Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

De ce merită un bacșiș mai mare un ospătar care ți-a adus o friptură cu cartofi decât unul care ți-a adus o bere?! Despre cultura bacșișului

Bacșiș

(Foto: Guliver/Getty Images)

În Vest, obiceiul de a da bacșiș a început pe vremea când în Anglia domnea dinastia Tudorilor. Detalii foarte multe nu sunt chiar cunoscute, dar cert este că deja în secolul 17 era o cutumă destul de bine impregnată ca oaspeții din casele private să le dea bani servitorilor gazdelor. La scurt timp, obiceiul s-a răspândit și în cafenelele din Londra, acolo unde ospătarii primeau deja bacșiș.

Obiceiul a ajuns în curând și la americani, unde a fost întâmpinat pentru o perioadă cu o ostilitate destul de importantă. Foarte multă lume considera că bacșișul este un atentat la principiile democratice pe care americanii încercau să le impună la vremea aceea. Oferirea de bacșiș va facilita crearea aristocrației, într-o țară care se lupta să elimine clasele sociale, credeau cei care erau împotriva bacșișului. Evident, istoria ne-a arătat că oferirea de bacșiș s-a răspândit în lume și acum face parte din viața noastră de zi cu zi.

Bacșișul e genul de lucru care este atât de bine impregnat în obiceiurile sociale, încât nu prea mai stai să te gândești de ce o faci. Care e scopul oferirii unui bacșiș? Foarte puțină lume își mai pune întrebarea asta. Singurul lucru care contează e că trebuie să lași bacșiș pentru că așa se face. Doar nu ești un chitros, nu?

Presiunea socială de a oferi bacșiș tuturor, indiferent de circumstanțe, e imensă, iar obiceiul în sine mi se pare unul toxic din trei motive. Nici nu mai menționez aici legătura documentată între bacșiș și șpagă: cu cât se dă mai mult bacșiș într-o țară, cu atât e corupția mai mare.

Îi oferă șansa angajatorului să ofere un salariu mizerabil

Mecanismul e foarte simplu pentru patronii de restaurante în mod special. Îi oferi angajatului un salariu aproape de cel minim pe economie, ceea ce e o bătaie de joc, pentru că e foarte greu spre imposibil să trăiești din asta. Apoi îi aduci argumentul suprem: nu contează, oricum o să mai faci cel puțin încă pe atât din bacșișuri. Astfel, clienții restaurantelor ajung să plătească de două ori: o dată plătești restaurantul/ patronul și a doua oară plătești angajatul. Practic, angajatul primește cea mai mare parte din bani de la client, nu de la angajator.

Încurajează un comportament urât al angajatului față de clienți

Știu, ideea populară e fix inversă. Teoretic, bacșișul va încuraja angajatul să se comporte mai frumos. Numai că se întâmplă exact pe dos de multe ori și asta e rezultatul practicii explicate mai sus. Pentru că obiceiul e atât de răspândit și depind de banii respectivi, printre prestatorii de servicii s-a inoculat ideea că bacșișul e ceva ce li se cuvine automat, fără discuții, fără condiții. Ba mai mult, bacșișul trebuie să fie unul consistent. Știm cu toții regula nescrisă (sau chiar scrisă cum se întâmplă prin Statele Unite) că bacșișul trebuie să fie 10% din consumație.

În condițiile astea, dacă angajatul nu e mulțumit de cât a primit sau mai grav, că nu a primit nimic, vei simți asta de cele mai multe ori aproape imediat în comportamentul lui. Mi se întâmplă constant să zic „o seară bună” fără să mai primesc vreun răspuns de la cel care livrează pizza, după ce observă că nu i-am lăsat bacșiș. Pentru el nu contează că nu a făcut nimic ca să merite acei bani în plus, el doar observă că nu a primit ceva ce i se cuvine oricum, în orice circumstanțe

Se oferă într-un mod discriminatoriu

Aș putea accepta că atunci când un ospătar, taximetrist, frizer etc te-a impresionat sau a făcut ceva în plus să îi lași niște bani extra pentru că îi merită. Numai că asta nu se întâmplă. Pe plan mondial, studiile arată că alții sunt factorii care influențează cel mai mult cât lasă cineva bacșiș: vârsta, sexul, rasa, culoarea părului sau chiar mărimea sânilor etc.

Avem de-a face, astfel, cu o inconsistență în oferirea bacșișurilor. De cele mai multe ori, mărimea bacșișului e direct proporțională cu mărimea notei, iar asta nu are nici cel mai mic sens. De ce merită un bacșiș mai mare un ospătar care ți-a adus o friptură cu cartofi decât unul care ți-a adus o bere? Alt lucru interesant e că anumite meserii, care sunt aproape identice, primesc bacșiș, dar altele nu. De ce cei care livrează mâncare primesc bacșiș, dar cei de la firmele de curierat nu?

Totuși, cea mai importantă discriminare are loc chiar în cadrul aceluiași restaurant: alegem să dăm bacșiș ospătarilor care ne aduc mâncarea, dar cei din spate, care o prepară, nu primesc nimic decât dacă bacșișul nu se împarte democratic între toți după orele de program. Ca să nu mai vorbim de restul angajaților, cei care spală farfuriile, curăță pe jos etc. Ei de ce nu primesc nimic?

Ideea de a recompensa pe cineva, de a-ți arăta recunoștința față de cineva care ți-a făcut ziua mai bună este una nobilă. Oamenii ar trebui să facă asta în orice formă consideră de cuviință: printr-un zâmbet, un mulțumesc sau chiar prin bani, dacă simt nevoia. E libertatea fiecăruia să își arate recunoștința cum vor. Problema intervine atunci când acest gest opțional devine unul obligatoriu, fără de care alți oameni nu ar putea duce un trai decent. Trebuie să învățăm să facem diferența.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce prostie :). In America, ospatarii nici nu au salariu si asta nu ii impiedica sa fie extrem de ospitalieri (poate cei mai ospitalieri oameni de pe planeta). Cand muncesti prost, nu arati ca ai salariu mic, ci ca esti tu un om de doi lei. Clientul nu are nici o vina ca ai tu salariul mic. Daca tu esti de calitate, dai servicii de calitate si cu putin efort - vine si recompensa materiala.
    • Like 0
  • Pentru mine bacsisul recompenseaza modul in care este prestat serviciul. Dau si la curier si la livrator, dar daca modul in care o fac merita recompensat. La restaurant nu ma ghidez dupa regula nescrisa a procentului din consumatie, ca nu o sa las 200 de lei pentru doua fripturi mancate in buricul targului, servite de un ospatar care oricum e mai bine platit decat copilasul care serveste mici si bere intr-o bodega de la periferie. Si nici nu voi lasa tips unui ospatar care imi aduce o mancare sleita aruncata in scarba pe masa. Da, stiu, nu e neaparat vina lui ca mancarea e fara gust, soseste mai greu sau e deja calaie. Totusi e in grija lui sa faca presiuni pe bucatarie si sa faca recomandarile necesare pentru ca experienta clientului sa fie buna.
    Conteaza aspectul ospatarului? As fi ipocrit sa zic ca nu, ca pana la urma ospatarul e imaginea restaurantului. Desi era ieri la TV o tanti ospatarita cu sani si buze facute care arata atat de fals incat te asteptai ca si salata sa fie tot de plastic...
    Intr-o lume normala patronul stie ca spalatorul de vase nu primeste bacsis si il plateste corect. Intr-una mai putin normala impartirea bacsisului total intre toti cei din restaurant e o cutuma. Asta va disparea cand bacsisul ii va fi impozitat direct ospatarului, ca altfel omul ar ramane cu datoria pe impozit in timp ce restul va castiga bani la negru (pardon, mai putin alb).
    Ar trebui ca angajatul in servicii sa ia in calcul bacsisul cand isi negociaza salariul? Nu daca nu este singurul responsabil de serviciul pe care il presteaza. Curierul poate zambi cat doreste, daca imi aduce un colet botit de colegii lui de la manipulare tot nu poate astepta altceva decat o plangere. Ospatarul poate zambi mult si bine daca mancarea servita e mizerabila. Baiatul de la vulcanizare care iti face presiunea repede si zambitor sau cel de la spalatorie care se misca repede si isi face treaba cu atentie vor primi intotdeauna bacsis.
    • Like 0
  • Da, s-a dovedit stiintific ca sexul si marimea sanilor sunt factori de discriminare. Si da stiu #notallmen, dar femeile au o experienta mai urata in societate in multe contexte precum asta si daca tu negi faptul asta nu se schimba brusc realitatea...si poate esti sexist/a!
    • Like 0
  • Sexul, marimea sanilor? Nu, in nici un caz! Politetea si spontaneitatea vor contribui la un bacsis mai mare. Un bacsis mai mare vor primi chelnerii de sex masculin si chelneritele care nu se machiaza sau se machiaza discret, nu au unghii false, oja, etc. Chelneritele al caror comportament imi arata ca se asteapta sa primeasca bacsis de la masculi pentru ca sunt considerate atragatoare, nu vor primi nimic.
    • Like 0
  • Profesionalism, educație, condescendență! Pentru mine acestea sunt elementele a căror manifestare sau lipsă mă determină să dau sau să nu dau bacșiș. Dacă mi-a plăcut prestația, dau bacșiș și mă mai duc. Dacă nu mi-a plăcut, nu dau și caut altceva. Problema este a celor care, le-a plăcut sau nu, aruncă banii, să se știe ”cine e ei!”. Pe de altă parte, contează și chimia interumană! Așa se explică de ce avem frizerul nostru, un ospătar agreat, croitorul care știe ce ne trebuie, o băbuța cu verdețuri sau cu brânză care ne știe gusturile...
    • Like 0
  • Cea mai tare explicatie despre bacsis o putem vedeam in debutul filmului lui Tarantino, Resevoir Dogs aici : http://filmehd.net/reservoir-dogs-profesionistii-crimei-1992-filme-online.html
    • Like 0
  • subiectiv. bacsisul , cel putin la restaurante, este plus valoarea persoanei care te serveste, daca te-a facut sa te simti bine in localul respectiv. Conteaza (cel putin pentru mine) cum vorbeste cu tine, cat de bine isi stie meniul, daca stie sa recomande ceva din meniu, daca e flexibil cu schimbat chestii dintr-un fel de mancare, viteza de servire , etc. Daca vii la masa cu o fata de criminal in serie si imi arunce o bere fara s-o pui in pahar, nu dau nimic si nu mi-e rusine cu asta. Si da, nu conteaza ca aduce un gratar cat toata masa sau 3 beri, daca te-a facut sa te simti bine si cand ai mancat gratarul si cand ai baut berea, merita bacsisul, care e flat 10% nu ?
    • Like 4
  • Cu toate că s-ar putea să vorbesc din propria bulă, eu unul n-am văzut ca cineva să dea bacşiş din obligaţie. Mai degrabă din acel impuls specific românului de a se da mare: lasă bacşiş ca, altfel, să nu pară a fi „păduche”.

    Articolul, în schimb, mi se pare cam inconsistent. Parcă nici autorul nu mai ştie ce-a vrut să scrie. Face apel la nişte studii realizate prin străinătate căzând, astfel, în capcana altor contributori care încearcă să aplice tiparele anglosaxone la societatea românească. Domnul Dumitrescu nu ţine seama că noi avem o altă cultură şi alte obiceiuri, ca atare, ceea ce se potriveşte mănuşă la alţii, la noi vine ca nuca-n perete.

    Spre exemplu, oferirea bacşişului ar oferi „şansa angajatorului să ofere un salariu mizerabil angajatului”. Zău?! Oare autorul a avut posibilitatea să compare salariul unui ospătar de la un restaurant de lux cu cel al unui ospătar de la berăria din colţ? Bunul simţ îmi spune că s-ar putea să fie o diferenţă enormă între ele: pentru că este vorba de şcoală (da, şi ospătarii fac şcoală), de clasă şi de stil. Iar un bacşiş de 10% din consumaţie mi se pare rezonabil, dacă mi-a plăcut cum am fost servit. Una este să mi se aducă o cafea şi alta este să fiu servit cu un prânz. Asta ca să rămân doar în zona alimentaţiei publice.
    • Like 3
  • bacsis , cred, vine din limba turca, si de aici mai toate explicatiile adiacente - plus cele legate de salariul minim (minim dar deja mai mare decat pensia medie), explicatii corecte pentru tara romaneasca
    dar ce ne facem cu marile democratii consolidate?
    poate ar trebui sa corectam cele cateva reprosuri cu valabilitate locala si sa le aliniem la explicatii care sa cuprinda si lumea (buna) occidentala!
    eu banuiesc ca s-au scris carti si teze de doctorat despre, asa ca poate ca explicatia sta in firea umana si in gesturile de solidaritate (mici donatii cum sunt si la cersetori)
    • Like 0
  • Ca sa fiu rau: acum imi dau seama de ce mesele la restaurant sunt asa scumpe :P
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult