu am vrut să mă protejez de COVID, așa că nu am venit la școală în ultimele două săptămâni de pregătire, ci am asistat online la toate orele. Profesorii erau în clasă cu elevii care au optat pentru prezență fizică, dar ora era transmisă direct către ceilalți colegi care urmăream de la distanță. Plus că am folosit Whiteboard din TEAM, funcție care îți permite să scrii direct de pe tabletă sau tastatură - și noi vedeam în timp real pe ecran ce ne scriau profesorii. Pentru că am vrut totuși să mă obișnuiesc cu condițiile de examen, am participat totuși la simularea finală în condiții aproape reale - măști, evident, și tot tacâmul. M-am asigurat că voi fi în formă maximă.
Ce am făcut după examen... Păi ... Am fost la terasă cu câțiva colegi, dar nu am stat aproape. Au fost și părinții, ei la masa lor, noi la masa noastră. Am purtat mereu mască. După ce beam din suc repuneam masca.
Dacă sunt speriat de ceva? Nu speriat. Doar îngândurat. Pe de o parte de nevoia de atenție maximă la fiecare exercițiu, și de faptul că, mai ales la limba română, baremurile nu sunt exacte. Sunt evaluatori care la compunere îți dau punctajul maxim doar dacă impresionezi prin vocabular, stil sau abordarea textului. Știu că alții învață compuneri pe dinafară și nu găsesc asta ca fiind ceva corect. Ah… Și ar mai fi ceva. Chiar cred că elevii trebuie să recupereze cumva materia ultimelor 2 luni din care nu am dat examen. Nu se va mai face gramatică la liceu, și cred că e important să facem cu toții diferența dintre o cauzală și o circumstanțială de scop. Vom avea nevoie de această distincție mai târziu, la istorie, dar și la alte materii."
***
Trebuie sa recunosc că după discuția cu Tudor a fost nevoie să mă așez. Să procesez dialogul acesta avansat, matur... Am rămas perplex în fața acestui tânăr extrem de bine pregătit care a intrat în competiția celor care vor trebui să aibă medii și note la examen peste 9:80. Ideal 10:00 - nota Nadiei Comăneci la Montreal.
Nu doar conversația, dar gândirea din spatele dialogului cu Tudor m-au impresionat. Îngrijorările sale, preocupările pentru corectitudinea competiției în care este prins de câțiva ani buni, dar și cea pentru recuperarea materiei. Absolut impresionant.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asta inseamna promovarea incompetentei.
Si nu e ceva neobisnuit. Se promoveaza incomperenta de pe bancile ciclului primar. Toti elevii sunt evaluati relativ si aproximativ. cu "calificative"!!!
Nu cumva sa departajam elevii intre ei, sa existe unii mai buni ca altii !!! E o rusine sa fii mai bun ca altul !! Numai prostii adevarati se considera marginalizati chiar si pentru cele mai mici greseli. Se considera discrimati !
Nu e nimic de mirare. Zeci si zeci de facultati admit si selecteaza studenti nu pe baza notei de examen ci pe bani sau dupa "dosar". adica foaie matricola.
Ce alergatura dupa note !! Ceva de nedescris de zeci de ani incoace. I macar daca ar fi luate dupa merit ! Nici pe departe. Furate si cersite de elevi dar si de parinti de asemenea. Nu toti dar foarte multi.
Promovarea incompetentei inca din scoli. Va suna cunoscut ??!! Nu de asta avem parte in societatea noastra ? Incomperenta si hotie !!
D-aia se şi numeşte EVALUARE. Altfel s-ar numi EXAMEN.
Fenomenul apare şi în Finlanda, însă nu are o asemenea importanţă datorită unui fapt simplu: în Finlanda toate unităţile de învăţământ sunt bune, aşa că oriunde te repartizează tot bine îţi este.
Noi avem unităţi de învăţământ cu profesori de nota 5 la titularizare sau unităţi de învăţământ prin cine ştie ce cartiere, de unde ţi-e şi teamă să te mai întorci la lăsatul întunericului.
Nu merge să pici la orice liceu, de unde să te pregăteşti pentru facultate. În Finlanda merge, însă la noi nu.