Foto: Inquam Photos/ Bogdan-Ioan Buda
Nu, n-are legătură cu credința și trăirile spirituale. Nici cu discriminarea. Ar fi chiar culmea să se plângă Biserica de discriminare, în condițiile în care deține un adevărat imperiu mediatic, sute de firme si afaceri care nu plătesc taxe la stat, o catedrală făcută din bani publici și politicieni la degetul mic.
Nu.
E vorba despre control. Despre putere.
Într-o țară care se declară (in cea mai mare parte) creștină, lucrurile ar trebui să fie simple. Chiar și cu modificările legislative din ultima vreme, care au făcut din această materie una facultativă, Biserica n-ar trebui să-și facă griji. Nu-i așa? Pătrunși de trăirea creștină, românii ar trebui să-și încoloneze disciplinați copiii spre ora de religie și, așa cum o spune și Constituția, să-i educe conform propriilor convingeri religioase.
Numai că situația s-a cam schimbat.
Chiar dacă la recensământ, cetățenii români își declară (din obișnuință, din convingere sau lehamite față de rudele mai habotnice) apartenența religioasă, în școli lucrurile stau diferit. Părinții sunt mai sensibili când vine vorba despre copiii lor. Cei mai mulți dintre ei au consimțit să-i înscrie la ora de religie pentru că o medie de zece în plus creștea șansele la admitere.
Prevederea asta nu mai e valabilă.
Ce-i mai oprește pe părinți sa-i mai țină la această oră? Nimic. Sigur, nu m-aștept să renunțe în masă la această disciplină, dar e o fisură care amenință statutul religiei în școli. Nu mai are nici o miză. În plus, nu că ar avea ceva împotriva orei în sine, dar, poate, o oră de matematică, una de română sau un fotbal pe teren ar fi mai utile.
O altă problemă pe care o are această materie este caracterul ușor ambiguu în trunchiul comun. O anomalie curriculară, pe care nu a reușit nimeni să o explice până acum cu subiect și predicat. Religia face parte din trunchiul comun (deci este obligatorie) dar îți poți retrage copilul de la această oră (deci nu e obligatorie). Vă las câteva secunde să râdeți cu poftă sau să vă enervați, după caz.
De ce a fost introdusă struțo-cămila asta în școli? Simplu. Pentru a putea face catedre titularizabile pentru profesorii de religie, dar și pentru a-i mulțumi pe cei care nu vor această materie pentru copiii lor. Minunat. Doar că, până acum, îi mai momeau cu media din gimnaziu. După cum am arătat mai sus, nu mai e cazul.
Și, uite așa, s-a ajuns la panică.
Controlul Bisericii asupra societății românești se face, în primul rând, prin ora de religie. Ca să faci ora asta, ai nevoie de profesori. Ca să ai profesori, trebuie să le faci catedre. Ca să ai catedre, iertați-mă, termin demonstrația imediat, trebuie să ai copii înscriși la ora de religie. Ceea ce a devenit cam complicat în lumina argumentelor amintite mai devreme.
Uite așa ajungem la propunerea privind introducerea religiei la bac. Ar schimba fundamental statutul acestei discipline în școală. Ar fi materie de bac! Mai mult, ar exista și sugestia (ușor perfidă, dar verificată) că examenul asta ar presupune din oficiu o notă mare care ar crește media generală. Nu c-ar fi prima dată. Așa au procedat până acum cu mediile din gimnaziu! În plus, ia amintiți-vă de ce se înscria lumea pe capete la educație fizică la bac? Nu-mi spuneți că și-au descoperit latura sportivă în clasa a XII–a…
Religia la bac nu are nicio legătură cu credința.
Are legătură cu dorința de putere. Cu prezervarea controlului asupra societății românești prin intermediul celui mai sensibil punct al ei: copiii. De ce?
Pentru a-și asigura, și pe mai departe, un adevărat imperiu mediatic, sute de firme si afaceri care nu plătesc taxe la stat, o altă catedrală făcută din bani publici și politicieni la degetul mic.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Undeva la 80% - dacă nu mai mult - consideră că o istorie a religiilor (explicarea fenomenului, implicațiile culturale și sociologice etc.) ar fi binevenită și, evident, mai potrivită decât religia confesională;
2. Ideea de a elimina orice formă de religie, fie ea și din perspectivă sociologică sau culturală, pe care o susțin anumite persoane mai înfierbântate e stupidă! Toată istoria artei e bazată pe religie! Ce facem, rupem paginile în care apar icoane sau picturi cu subiect religios?
3. Eliminarea completă a oricărei urme de religie din școli nu are nicio utilitate. E clar că cei care acceptă religia o practică, mai mult sau mai puțin. Oricum, oamenii își exercită religia, merg la biserică/moschee/templu liber, fără constrângeri.
4. Religia la bac n-ar fi o catastrofă, în condițiile în care e opțională. Mulți copii merg la orele de catehism organizate de parohie; ar putea fi chiar util.
5. Ideea că un contact cu ideile religioase ar duce la convertire e absurdă. Dacă luăm contact cu ideile budiste devenim budiști? Șintoism? Taoism? Și ce se întâmplă cu religiile antice? Unele chiar au supraviețuit: zoroastrismul are cam 20.000 de membri în toată lumea.
Mi se pare o falsă problemă. E drept că nu aș vedea ca probă la bac religie confesională, dar sunt și copii care merg la olimpiada de religie. Nu-i obligă nimeni. Ulterior își pot lua doctoratul în teologie. E ok și asta. E liberate, fiecare poate face ce își dorește cu viața sa.
5 MILIOANE!
Stiti cum arata cinci milionae de copii morti? Sub 5 ani?
Doar asa ca sa stii si voi ce se intampla in lume... in timp e aprindeti lumanari pentru scopurile voastre egoiste, minuscule si egocentriste
5 milioane!!!
As vrea sa zic ca d-zeul vostru a permis asta dar este inutil.. nu pot acuza vidul de ceva..
Se predau unele religii, la istorie: religia antică egipteană, reforma lui Amon Ra etc. Poate că la un moment dat se va introduce o istorie a religiilor.
- În primul rând omul religios (creștin) acceptă că planurile / motivele lui Dumnezeu sunt peste puterea sa de înțelegere. Așa că nu trebuie să caute el o motivație, un sentiment de justiție etc etc în acțiunile divine, fiindcă cel mai probabil va judeca strâmb lucrurile.
- Pentru a veni totuși măcar cu o idee de lucru ca răspuns la întrebarea: ”de ce se moare prematur în lume?” sau ”de ce există suferință?” zic și eu așa (după capul meu): pentru un creștin moartea NU ESTE o pedeapsă, așa cum e pentru atei, care cred că moartea înseamnă sfârșitul. Moartea este doar încheierea unei călătorii într-un loc și începerea călătoriei ”adevărate”, finale, în lumea de dincolo. De asemenea, dacă privim astfel lucrurile, nu e greu să ne imaginăm lumea aceasta ca o școală, cu greutățile și provocările aferente. Cineva cu ”viață mai grea”, cu suferințe mari, poate că are de dovedit un talent mai mare la ”școală” și primește subiecte mai dificile la ”testări”. Iar dacă unii oameni - buni sau mai puțin buni - mor mai devreme, poate că au ”absolvit” mai repede ”școala”, sau și-au dovedit aici tot ce aveau de dovedit, nu mai au loc de îmbunătățire. Copiii care mor de mici, poate că sunt ”relocați” mai repede. Cine poate ști cu adevărat? Numai aroganții ăștia care îi cred proști pe alții cred ei că le știu pe toate.
Mi se pare hazardat să dăm un răspuns din punctul de vedere al unei religii. Șintoismul - religia Japoniei - consideră că nu există viață și moarte, și că totul face parte din același spirit universal. De aceea și succesul Japoniei în domeniul roboticii, unde o ființă umană nu este diferită ca esență de un robot, de o ființă anorganică (dacă o putem numi astfel). De altfel, religiile orientale nu sunt chiar religii propriu-zise, pentru că nu cred în existența a CUIVA, ci a CEVA.
Diferitele religii dau diferite puncte de vedere. Rolul educației e să-ți prezinte puncte de vedere care să te facă să gândești. De aceea cred că religia CONFESIONALĂ nu e ideea cea mai bună.
O istorie a religiilor te poate informa și te poate face să alegi în cunoștință de cauză. Poate chiar creștinismul. Sau poate budismul, șintoismul, taoismul etc. Ideea e să ai toate opțiunile. E ca și cum ai avea o hartă: toate direcțiile pentru a alege destinația care ți se potrivește.
Plus, religiile sunt și o radiografie culturală.
Celebrul atlet al ateismului, Richard Dawkins, spune că primul lucru pe care îl face, când vizitează un oraș, e să viziteze o catedrală. Nu ca pe un act de religie, ci ca pe un act de cultură. Interzicându-le copiilor studiul religiei, le răpim parte din propria cultură și identitate umană. Omenirea și religia și-au împletit destinele încă de la început. Scopul nostru ar trebui să fie lumina, modelarea minților tinere. Nu în spiritul unei singure religii, ci în spiritul bogăției culturale, a unui festin de idei, sensuri și simboluri.
Și, se știe, curiozitatea lor e nemărginită...
Si cum explici ca cei ce nu cred, cred ca le stiu pe toate???
La primul punct...as zice ca un crestin inteligent merge pe ideea necrestina "daca cred si El exista castig, daca cred si El nu exista nu pied nimic".
Problema mea este ca nu inteleg: daca se introduce religia la Bac nu se mai moare, sau ideea e de fapt ca e suficient sa luam examenul la religie si la nimic altceva, deoarece oricum credinta ne va oferii totul in viata?
Domnul meu, inca nu a existat o persoana pe lume care sa poata argumenta altceva din religie decat regulile "de bun simt" (ex: legile lui Moise, respectarea unei zile de odihna, postul samd) N-au fost crezute acum 2000 de ani cand se facea foc cu cremene si vrei sa convingi niste tineri care au ambitia sa zboare pe Marte. Si mai si vrei sa-i convingi fara nici un argument ca dumnezeul ordodox si numai acela e bun si drept.
PS Nu văd cum ateismul și credința sunt 2 fețe ale aceleiași monede. Ateul nu crede în NICIUN Dumnezeu (nu numai într-unul singur). El crede că Universul s-a format de la sine, că nu există sensuri spirituale în nimic din ce-l înconjoară, că viața și spiritul (conștiința) sunt efectul organizării superioare a materiei (așa nitam-nisam) și că așa cum s-a născut -spontan - tot așa va deveni oale și ulcele și atât. Și nimic n-a avut sens. Totul e aici și acum. Deci să ne facem viața de aici plăcută și corectă după mintea noastră, că nu ne supunem niciunei judecăți și morale de natură superioară, divină. Deci spirit civic dus la extrem, dar morală creștină zero. Totul se mișcă doar în planul superficial al realității de sub nasul nostru. Morala e ceva doar între noi, aici, ca niște ”vecini” de viață, nimeriți laolaltă, fără niciun sens. Morală de tip ”simpli vecini”. Repet, așa spun ateii, NU eu.
Și de aia au atitudinea asta pro diversitate. Așa procedează și cu vecinii, pe principiul: nu ne interesează de ce face fiecare în casa lui, dacă nu încalcă legea și nu ne deranjează pe noi. Nu ne interesează binele sau răul de lângă noi. Dar pe un creștin / religios ÎL INTERESEAZĂ. Nu îi e indiferent dacă
lângă el e sau nu e ceva rău, din punctul de vedere spiritual. Înțelegeți prăpastia ideologică între ateism și creștinism (sau alte religii)?
- George Mendel (chimie) a fost abate al bisericii catolice
- Arthur Compton (fizică, lumina ca particulă și undă) a fost diacon baptist
- Maxwell (fizică) a fost pastor evanghelic
- Euler (matematică) a fost și apologet creștin
- Georges Lemaitre (fizică) a fost preot catolic
Și lista continuă: Sir Isaac Newton, Lord Kelvin, Louis Pasteur, Robert Boyle, Antoine Lavoisier, Michael Faraday etc. Aș putea să o adaug pe fosta mea profesoară de fizică, soție de preot. Un amic care se ocupă cu fizica cuantică prin SUA și care este un membru activ al bisericii românești din diaspora.
Nu mai știu... l-aș mai aminti pe actorul meu preferat - Tom Hanks - care este de religie ortodoxă.
Leonardo Da Vinci a fost în aceeași măsură și artist plastic, și biolog, și fizician. Lui i se datorează și primul robot încercat vreodată. Și da, deși era un spirit liber, nu era ateu.
Argumentarea Dvs prin care asociati credinta cu oameni cunoscuti este binestiuta si irelevanta. Nu a inviat nimeni, nu naste nimeni copii fara fecundatie de vreun fel si mnunile sunt niste povesti la fel interesante ca cele din Coran.
Isus, Mohammed, Eli, Jehova si alti zei sunt toti la fel...personaje de poveste iar Dumneata iti irosesti viata.
Unii oameni sunt religioși. Alții sunt atei. Atei moderați sau mai puțin moderați. Alții n-au o problema cu existența sau inexistența unei ființe/principiu/matrice primordială etc. Aceștia sunt agnostici.
Ideea pe care n-ați înțeles-o e că există o anumită strategie - nefuncțională după părerea mea - care asociază religia cu prostia.
Ori, un om de știință cu doctorat în fizică cuantică, numeroase studii publicate, dar care este și pastor nu poate fi bănuit de prostie. Da, sunt nume sonore sau mai puțin sonore în știință care cred și își exercită credința în paralel cu cariera științifică. E o realitate.
1. Deși inițiativa aparține BOR, semnatare sunt mai multe culte religioase.
2. Dacă e vorba de ALEGERE LIBERĂ, atunci nu văd problema.
3. Educația nu se întâmplă doar în școală, ci și în afara ei. Numeroși tineri - în special cei din zona protestantă - frecventează școala de duminică. Sau vrem să interzicem școala de duminică? E clar că religia există în viața tinerilor, și nu doar ca materie de școală. Și e ok. Suntem o democrație, unde fiecare își poate exercita liber drepturile.
Nu-mi plac interdicțiile, indiferent din ce parte vin: fie că vorbim de interzicerea religiei în școală, de interzicerea altor tipuri de familie în societate etc.
Chiar dacă nu ne plac, drepturile trebuie apărate.
3. Cred ca nimeni nu a pomenit vreodata de scoala de duminica. Pentru scoala de duminica, Bacul se da duminica. Sau in 30 februarie?
1. Evident că nu. E vorba de religie, însă - din câte am înțeles - inițiativa aparține BOR. Evident că fiecare cult va da religia sa. Și programele școlare sunt diferite.
2. Școala de duminică e o sintagmă ceva mai familiară pentru catehism. E vorba de învățătură creștină pentru tineret organizată de parohie. De obicei se ține duminica, dar nu e o regulă generală. Tehnic, catehismul poate deveni și pregătire pentru bac dacă este nevoie.
Din nou, nu văd problema dacă vorbim de LIBER ARBITRU. Cine nu dorește, nu o dă.
Spuneam doar că cei care văd religia alungată din orizontul tinerilor s-ar putea să se înșele, pentru că parohiile organizează numeroase acțiuni didactice, umanitare etc. Ceea ce e ok pentru cei care țin o anumită religie.
--Nu stiu sa calculeze suparfata unei camere de locuit ,, trebuia sa calculeze cat mp de parchet ! Nu stia cati litri de apa intra are 1 mc ,etc Dar religia stia ! Care notiuni sunt mai importante ptr o Viata Normala ?
Adică, ai alege Religia, nu pentru că ai fi pătruns de dorința de a o studia, ci de a promova mai ușor un examen cu o notă care să-ți ridice media generală. O socoteală meschină și tocmai în contradicție cu morala creștină.
În România, care e un stat laic, și nu fundamentalist precum Iranul, Biserica ar trebui să rămână în plan secund, ca o opțiune pentru cei care nu pot dobândi o altă busolă morală. În fond, te abții să încalci cele zece porunci nu pentru pedeapsa că vei putrezi veșnic în Iad, ci, pur și simplu, pentru că o logică elementară îți spune că sunt fapte rele pe care o ființă rațională nu ar trebuie să le producă. Creștinul român e atașat, mult mai mult, de tradiții, obiceiuri și chiolhanurile aferente decât de respectivele semnificații biblice, iar cel practicant e îngropat într-un morman de "cutume" absurde și ridicole toate inventate de clerici, în numele lui Hristos.
Popimea retrogradă, ca și politicienii ignari-ipocriți-populiști nu vor avea niciun interes în emanciparea tinerilor, fie si din motivele clar enumerate în articolul de mai sus.
NU DE ASTA AVEM NEVOIE!
P.S. in ora de religie fiica mea a avut tupeul sa se ridice sa zica profesorului ca ea nu crede ca exista Dumnezeu. Vai de curu' mamei ei daca continua asa :)))
- George Mendel (chimie) a fost abate al bisericii catolice
- Arthur Compton (fizică, lumina ca particulă și undă) a fost diacon baptist
- Maxwell (fizică) a fost pastor evanghelic
- Euler (matematică) a fost și apologet creștin
- Georges Lemaitre (fizică) a fost preot catolic
Lista oamenilor de știință profund religioși e uimitor de lungă, și nu cred că toți cunoaștem profesor de fizică, matematică sau chimie care merg la biserică regulat. Așa că prăpastia asta între știință și religie nu prea există.
Însă confuzia vine încă de la denumirea disciplinei: religie. Păi dacă studiem religie, atunci elevilor ar trebui să li se prezinte aspecte din TOATE religiile, de la cele avraamice până la cele animiste; nu ca un amalgam, ci gradual şi adaptat la capacitatea de înţelegere a elevilor, în funcţie de vârsta lor. Şi, da, elevilor din liceu ar trebui să li se vorbească şi despre noile mişcări religioase sau păgâne, pentru că şi acestea fac parte din viaţă, nu putem nega ceea ce deja există. Iar la catedră l-aş vedea pe profesorul de filosofie, nu un absolvent de la Teologie.
Din experienţa pe care am avut-o cu fiul meu în şcoală (cu mai mulţi ani în urmă) pot spune că în clasele I-VIII s-a făcut învăţământ confesional (potrivit mai degrabă pentru şcoala de duminică), însă în liceu au avut parte de un profesor bun, care le prezenta aspecte din cele mai mari (numeric) religii ale lumii, făcând inclusiv comparaţii între doctrinele acestora, precum şi elemente de hermeneutică. Fiului meu i-a plăcut acest stil de predare.
În ceea ce priveşte bacalaureatul, deja este destul de stufos şi a început să se schimbe mai des ca vremea. N-ar trebui transformat într-un şir de teze la materiile predate în cei patru ani de liceu. Cândva, bacalaureatului i se spunea şi „examenul de maturitate”; asta ar însemna ca absolventului să-i fie testate cunoştinţele care-i vor fi necesare în următoarea etapă în viaţă, cea de adult, şi să nu reflecte orgoliile unor profesori.