(Foto: Guliver/Getty Images)
Am primit multe feedback-uri pozitive după ce am scris acest articol, în care spuneam că nu vreau să muncesc 8 ore pe zi. Majoritatea comentariilor au fost din categoria: „Oh, da, ce mi-aș dori și eu asta!“. Cine nu-și dorește să fie liber să facă ce vrea, când vrea?
Aparent, vrem afară din sistem
Tipul de viață pe care am descris-o în articolul cu pricina prespune, mai mult sau mai puțin, o ieșire dintr-un sistem. Acel mult blamat sistem, pe care toți dăm vina pentru o mulțime de lucruri rele, pentru mai toate relele din viața noastră. Ne-am săturat să stea cineva cu ochii pe noi, nu mai vrem să dăm socoteală, nu mai vrem să venim la program. Că e corporație, că e orice fel de tip de statut de angajat, vrem afară. Vrem libertateeeeeee!
Sistemul are multe lucruri cu care ne prinde
Ce uităm, însă, atunci când țipăm că vrem afară și vedem ce verde e iarba pe tărâmul libertății, este tot ce primim pentru că alegem să rămânem, totuși, în el.
Sistemul nu e doar rău și ne oferă o mulțime de beneficii. În primul rând, predictibilitate. Există o ierarhie, există niște pași clari pe care, dacă îi urmezi, ai șanse destul de mari să ajungi într-un punct. Știi ce salariu ai putea câștiga în 2 ani. Știi ce poziție poți ocupa. Știi că se investește în dezvoltarea ta cu training-uri constante. Primești recunoaștere și statut – ești marele director la compania cu faimosul brand X. Ești evaluat periodic, iar asta te împinge să crești, cel puțin la nivel profesional. Ai oportunități de muncă și dezvoltare mari, doar pentru că ele sunt disponibile în sistem.
Sistemul are un manual de funcționare. Are niște reguli. Îți dă siguranță.
Libertatea are un preț și nu este unul mic
Când ieși din sistem, când renunți la a fi un angajat care vine la program fix, totul devine incert și totul ține de tine. Toți ochii se îndreaptă asupra ta și nu toți pot suporta această privire. Dai din mână toată predictibilitatea. Îți asumi că tu ești stăpânul vieții tale și iei în mână tot ce înseamnă cariera ta. Libertatea vine la pachet cu foarte multă responsabilitate și nu, nu e pentru oricine. Pentru că este înfricoșător.
- Să fii liber presupune să fii singurul răspunzător în fața tuturor rezultatelor tale. Să nu te mai ascunzi în spatele unei echipe sau al unui șef.
- Să fii liber înseamnă să fii stăpân pe timpul tău și să știi să ți-l gestionezi. Să poți suporta faptul că poți aranja lucrurile oricum. Chiar dacă sună dezirabil, poate fi înfricoșător să ai atâtea opțiuni. Când ești angajat, știi că poți să faci lucruri pentru tine doar după 6 seara. Ai un perimetru mult mai mic de acțiune.
- Să fii liber înseamnă să poți tolera incertitudinea, să poți gestiona inconfortul de a nu ști dacă mâine vei mai avea pe ce proiect să lucrezi.
- Să fii liber presupune să înveți în continuu și să lucrezi mereu cu tine. Să ai o încredere incredibilă în cine ești și ce poți să oferi oamenilor. Să fii cel mai mare fan al tău și să te susții pe tine orice ar fi.
- Să fii liber presupune să ieși din triunghiul victimă-agresor-salvator și să-ți asumi rolul de creator. Să-ți asumi responsabilitatea pentru cine ești, ce creezi și cum vrei să arate viața ta.
- Să fii liber presupune foarte mult curaj și foarte multă încredere în viață.
Chiar dacă ai ieșit din acel sistem, vei simți nevoia să-ți construiești tu un alt sistem. Nu există un manual pentru acest nou sistem, iar asta o să te aducă la disperare de foarte multe ori – manualul îl vei scrie chiar tu. Fără să știi dacă o faci bine sau nu, având doar încredere că punctele se vor conecta atunci când te vei uita înapoi.
Aș minți dacă aș spune că e ușor. Zilele trecute m-am dus la o ședință de coaching extrem de abătută și i-am spus coach-ului că „nu mai pot singură” și că „nu știu încotro se duce viața mea”. Că am obosit să tot aduc resurse în acest nou sistem. Că nu mă mai descurc și că rămân în urmă. Că îmi lipsesc o mulțime de competențe și că nici măcar nu știu ce nu știu. Că vreau un manual de funcționare pentru această viață liberă! Antreprenorii, freelancerii, toți cei care creează ei singuri ceva, zi de zi, știu exact despre ce vorbesc.
El a zâmbit și mi-a spus să mă liniștesc. Să-mi caut tribul, oameni care sunt la fel ca mine, care aleg la fel ca mine. Pentru că nu, nu sunt singură. Și nu, nu m-aș întoarce niciodată în sistemul acela pe care nu l-am creat eu. Oricât de greu mi-ar fi, valoarea mea numărul 1 este libertatea. Și nu, nu trebuie să fie pentru toată lumea la fel.
Apropo: pentru cei care simt că e prea mult să ieși din sistem și să începi un business sau freelancing, mai am o completare: să fii mai liber presupune și să-ți negociezi termenii care sunt potriviți pentru tine sau să ceri cu curaj ce-ți dorești, chiar dacă rămâi în sistem, că e un program flexibil sau lucrat din cafenele. Doar că trebuie să fii oricum pregătit să fii responsabil și să respecti ce promiți.
Deci, ce alegi?
Libertate sau siguranță?
Curaj sau acceptarea unui status quo?
Durere care te crește sau confort?
Dacă ești ca mine, aștept să-mi dai un semn și poate ieșim la o cafea să vorbim despre cum reușim să susținem acest stil de viață altfel.
Articol preluat de pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Intr-o firma ai un sistem de presiuni exterioare care te mana inspre ce trebuie sa faci chiar daca nu ai prea multa motivatie interioara. Ca freelancer tu trebuie sa isi gasesti motivatia, sa iti creezi acel sistem de presiuni exterioare pentru zilele proaste, sa iti recunosti evolutia (sau invovlutia), sa te feliciti si promovezi la proiecte mai complexe si mai interesante.
Toate astea presupun o autocunoastere profunda, o mare siceritate fata de tine insuti si o dragoste neconditionata de sine fara de care celelalte doua nu sunt posibile.
Mie imi face placere sa ma cunosc si sa ma vad evoluand dar este un proces anevoios care altfel ar fi greu de suportat.
Mai e si conflictului interior de natura sociala in care din solidaritate cu oamenii apropiati tie te privezi de placerile pe care ei nu le pot avea. De exemplu, chiar daca ai putea iesi in parc dupa pranz. lucra dintr-o cafenea sau merge in vacante mai des, nu mergi pentru te simti prost fata de familia si prietenii tai, te simti elitist.
La partea asta inca am probleme dar incerc sa interiorizez faptul ca eu platesc pretul libertatii mele si daca tot sacrific niste siguranta pentru mai multa libertate ar trebui sa ma si bucur de ea.
Lucruile le vad gandite in UE, Romania, in asa fel, incat patronii, angajatii, sa ramana cu foarte putin. Sa fie tot legati de lant.
Normal ar fi sa poti munci 4-6 luni pe an, in orice sistem, si dupa aceea sa ai 6 lunii bani ca sa fii liber, sa faci ce-ti doresti,.
La un moment dat i-am zis:
- Băi, de ce nu-ţi deschizi o afacere a ta, teajut şi eu, cred că te-ai descurca?
- Şefu', ştii ce bine dorm eu noaptea? Când plec acasă mă decuplez de tot, dvs. cred că şi visele de noapte le aveţi cu afacerea, sunteţi în priză non-stop. Mi-este mult mai confortabil ca sclav, nu mi-ar place să fiu stăpân!...
Pentru ca omul este un produs secundar al divinitatii prima forma a libertatii ne este inaccesibila, propunerea ei ca scop al vietii nu este altceva dacat vanare de vant ducand inevitabil la alienarea individului care spera la asa ceva. 'Caderea' din rai a omului ne permite accesul exclusiv la a doua forma de libertate cu ajutorul instrumentului numit compromis.
In vreme ce divinitate este atot-cunoscatoare, amnipotenta, asexuata, eterna, ubicua, energie pura, omul, ca individ, este agnostic, fiinta biologica, cu o existenta finita. Omul se poate apropia de divinitate prin umanitate,
In concluzie nu putem fugi din/de sistem dar putem trai in/cu sistem/ul prin compromisuri acceptabile.
Adica sa ma explic:
"libertatea ca necesitate inteleasa" a fost definitia data libertatii de Marx, parintele fondator al uneia din cele mai mari cretineli ce i-a fost dat omenirii sa traiasca: socialismul. Deci aceasta definitie a lui Marx este puternic contestata de multi alti filosofi, valoarea ei de adevar este discutabila.
Definitia data de exemplu de Parintii Fondatori ai Americii este ceva de genul "dreptul de a face orice, mai putin de a-ti rani aproapele/semenul"
Cat despre opusul definitiei lui Marx - "libertatea ca negare a necesitatii" cred ca iti apartine si este tot la fel de falsa ca si cea a lui Marx.
Asadar nu considera o dilema existentiala a noastra a tuturor, o chestie intre doua definitii, una mai falsa decat cealalta.
Daca iti plac termenii occidentali ( nu ca Marx ar fi fost vreun oriental ) citeste ceva pe aici https://plato.stanford.edu/entries/liberty-positive-negative/ despre conceptele moderne despre libertate.