Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

De ce nu mai vor corporatiștii să revină la birou?

business meeting

 Foto: Getty Images

De ce nu mai vor corporatiștii să revină la birou? sRăspunsul la această întrebare pare să fie din ce în ce mai complex în zilele noastre, când, pe de o parte, pandemia a frânat puternic, iar pe de altă parte a apărut o nouă criză la nivel mondial prin războiul din Ucraina. Din ce povesteam cu manageri din multinaţionale la finalul anului trecut, deja se pregăteau să creioneze o strategie prin care să readucă în 2022 toţi angajaţii la birou, pe principiul că “pandemia se va finaliza sigur acum şi oricum nimănui nu îi mai este frică”. Da, iată că oarecum acest lucru s-a întâmplat, însă aţi observat o schimbare atât de radicală pe cât ne aşteptam?

Mai mult sau mai puţin surprins, eu zic că nu sunt schimbări vizibile sau vocale în mediu profesional din punctul ăsta de vedere. Chiar în ultimele 2 luni am discutat cu diferite categorii de angajaţi, de la bancă, judecătorie până la team manageri corporatişti şi antreprenori. Pare că acest format de lucru hybrid sau chiar full remote a intrat atât de bine în rutina noastră zilnică, încât e mai greu să ne desprindem decât ne-am fi imaginat.

Probabil vă întrebaţi de ce până şi extrovertiţii nu vor să revină la birou. S-au făcut studii în România recent pe tema reîntoarcerii la birou şi, pe scurt, angajaţilor le este cel mai dor de interacţiunile față în faţă, în special la acele pauze de cafea. Chiar îmi povestea un cunoscut că la firma unde lucrează el (un brand foarte mare la nivel mondial) s-a implementat programul de lucru hybrid (2 zile de la birou, 3 de acasă), iar în primele 2 săptămâni, atât el, cât şi colegii lui din echipă, ajungeau ca peste jumătate din programul de lucru să-l dedice discuţiilor informale, tocmai pentru că nu s-au văzut fizic de mult timp, iar sarcinile lor zilnice erau amânate sau rămâneau nerezolvate. De curiozitate, l-am întrebat dacă e bucuros că s-a întors la birou şi că are ocazia asta de a vorbi față în faţă cu colegii lui. Care credeţi că a fost răspunsul? “Păi nu, că am vorbit primele săptămâni, dar după am început să mă simt constrâns, să nu mă mai simt în zona mea de confort, deja nu mai era mediu potrivit pentru muncă. Nu mai pot sta la birou cu încă 4 colegi lângă cărora să le aud problemele în call-urile pe care le aveau”.

Din observaţiile mele făcute prin diverse podcasturi (unde am ascultat lideri din organizaţii - vă recomand să urmăriți proiectul Hacking Work Podcast, unde am și eu plăcerea să particip în backstage), cât şi din poveştile oamenilor, părerea mea este că firmele nu au luat în calcul la această revenire la birou următorul aspect foarte important: acele birouri open-space nu mai sunt de actualitate. Practic, oamenii se pot întoarce în clădirea de birou însă spaţiul în sine ar trebui adaptat noii realităţi în care trăim post pandemie. În aceşti ani, într-un mod natural şi “dureros” (pentru unii), ne-am întors la nevoile noastre de bază. Am stat mai mult noi cu propria persoană, cu cine suntem, cu rutinele noastre (fie ele productive, fie ele toxice), cu casa pe care am achiziţionat-o sau pe care am închiriat-o, cu soţia/soţul cu care poate ne vedeam doar 2 ore seara după muncă, cu copilul pe care doar îl lăsam dimineaţa la şcoală, iar de aici ne-am întors un pic la originile noastre umane. Dincolo de situaţia exterioară - adică pandemia -, am înfruntat realitatea interioară, ceea ce simţim, ceea ce avem concret cu noi şi lângă noi. Dacă înainte te izolai în munca la birou şi preferai să mergi pe drumul “workaholic”, acum nu mai puteai face asta. Inevitabil, erai acasă, în spaţiul tău personal. Inevitabil, nu mai puteai fugi fizic de neînţelegerile cu soţia ta sau cu soţul tău. Inevitabil, nu mai puteai fugi de responsabilităţi casnice de adult, pe care înainte le puneai sub eticheta” lasă, am ajuns târziu de la birou, amân pentru weekend”. Lista poate continua la nesfârşit şi e adaptabilă fiecărei situaţii în parte.

Ce am vrut eu să subliniez e că oamenii au nevoie de intimitate, au nevoie de spaţii de relaxare diferite (spaţii pe care acasă cei mai mulţi nu şi le permit, pentru că nu toţi deţin case cu 4-5 camere). O cameră cu o consolă de gaming şi o canapea nu mai e relaxare deja, pentru că ne trimite cu gândul la livingul nostru de acasă unde poate luăm pauza de masă şi încercăm să ne deconectăm de la muncă. De asemenea, structurile şedinţelor şi întâlnirilor între membrii echipei ar trebui regândite. Nu mai poţi impune o oră anume pentru o şedinţă, fără a te consulta cu oamenii. Acest pachet hybrid de obicei vine la pachet şi cu o flexibilitate. Adică poţi veni la birou sau te poţi conecta online la 8:30 sau la 10:30, atât timp cât task-urile sunt îndeplinite. Vorbind de întâlnirile fizice la birou, e important să îi motivezi pe oameni să-şi dorească să vină la birou pentru acea discuţie/şedinţă, nu să vină cu frustrare sau cu gândul “Pff, aveam chef azi să mă loghez cu o oră mai târziu şi fix acum vor şi ăştia să avem şedinţă, de parcă n-am reuşit să ne descurcăm atâta timp fără ele fizic”.

Acestea fiind spuse, dragi companii, dacă chiar vă pasă de starea angajaţilor voştri şi vreţi să vină cu drag la birou, vă roagă un om al oamenilor (asa-zisul HR): reconfiguraţi spaţiile de birouri şi o să fiţi uimiţi ce impact va avea acest lucru, atât din punct de vedere al performantelor, cât și al motivației. Cât despre costuri, nu am spus nicio secundă că ar trebui investiţii noi colosale. Trebuie doar o mică reorganizare, care, să fim serioşi, pentru o firmă multinaţională poate fi bugetul pentru un team building local. Cred că mai mult mănâncă timp, decât resurse financiare. Este momentul să ne dăm voie să fim mai empatici, creativi şi să punem umărul la crearea unui mediu sănătos şi plăcut, atât pentru noi, cât şi pentru cei din jurul nostru. Cu siguranţă, toată lumea va avea de câştigat, de la CEO companiei până la doamna care face curăţenie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Ce se schimba roata. Acum cativa ani s-au demontat toate birourile tip cabina (cubicle) pentru ca nu sustin munca in echipa si trebuie open space + zona de relaxare (ping-pong, fructe, ceva console si un scaun de masaj). Acum se pare ca o sa se revina la aceasta organizare de birouri.
    Referitor la intoarcerea la birou sau nu, este si va fi o dezbatere in continuare. Este de inteles ca angajatii nu mai doresc sa stea 2 ore in trafic in fiecare zi, dar in acelasi timp sunt din ce in ce mai multe voci care spun ca constructia unei echipe nu prea se face prin telefon. Chiar azi am citit ca Elon Musk a dat un ultimatum angajatilor Tesla prin care le spune ca trebuie sa aiba cel putin 40 de ore/saptamana la birou, sau trebuie sa plece. Sunt curios cum vor reactiona cei din Tesla in perioada urmatoare. P.S. In ciuda tonelor de "cerneala" folosite pentru acest subiect sa nu uitam totusi ca este vorba numai de maxim 20% din forta de munca, restul nu au astfel de probleme "existentiale".
    • Like 1
  • hai sa o zicem si pe aia mai dreapta: toata chestia asta cu reintoarcerea la birou nu a fost impinsa nici de discutiile de la cafea, nici de dorinta de socializare si nici de alte motive. A fost impinsa de toti detinatorii si inchiriatorii de spatii de birouri care dintr-o data si-au vazut afacerea super banoasa ca se clatina.

    De cativa ani de zile tot apar pe te miri unde in Bucuresti numai cladiri de birouri. Bancile nu mai finanteaza altceva decat cladiri de birouri de unde isi recupereaza investitia in maxim 2 ani, poate chiar mai repede.

    Acum ca pandemia a aratat ca se poate lucra foarte bine si productiv si de acasa (mai greu in pandemie cu copii pe cap dar acum nu mai e o problema ca sunt la gradinita, scoala etc) brusc au aparut povestile cu placerea de a merge la birou printr-un trafic infernal ca sa te vezi cu colegii de birou la pauzele de cafea. Brusc toti sefutii care in afara de intalniri fara subiect si plan nu sunt in stare sa arate la sfarsitul zilei ce au facut, acum s-au vazut goi in fata sefului pe zoom.

    Cel mai bine se ascunde lipsa de munca la birou!
    • Like 1
    • @ Alex Mancu
      Corect! Iar la birou bisericutele, aranjamentele de culise, manevrele, sforariile si fumigenele erau cat de cat mai limitate de ochii lumii si de un dram de bun simt fortat de imprejurari. Pe cand telemunca a favorizat enorm lipsa de transparenta, comunicarea catastrofala (voit sau nu), floul artistic si o explozie pe blat in schemà a posturilor cu dedicatie pentru oameni aparuti de nicaieri, pe tot felul de pozitii de sefuti, sefulete, team nu stiu ce, controlori de nu stiu cum si alti taietori de frunze la caini. Ca sa nu mai vorbim de cei care au luat ascensorul si in 2 ani de pandemie au urcat in schemà ca fàt frumos, cat n'au urcat altii intr-o viata, pe cand restul fraierilor au ramas mai departe sa-si dea coate pe scara de serviciu.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult