Foto: PhotoAlto / Profimedia
Pentru mine, Republica este și o platformă de dezbatere. Deși sunt din ce în ce mai mulți cititori, calitatea acestora rămâne foarte bună, adică ei sunt mai educați și mai informați decât în alte părți. Iar dezbaterile sunt mai aprige si mai argumentate. Dacă tema e controversată, un articol strânge sute de comentarii.
Adică sute de păreri.
Dezbaterea e bună. Atunci când ideile sunt dezbătute cu argumente, fără patimă, atunci când oponenții se respectă, adică respectă dreptul celuilalt de a avea o altă părere, atunci dezbaterile sunt utile și eficiente. Iar unele dezbateri sunt pur și simplu frumoase. Uneori, ies niște încleștări oratorice, culturale și filozofice, absolut superbe. „Este bună limitarea plăților cash?”, „Este reală problema încălzirii globale?”, „Ar trebui să reducem expansiunea inteligenței artificiale?”.
Copiii mei sunt la o școală privată, iar acolo se organizează veritabile concursuri de „debate”, care sunt luate foarte în serios, atât de profesori, cât și de copii. Mi-am încurajat fiica să participe, iar ea a câștigat câteva probe și a ajuns până în finala de la Londra. Urmărind traseul ei, am fost surprins să descopăr seriozitatea organizării, claritatea regulilor și actualitatea temelor. Și am descoperit și cât de popular este debate-ul prin mediile cu oameni curioși.
Dintre modelele de dezbatere a temelor sociale pe care le-am urmărit, preferatul meu este @TheMunkDebates. Alți organizatori folosesc alte reguli și tratează alte teme. Însă, în toate cazurile, scopul oricărei dezbateri este de a convinge publicul de varianta ta. Iar astfel, beneficiarul real al demersului este de fapt publicul, tocmai pentru că are posibilitatea să audă argumentele tuturor părților, să încerce să înțeleagă punctele de vedere, iar apoi, să aleagă între opțiunile prezentate, în cunoștință de cauză. Altfel spus, să învețe să-și dezvolte și să-și folosească gândirea critică.
Acest demers este deosebit de greu pentru noi, cei care am fost educați într-o cultură lipsită aproape cu desăvârșire de gândire critică. Modelul nostru educațional, centralizat, a fost „Îți spun eu cum e, tu doar repetă după mine”. Cel care repeta cel mai mult, cel mai corect și cu cea mai frumoasă intonație, câștiga. Capacitatea de repetare era premiată, iar părerile diferite erau aspru penalizate. Orice ieșire din linia gândirii generale era considerată o dezertare care trebuia imediat corectată. Mulți dintre cei educați în acest model nu pot înțelege nici acum conceptul de gândire critică.
Astfel, calitatea dezbaterilor de la noi este diminuată de câteva slăbiciuni culturale.
Una este confuzia dintre idee și autorul ideii. În general, opozanții ideii tabără pe autor. Discreditarea celui care lansează ideea este o strategie des folosită, încă din antichitate. Însă este doar o eroare de logică care se numește ad hominem. Această metodă împiedică tocmai dezbaterea ideii propriu-zise. Totuși, din păcate, o mare parte a publicului este obișnuită să respingă o idee, fără să o judece, dacă cel care o susține e discreditat. Astfel, multe dezbateri se disipează în discuții off-topic, despre personalitatea sau acțiunile unor indivizi, iar argumentele raționale alte ideilor nu se mai aud.
O altă deficiență a dezbaterilor noastre este stilul de comunicare. Se jignește mult și repede, se comunică agresiv, iar oamenii se contrazic pe un ton răstit. Atotștiutori, deținători de adevăruri irefutabile, fundamentaliști, invocă niște “axiome” sau niște „leme”, a căror simplă expunere este în profundă antiteză cu conceptul de dezbatere. Apoi mai sunt cei debordant de siguri pe ei, cei care estimează cu precizie, dar din burtă, că sunt „99% șanse ca ceva să se întâmple”. După un timp, atât susținătorii și opozanții devin deopotrivă vehemenți, iar huiduielile devin sonore și fac inutilă expunerea argumentelor.
O altă greșeală frecventă pe care o fac unii participanți la dezbateri, încercând să argumenteze o idee, este folosirea în exces a unui exemplu personal sau a unei statistici estimate ad-hoc, tot pe baza experiențelor personale. Calitatea dezbaterii scade, datorită imposibilității participanților de a trece peste propriile experiențe atunci când fac judecăți etice, respectiv atunci când aleg între bine și rău.
În plus, este evident că mulți dintre participanții la dezbatere nici măcar nu sunt calificați să expună o părere. Incoerența logicii, vocabularul redus sau gramatica rudimentară sunt deficiențe majore atunci când încerci să formulezi o argumentație pentru a susține o idee teoretică. Contribuția unui analfabet funcțional la o dezbatere este de multe ori o participare inutilă. În plus, lipsa răbdării ascultării argumentelor sau a parcurgerii complete a unui text sau film, îi face pe unii participanți să se antepronunțe, altă situație impardonabilă, în dezbaterile civilizate.
Însă, cea mai frecventă problemă care se ivește în urma dezbaterilor este cearta. Din păcate, dacă dezbaterea este descurajată sau nici cele mai evidente argumente nu reușesc să convingă, atunci se ajunge la ceartă. Iar de aici, cafteala este inevitabilă. Câteva exemple de dezbateri actuale nerezolvate sunt „Aparține de drept Crimeea Ucrainei?” sau „Israel, Palestina sau 2 state?”
În faza în care suntem noi, încă este greu să lansezi subiecte sociale de dezbatere în limba română. Vei fi automat atacat, insultat sau etichetat ca militant ideologic. Sau, mai degrabă, anti-ideologic. În societatea noastră, multe dintre temele actuale încă sunt tabu, iar simpla intenție a dezbaterii lor este percepută ca un act de agresiune socială. De exemplu, ideile religioase sau cele naționaliste sunt prestabilite și fixe, nimic nu e negociabil aici. Nu este absolut nimic de dezbătut. Iar drogurile sau sexualitatea sunt subiecte prea sensibile, așadar sunt băgate sub preș. Autorii sunt atacați pentru tupeul de a invita la dezbatere. Iar orice argumentație pe teme încinse va degenera inevitabil în ceartă.
Dezbaterea fără ceartă încă este o utopie, dar una care ar aduce pacea în lume. Și, chiar dacă suntem încă departe, direcția asta este. Dacă va ajunge vreodată umanitatea să trăiască în pace, va fi pentru că temele s-au discutat frumos în dezbateri civilizate, iar publicul a ales, folosindu-și gândirea critică.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În fapt, calitatea platformei nu este dată numai de calitatea comentariilor ci și de calitatea articolelor, care, de multe ori, lasă mult de dorit atât la capitolul expunerii cât și al argumentării.
În aceste condiții rămâne totuși interesant de urmărit și comentariile celor care nu au disciplina dezbaterilor, pentru că, până la urmă, se poate lua astfel pulsul societății. Cred că acesta e mai degrabă rolul platformei și nu ar trebui ostracizați cei care au dificultăți de analiză a subiectelor dezbătute sau de expunere/argumentare a opiniilor. Contează opinia fiecăruia, pentru că, din câte știu, la republica.ro nu este organizat niciun concurs de dezbateri.
Cât despre concursurile de dezbateri, e foarte interesant de văzut filmul “The Great Debaters” din 2007, în care Denzel Washington joacă rolul unui profesor care face o echipă cu elevi de culoare pe care îi pregăteşte pentru concursuri de dezbateri, cu care reușește să-i bată și pe cei de la Harvard.
Târziu dar adevărat; norocul nostru cu copiii care, dacă învață unde trebuie (important este unde), poate vor schimba incapacitatea națională de a dezbate și de a critica fără părtinire. Dar câți ca ei?
Dar mai este unul foarte important care autorului îi scapă: a decretat Preșu suprem că noi n-avem nevoie de dezbateri... ne arată el cu "România Educată" calea de urmat.
Trebuie să recunosc, că în principiu, ideile din articol despre rolul și beneficiile dezbaterii civilizate în societate, sunt idei corecte. Într-o democrație dezbaterea reală civilizată aduce numai beneficii la toate nivelurile. DAR.... (există evident un dar) în societatea prezentului - și la nivel național dar și la nivel mondial - dezbaterea constructivă, fructuoasă, este acum NEAVENITĂ pentru conducerile statale. Dacă nu ne ascundem după deget, vom abserva clar că societatea prezentului este puternic divizată și chiar ANTAGONIZATĂ, referitor la principalele subiecte de interes public. Pe de-o parte avem ideologia ”corectă politic” a guvernanților politici, la care se raliază o mare parte din societate, sensibilă la propaganda guvernamentală, iar pe de altă parte avem concepții aflate în opoziție cu cele guvernamentale, la care aderă o altă parte din populație. Problema e că interesul guvernelor nu este să culeagă fructul dezbaterilor adevărate din societate, ci să stimuleze o parte și să o marginalizeze pe cealaltă. Ceea ce vreau să spun este că din păcate administrațiile statale moderne se depărtează ușor-ușor de valorile democratice adevărate, glisând chiar înspre autocrație. Cei ce se situează în tabăra ideologică a guvernelor sunt promovați, susținuți, dați de exemplu celorlalți etc. În schimb cei care vin cu idei diferite, rod al gândirii independente, mai ales dacă speța e foarte importantă, ”fierbinte”, sunt imediat subiectul unui linșaj mediatic. Sunt desconsiderați sau demonizați. Li se pune eticheta de ”conspiraționiști” sau se decretează din start că ideile lor sunt ”fake news”. Într-o societate iubitoare de dezbateri libere și civilizate NU ar trebui să existe termenul de ”conspiraționiști”, este evident. În cazul ideal, al unei societăți deplin democratice și deschise la dezbateri, în care statul vrea doar să stimuleze un fel de ”brainstorming” social prin dezbateri fructuoase, pentru ca mai apoi să beneficieze de ideile reieșite din dezbateri și a le aplica în actul guvernării, deci în acest fel de societate nu ar trebui nimeni ridiculizat și marginalizat, cu excepția celor care nu au în mod evident capacitatea intelectuală de a participa la discuții. De aceea, pentru a salva aparențele democratice, tendința oficialităților și a slugilor lor din presă (și chiar din domeniul științific, care a devenit foarte politizat) nu este de a restricționa ideile care nu convin, ci de a desconsidera persoanele care le emit. Ei vor fi etichetați ca ”analfabeți funcțional” și / sau conspiraționiști etc. Sau mai nou, manipulați de către Rusia. Fiindcă, nu-i așa? ”cine e împotriva noastră e cu Rusia”!!!! Zice cineva că în UE ar trebui să vedem mai multă inteligență în politica economică și mai ales o temperare a politicilor agresiv - ecologiste, gata! Este cu Rusia. Mai zic alții (chiar oameni de știință în domeniul medical) că vaccinul anti-Covid 19 nu a fost ce trebuia să fie, având eficiență limitată, dar efecte secundare importante, iar vaccinarea a fost în primul rând un TUN al Big Pharma și al guvernelor care au cumpărat vaccin în cantități ridicol de mari. Cei care afirmă astea sunt evident etichetați ca și conspiraționiști, și manipulați de Rusia.
În concluzie e ciudat că autorul se face că nu vede situația de fapt existentă în lume în acest moment și face apeluri candide la dezbateri sincere și civilizate în societate, fără să realizeze că nu societatea civilă e de vină pentru antagonizarea societății și lipsa dezbaterilor civilizate, ci chiar guvernarea / guvernările care au interesul în manipularea societății în sensul politicilor lor și nu în ridicarea nivelului intelectual și clarificarea ideilor acesteia, ceea ce ar stimula gândirea independentă și amplificarea unor curente de opoziție.
Eu m-am vaccinat (doar) cu 2 doze, fiindcă la început mi-am pus și eu speranța în vaccin, știind că în trecut vaccinurile însemnau rezolvarea problemei cu prevenția. Dar când am început să simt ce miros ”sulfuros” e asociat întregii problematici a pandemiei și vaccinării, m-am potolit. Fiul meu, mai favorabil vaccinării, a făcut 3 doze. Soția mea, mai reticentă, nu s-a vaccinat deloc. În final băiatul meu a făcut Covid (cu formă mai ușoară, e drept), iar eu și soția NU am făcut deloc Covid până acum. Am făcut însă amândoi o aceeași ciudățenie de viroză, care mie mi-a dat și o pneumonie cu probleme respiratorii o perioadă (acum sunt OK). Dar am verificat și cu teste rapide și ulterior cu testul de anticorpi și culmea NU a fost Covid, ci probabil vreo gripă oarecare. Oricum ciudat să faci o gripă / viroză oarecare în plină pandemie de Covid. Așa sunt eu, mai atipic :-) :-) Deci ce concluzie să trag eu de aici? Mai ales că am văzut scenariul repetat la multe alte persoane. Practic am văzut așa: cine nu s-a vaccinat sau nu s-a vaccinat complet a făcut sau n-a făcut Covid, dar cei cu 3 doze de vaccin, parcă au avut ”lipici” la Covid, cam toți pe care-i știu au făcut. Forme mai ușoare, dar totuși AU FĂCUT. Foarte ciudat lucru. Nu vreau să trag o concluzie generală, dar asta e experiența mea proprie, limitată, așa cum e ea.
În legătură cu sensibilitatea ta, trebuie să cercetezi mai adânc. Poate că e mai mult decât o sensibilitate, mai degrabă o infecție, o inflamație cronică. Poate un BPOC sau astm bronșic, sau altceva de genul. Ai avantajul locuirii în București (eu nu-l am fiindcă nu sunt bucureștean) unde găsești totuși bruma de medici mai competenți decât în provincie. Nu trebuie să te lași așa, să trăiești cu spaima de primăvară și toamnă. Și eu am oarece afecțiuni respiratorii. Am fumat în tinerețe dar m-am lăsat din 2001, adică de vreo 22 de ani. Totuși se pare că am fost mai sensibil fiindcă au rămas ceva urme, deși nimic grav. Am ceva astm bronșic și iau un inhalator ca tratament, recomandat de medic. Poate îți va recomanda și ție, un medic, un inhalator adecvat și vei scăpa ca prin minune de toate necazurile. Dar dacă fumezi cumva, acum e cazul să te oprești.
Nu știm și nu cred că vom ști cât din bolile pe care le avem ni se datorează nouă și cât e din cauza efectelor altor medicamente, inclusiv vaccinurilor din ultima perioadă. Dar oricum trebuie să NU ne lăsăm descurajați, ci să ne căutăm, la medici, diagnosticul și tratamentul. Și pe lângă medici nu trebuie să neglijăm nici tratamentele naturiste (cele adevărate, nu băbești), care de multe ori sunt foarte adecvate pentru utilizarea pe termen lung și fără efecte secundare.
Sănătate multă și să auzim de (mai) bine.
Mai avem de lucrat la cum ne vedem unii pe alții și atunci vom ajunge și la dezbateri. Sper doar că nu doar pentru a câștiga olimpiade de dezbateri.