Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

De ce huiduie oamenii civilizați?

Imagine de la concertul Coldplay. Foto: Marco Badea/Facebook

Bazându-mă pe experiența personală, îmi permit să lansez ipoteza că fanii Coldplay provin în mare parte din middle și upper middle class, că mulți dintre ei sunt persoane educate din mediul urban cu venituri disponibile și pentru cheltuieli care nu sunt urgente. Cel puțin cei care merg la concerte. Vorbim deci despre oameni care au crescut și au fost socializați, implicit sau explicit, cu ideea că manelele sunt un mare nu. Că manelele reprezintă o categorie socială inferioară, lipsă de educație, vulgaritate, incultură etc., deci tot ceea ce au învățat că e negativ și de nedorit de la propria persoană.

Nu de alta, dar așa am crescut și eu.

Am simțit si eu rușinea atunci când observam că ritmul e antrenant, că poate muzica nu e atât de rea până la urmă. Chiar și acum mi-e mai ușor să dansez pe turbo folk. Creierul îmi oferă o portiță: dacă nu sunt cântate în limba română, dacă nu înțeleg versurile, înseamnă că nu sunt manele.

Și nu mă refer la manifestări publice: Am descoperit recent o manea care îmi place. Însă nici măcar în intimitatea casei mele nu mă simt 100% confortabil dansând pe această melodie. Atât de internalizată e rușinea.

Dar să revenim la subiect.

De ce huiduie acești oameni educați și cizelați? Și pe cine huiduie de fapt? 

Din experiența personală și profesională aș zice că, huiduind artistul de pe scenă, dau voce propriului conflict interior (element important în manifestări individuale ale rasismului), frustrării acumulate în timp ce deveneau ceea ce sunt: exponenți ai categoriei lor sociale, ai burgheziei.

În acest parcurs am fost nevoiți să ne conformăm anumitor norme pentru a fi acceptați în comunitatea din care doream să facem parte: în familie, în grupul de egali, în națiune.

„Selbstverfolgung im Anderen“ e o sintagmă importantă în cercetarea rasismului împotriva romilor. Trăirile și impulsurile pe care nu le putem accepta la propria persoană sunt proiectate pe alții și pedepsite într-un proces de autoflagelare prin condamnarea celuilalt.

Cu alte cuvinte, oamenii ăștia se huiduie pe ei înșiși pentru că probabil majoritatea dintre ei s-au “rupt pe manele” sau și-ar fi dorit să o facă la un moment dat. În același timp își exprimă frustrarea față de societatea care i-a forțat să se controleze, să se conformeze, astfel încât să bifeze căsuțele dezirabile. Proiectează ura împotriva sinelui asupra persoanei de pe scenă.

Toate aceste procese au loc inconștient, bineînțeles, pentru că: “Nu fac vorbele cât fac faptele – mai bine vorbe puține și buzunarele pline.”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Leo70 check icon
    E chiar asa de greu de inteles ca unora (multora!) pur si simplu nu le plac manelele! Ma simt jignit sa mi se spuna ca daca nu-mi plac manelele inseamna ca nu inteleg muzica sau ca asta ma face rasist. Asta mi-aduce aminte de anii 80 si cum erau infierati la gazeta comunista cei care erau fani infocati ai muzicii heavy-metal. Apropo, cum ar fi fost sa se cante manele la concertul Megadeth?
    • Like 0
  • Iulia check icon
    Chiar asa de in minoritate am ajuns cei carora nu ne place sa ascultam manele? Nici macar la betie? Este asa de greu de crezut acest lucru? Ma uimeste acest articol, sincer.
    • Like 0
  • Andrei check icon
    Daca te manifesti ca nu iti place maneleala apare cate o duduie din asta care sa incerce sa te faca prost ca nu intelegi tu si ca esti rasist. Manele au ce cauta la un concert de muzica ... hai sa ii zicem rock... asa cum si telefoanele pot sa sune in timpul pieselor de teatru. De fiecare data cand nu vrem sa fim confundati cu subcultura tiganeasca apare cate o 'coana Draghiciu care tipa discriminare. Asta s-a intamplat pana la urma: organizatorii Cold Play nu si-au facut bine temele si au crezut ca manelele ne reprezinta. Uite ca majoritatea nu sunt de acord cu tiganeala si nu este un dezacord vis-a-vis de rasa ci de o revolta impotriva unor comportamente pe care suntem obligati sa le inghitim. Duduia asta trebuie sa inceapa sa faca diferenta intre anti-tiganism si anti-tiganeala
    • Like 0
  • Daniel check icon
    Pentru toti cei din palate de cristal, care considera maneaua un act artistic, sau expresia culturala a vreunei etnii! Ar face bine sa-si mute curul vreo luna de zile in periferie, la tara, pe o strada plina de romi. Sa curete in fiecare saptamina rahatul deversat pe santuri, sau zilnic, ambalajele aruncate de copiii educati de Gelu Duminica. Sa incerce sa opreasca muzica care curge non stop din boxele vecinilor, urlind pe toata strada, sau mai rau, in tot satul. Sa incerce sa poarte o discutie cu acestia, rationala si de bun simt. Sa incerce sa se odihneasca in urletele si tipetele prostiei, ajunse la valoare de telenovela. Vor realiza ca maneaua este expresia nesimtirii, a lipsei de educatie, a smecheriei, a putorii, a banilor multi nemunciti, a lipsei de respect pentru comunitate, sau pentru oricine altcineva nu le accepta excesele. Iar aceasta muzica suna din casele celor cu o multime de copii, care nu lucreaza nicaieri, stind toata ziua tolaniti pe sezlong. Asteptind sa le vina “bursa de merit” a copiilor care nu merg la scoala, ajutorul social, alocatia si alte ajutoare. Ridicind banii de la posta in BMW uri in care urla tot manele, in coada, ca la un concurs de putere al volumului, asteptind masina postei sa aduca banii de la judet. Mama are niste vecini carora le intra in fiecare luna 7000 de lei, fara sa faca nimic. Este vorba de rasism aici? Pot sa fiu rasist in fata nesimtirii? Cu parere de rau, astfel de situatii nu am vazut la nici o alta etnie. Nu spun ca nu exista! Eu nu am vazut. Am vazut insa altele unde sunt copii multi. Dar acolo parintii muncesc, iar banii primiti pentru copii merg spre educatie. Iar manelele nu suna. Dupa o luna de zile sunt convins ca toti vor realiza ce inseamna cu adevarat maneaua, dincolo de pretinsul “act cultural”. Si de unde vine respingerea ei pentru unii. Poate ca ar trebui sa ne abtinem de la anumite comentarii, avind impresia ca e nevoie sa incurajam “actul artistic”, cind de fapt, indirect, se incurajeaza cu totul altceva.
    Cuvintele dvs: „Din experiența personală și profesională aș zice că, huiduind artistul de pe scenă, oamenii dau voce propriului conflict interior (element important în manifestări individuale ale rasismului), frustrării acumulate în timp ce deveneau ceea ce sunt: exponenți ai categoriei lor sociale, ai burgheziei. Ce fel de logica aveti din experienta dumneavoastra profesionala? Conflict interior? Si burghezi? Ia coboriti putin pe Pamint si incercati experienta despre care va vorbesc.
    • Like 9


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult