Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Martor la „luptele corporatiste” pentru promovare: cum te poate lucra subtil un coleg

Corporatiste la interviu

Foto: Guliver Getty Images

Așa cum am promis în „Exceed expectations...”, în următoarele rânduri mă voi opri asupra promovării la locul de muncă în general și într-un mod particular cum este prin mediul corporatist.

Nu toți suntem animați de dorința de promovare. Am un coleg care este mulțumit cu nivelul la care a ajuns, face ceea ce îi place, în ritmul și timpul convenabil lui. Cum s-ar zice pe la noi, dacă-i musai, mai participă la câte un curs de formare, mai primește câte o recunoștere mică. Dar însumat, pentru el e perfect. Pe de altă parte, cunosc mai multe persoane și aici mă includ și pe mine, pentru care promovarea este importantă și ne motivează în munca de zi cu zi.

Promovarea mai creează și un fenomen interesant, competiția. În cele mai multe cazuri se creează un mediu competițional pozitiv, în care cei vizați sau interesați dau ce au mai bun pentru a-și mări șansele de a fi printre cei promovați. Dar, din păcate mai sunt și acele situații conflictuale, de invidie, de „jonglat” pe la spate sau cum mai sunt cunoscute „luptele corporatiste”.

Era de ceva vreme deschisă poziția de team leader. Și cumva ni se sugerase că va fi ales unul dintre membrii echipei cu performanțe remarcabile. Pot să zic că eram poziționat destul de bine raportat la ceilalți doi colegi eligibili, căci îl ultimele trei trimestre am avut performațe remarcabile, recunoscute și apreciate de conducere. Îmi făceam munca foarte bine, participasem și la formarea unor colegi proaspăt veniți, ceea ce mă recomanda în plus pentru poziția deschisă. Dar șoc, a fost numit un al patrulea coleg. Din seria „când trei se bat al patrulea câștigă”. Evident, am primit ceva explicații de la șeful direct, dar în bine cunoscutul stil: performanțele au fost remarcabile, continuați munca bună de pe până acum, dar că decizia a fost dificilă și că diferența au făcut-o câteva mici detalii. Cum se întâmplă în astfel de momente, competiția care ne-a animat la început acum ne-a unit și am încercat să înțelegem acele mici detalii. Și ce credeți că am descoperit? În ultima vreme colegul trimitea rapoarte săptămânale despre situația conturilor lui, dar subtil le contrapunea cu situația conturilor noastre. Nu doresc să comentez corectitudinea colegului sau echitatea șefului, dar am fost subtil „lucrați”.

În articolul precedent prezentam promovarea ca o continuare normală a performanței remarcabile, însă de-a lungul peregrinărilor mele prin diferite medii corporatiste am mai întâlnit și alte modalități de a promova.

Promovarea ca recunoaștere. Mă uit cu mândrie la trofeul de pe birou, e din 2016, „Quarterly outstanding service award, proudly granted to ...”, dar a venit și încununarea efortului după câteva luni când am semnat actul adițional de promovare, în care eram recunoscut ca Senior într-ale achizițiilor. Colegii de la departementul de inginerie au un mod comic de a aborda senioritatea: „În Mexic toți inginerii sunt Señor”.

Promovarea ca oportunitate: ți se oferă o șansă sau profiți, sau cum ar zice un fost coleg „o nouă zi de muncă, o nouă șansă de promovare”. Pentru cei din mediul corporatist provocările și oportunitățile sunt la ordinea zilei. Mai toate mesajele, anunțurile interne, schimbări de organigramă, restructurările, sau ca să fiu politic corect, reorganzările de echipe sau divizii, repoziționări pe piață, toate menționează provocările situației, dar și marile oportunități care se deschid. „Liviule, îmi zice șeful cel mare la întâlnirea anuală, țin să-ți transmit aprecierile mele referitoare la munca ta, recunoscute și de cei cu care colaborezi. Vreau să rămâi în echipa mea, dar dacă cumva apar ceva oportunități interne, ai toată susținerea mea”. Hmm, oare cum să interpretez aceste cuvinte? Fac o muncă bună și îmi este recunoscută. Sunt un membru valoros în echipă, dar dacă apare marea oportunitate de ce să nu te lași provocat?

Promovarea ca „forțare a mâinii”. Bunicul avea obiceiul să-mi repete mereu „Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se îndeplinească”. Și mi s-a îndeplinit când, timp de doi ani, în urma evaluărilor anuale menționam că m-aș vedea într-o poziție de coordonare a unei echipe. Am fost transferat la Cluj cu obiectivul de a forma o echipă, dar nu doar atât, ci să fac și partea administrativă aferentă punctului de lucru. Cu echipa m-am descurcat eu cumva, dar când ajungeam pe la Finanțe, Registrul Comerțului și alte câteva instituții, îmi ieșeau peri albi. Când am discutat cu șeful despre aspectul administrativ, un fin cunoscător al limbii latine, mi-a zis „Livione, așa mă alinta în dulcele grai italienesc, per aspera ad astra, pe căi anevoioase se ajunge la stele. Echipa asta funcționează într-o clădire, clădirea trebuie administrată. Cine coordonează acestă echipă? Tu. Succes!”. Bun sofism.

Promovarea, oportunitate sau provocare? Promovarea, un succes sau o realizare? Vă las pe voi să răspundeți. Ceea ce pot eu să spun e că în fața provocărilor sau a oportunităților, tentația este uneori mai mare decât rezistența, sau altfel spus, suntem atât de tare ispitiți, că nu mai opunem rezistență printr-o atitudine pragmatică și s-ar putea să nu facem alegerea cea mai bună. Succesul și realizările sunt mai mult un rezultat al performanțelor. Că sunt recunoscute și printr-un titlu? Cu atât mai bine.

Per aspera ad astra, succes tuturor!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Andrei check icon
    Clickbait...
    • Like 0
  • Alien check icon
    Eu am senzatia ca discutiile si filozofiile despre promovare au un biais din start. Poate ar trebui definiti termenii putin. Prin "promovare" in 99% dintre cazuri (articolul asta inclus) se intelege "ocuparea unei pozitii de MANAGEMENT mai inalta". Promovare = te faci sef, in aproape toate discutiile de genul asta.
    Ori, nu toti vor sa ajunga sefi. Sau nu toti sunt potriviti sa ajunga sefi. Faptul ca esti foarte bun profesionist nu te face in mod necesar si un bun "team leader" si nici invers, s-ar putea ca cel mai bun potential team leader sa nu fie neaparat cel mai bun profesional din echipa.
    Insa biaisul asta e la baza in multe organizatii. In foarte putine companii te poti "ridica" pe baza de expertiza, si sa ajungi la salariul directorului doar fiind foarte bun in ceea ce faci (si foarte profitabil pentru firma), insa fara sa fii "manager" de ceva. Eu am "cunoscut" o companie in care teoretic era posibil, insa din aprope 1000 de epxerti doar unul avea nivelul de salarizare a directorului. Adica chiar si in compania de care zic avansarea era mult mai rapida pe filiera "management".
    Da' poate incet incet se vor schimba si corporatiile alea care fundamental functioneaza cam ca niste CAP-uri.
    • Like 0
  • imi cer scuze anticipat daca voi parea rautacioasa, nu stiu ce anume va "recomanda" pentru postul respectiv sau cum erati "pozitionat" in raport cu colegii si in fata "oportunitatii" si a "provocarii" unei pozitii de team leader, dar trebuie sa va spun ca tot articolul ati vorbit ca la un interviu in care spuneti exact ce credeti dumneavoastra ca vrea sa auda interlocutorul. as fi avut oarecare retinta in privinta alegerii dumneavostra, doar din acest articol.
    • Like 0
  • Gabriel check icon
    As avea ceva de zis despre finalul articolului: din punctul meu de vedere, titlul cu care vine o realizare are in fapt de a face cu ceilalti. Titlul nu e pentru noi ci pentru imaginea noastra in fata altora. Asta e o problema de educatie, de familie si de valori. Cand nu vom vedea realizarile doar prin cum ne vad ceilalti si cand vom avea realizari personale pe care nu le vrem expuse, atunci ispita va fi mult diminuata si in consecinta si momentele in care cadem in ispita. Strainii ce nu vorbesc despre sefi/promovari, oportunitati vin cu alt bagaj educational si gasesc realizari mult mai multe intern, nu prin titluri (evident, nu spun ca toti sunt asa). Asadar, nu sunt deloc de acord cu finalul: "Că sunt recunoscute și printr-un titlu? Cu atât mai bine." Mult mai bine ar fi sa nu en dorim titluri. Deloc.
    • Like 3
  • In Austria exista o practica impamantenita, aceea de a acorda responsabilitatile aferente jobului "superior", candidatului sau candidatilor care pot sa il obtina. Dupa ce confrma timp de 1-2-3 ani ca sunt capabili sa se ocupe cu succes de sarcinile de serviciu, atunci primesc promovarea. Bineinteles, exista si o organigrama mai stabila si o situatie economica mai stabila in Austria, astfel incat acest sistem functioneaza. Si ... exista si o anumita nedreptate, prin faptul ca faci muca jobului "superior" fara a fi indemnizat conform muncii prestate. Si totusi, acesta este o solutie care functioneaza ... Este ceea ce se poate numi "experienta la locul de munca", sau ceea ce eu numesc "armata", dupa principiul ca atunci cand intri in armata esti copil, iar cand iesi esti barbat.. Asa e si cu jobul, inainte sa faci munca, zici ca e usor si bine platit, dupa ce primesti responsabilitatile, ajungi sa iti dai seama ca nu tot ce zboara se mananca..
    • Like 2
  • Din ce descrieti situatia cu colegul pare mai degraba clasica in corporatismul autohton. Noul venit care nu formeaza echipa buna cu cei cu state mai vechi si care de bine de rau se descurca. Astfel ca abordarea de promovare a fost pragmatica. Omul a pus la lucru competentele bazate pe rezultatele masurabile si ca sa vezi, in concret, era mai capabil.

    Fraza „Liviule ... susținerea mea” se traduce asa: "Liviu esti un tip saritor dar nu indispensabil, daca vrei sa mai stai la mine in echipa, eu te mai tin o vreme, dar cel mai bine ar fi sa incepi sa-ti cauti altceva."

    Asta cu stelele ... hmm ... prin stat se ajunge la stele :) Se poate ... depinde ce culoare au stelele la care ajungem dupa confruntarea cu functionarii ... Cel mai probabil verzi, poate chiar roz daca avem o viziune bucolica si cunoastem o functionara care "ne descurca", pentru o mica atentie, micile ite administrative.
    • Like 3
  • Salut, întotdeauna e o provocare o poziție în care conduci oamenii, eu fac asta de ceva vreme și îți pot spune ca "detaliile" în care te impotmolesti sunt minore. Ai grija de oamenii tai, delega, împuterniceste pe alții, cere ajutorul de la oamenii tai și vei avea succes indiferent de situație. Succes!
    • Like 2


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult
sound-bars icon