Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De ce ne e frică de public speaking?

public speaker

. Foto Guliver/Getty Images

„Bună, Andrei, sunt Andreea, lead pe comunicare într-o multinațională și am primit o invitație de la colegii din Londra să le țin o prezentare. Îmi doresc să vorbesc în public, dar am nevoie de suport. Aș vrea să nu mai procrastinez. În fiecare zi amân să lucrez la ea și nu știu de ce mi-e frică exact.” Așa începea o discuție la telefon cu unul dintre speakerii cu care lucrez.

Manualul de psihologie ne spune că ne naștem cu doar două frici: frica de a cădea în gol (frică de înălțimi mari) și frica de zgomote înalte. Frica de vorbit în public nu se regăsește printre ele, ea se dobândește social în urma a ceea ce vezi, auzi sau experimentezi. De fapt, frica de a vorbi în public este asociată cu frica de eșec sau de a ne face de râs.  

Ce se întâmplă de fapt în spatele acestor frici este un mindset greșit. Când urmează să ții o prezentare ești foarte egoist, pentru că te gândești cum o să arăți tu. Acesta era și cazul Andreei, care îmi spunea că se gândește de zece ori cum să se îmbrace, ce o să spună lumea despre ea. Toate astea o stresau și simțea apoi nevoia de mișcare, pentru că intră adrenalina în peisaj. Așa că se duce să alerge și lasă baltă prezentarea.

Am invitat-o pe Andreea să privească lucrurile dintr-o nouă perspectivă. Hai să gândim prezentarea ca pe un cadou pentru ceilalți. Hai să schimbăm mindset-ul din taker în giver. Când intru în această energie, pot să suspend multe alte convingeri limitative, care mă opresc din a fi un bun speaker. Din acest loc, o lume nouă este posibilă.

Vorbitul în public este un gest de contribuție. Dacă ai putea face o faptă bună, ai face-o? Cei mai mulți dintre noi ar răspunde că da. Dacă privești la fel și public speaking-ul, nu mai ai convingeri și frici. Când te concentrezi prea mult la ține, ți-ai cumpărat un cec în alb de frustrare.

Așadar, cum poți să-ți vindeci frica de public speaking?

 1. Setează-ți mindset-ul de giver și gândește-te care va fi impactul prezentării, cât de util vei fi oamenilor. Atunci când devine despre ceilalți, nu se mai secretă doar adrenalină, ci și hormoni ai conexiunii: oxitocină, serotonină. Practic, ne creăm o infrastructură care ne sprijină.

2. Pune-te în energia potrivită: zi de zi, timp de 5 minute. Spune-ți o poveste care îți dă putere: „abia aștept să fiu cu colegii”, „oricine poate face asta”, „sunt pregătită pentru acestă prezentare”.

3. Învață tehnica din spatele unei prezentări: cu cât înveți mai mult, cu atât presiunea nu mai este pe tine, ci pe a aplica niște algoritmi. Cu cât crește competența, scade stresul. Îți mai amintești cum a fost când ai învățat să conduci? E la fel și în public speaking.

 4. Exersează - încrederea crește cu fiecare repetiție

Vorbitul în public este o expresie a noastră ca oameni. Este o lupă a personalității tale, amplifică ceea ce ai deja. Este cea mai grea și rapidă terapie, pentru că ești gol, nemascat și se vede tot. Orice se hiperbolizează, atât plusul, cât și minusul. Așa că dacă vei fi un giver, oamenii vor intui asta din prima secundă.

Așadar, dacă ar fi să răspund la întrebarea: de ce ne e frică de public speaking?, este pentru că suntem mai mult takeri decât givers, ne gândim mai mult la noi decât la ceilalți.

Nu uita: e despre ei, nu despre tine.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Filbert check icon
    De ce ne e frica sa scriem 'sa vorbim unui public' in loc de 'de public speaking'?!
    • Like 1
  • #Votez check icon
    Totusi, cui se adreseaza acest articol?
    Englezii ar spune ca nu pricep o iota... cand si cand inteleg cateva cuvinte, dar ideea nu e transmisa auditoriului.
    Romanii necorporatisti ar vrea sa inteleaga ceva, dar sunt niste expresii care nu au legatura cu limba romana si esentialul/mesajul este pierdut in incercarea de a intelege "ce a vrut sa spuna poetul".
    E stilul caracteristic al "intelectualistului #progresist" care "spune tot dar nu zice nimic"... ca sa nu mai zic de lipsa de respect fata de interlocutori.
    Fuck ! ... adica "la naiba"...
    • Like 6
  • Nu-î așa că Andreea e o persoană înventată? Pentru că altfel nu văd cum ar putea ajunge "lead pe comunicare într-o multinațională" cineva care încă nu și-a depășit teama de a vorbi în public. Serios, chiar nu putem veni cu parabole mai credibile?
    Eu în perioada în care mi-am propus să îmi depășesc teama de a vorbi în public am început prin a ține prezentări regulat la întâlnirile unui grup despre care știam că nu mă va judeca prea aspru.. Un număr de prezentări publice susținute cu succes îți întaresc convingerea că poți face asta.
    • Like 2
  • ion check icon
    Setează-ți mindset-ul de giver / ??????? offff, frumoasa limba romana .......
    • Like 3


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult
Text: Andrei Dunuță/ Voice: Alex Livadaru
sound-bars icon