Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

De la dinți la minte este o distanță mică. Frica de dentist și dentistul-psiholog

Alexandra Mircea

Instalațiile luminoase colorează vesel străzile când se lasă întunericul, se aud colinde la radio, vitrinele magazinelor te îmbie să cumperi cadouri și la orice magazin găsești oferte de neratat la dulciuri: ciocolată, caramele, bomboane. Este fix acea perioadă a anului în care cei care au amânat cât au putut să meargă la dentist riscă să ajungă la urgențe cu dureri insuportabile de dinți și de măsele.

Ca în Legile lui Murphy: când toată lumea e în concediu, te trezești cu un abces sau cu o durere de groază! Sunt medic stomatolog de atâția ani, vorbesc din experiență: când Moșul lasă cadourile sub brad, noi, dentiștii, încercăm să alinăm pacienții care nu au fost cuminți. Așadar, de ce amână acești oameni să meargă la dentist tot anul, știind că până la urmă oricum dinții nu se vindecă de la sine și că vor ajunge, când nu vor mai putea suporta, poate chiar în Ajun, la cabinet? De obicei, de frică. 

Mulți dintre pacienții mei încep discuția cu mine, după ce se așază pe scaun: „Mi-e atât de frică! Ce o să îmi faci?” Este destul de ironic că ne putem teme de un medic, adică de o persoană calificată și instruită să ne ajute. Totuși, ăsta este adevărul. Motivul? Încerc să îl aflu atunci când aud despre frică. Experiențele neplăcute din trecut sunt cele care au lăsat, în general, urme adânci și anxietăți celor care se tem.

Înțeleg destul de bine, fac parte și eu din generația care a prins cabinete dentare în care nu se folosea anestezie și nici ambientul nu ajuta deloc: scaunul era incomod, mirosul de medicamente era puternic, iar medicii se grăbeau și de multe ori nu explicau ce urmează să facă. Pacienții care au trecut prin astfel de episoade au rămas cu impresia că persoana care ar trebui să îi ajute, de fapt îi va tortura. Pe bună dreptate, ei au trecut prin lucruri greu de imaginat și de acceptat: li s-au scos nervi sau dinți fără anestezie, dentiștii s-au urcat pe ei cu genunchii, la propriu, trăgând de o măsea ca într-un film horror, ignorând chinul prin care trecea pacientul, un om imobilizat de asistent sau paralizat de durere.

Din fericire, părinții mei sunt de profesie dentiști și am avut parte de tratamente cu multă empatie. Apoi, am avut ocazia să întâlnesc medici care mi-au îngrijit dantura cu profesionalism și cu respect. Se poate să fii un dentist care nu chinuiește, în trecut și în prezent, dar vremurile au normalizat disconfortul, și suferința cauzată de diverse experiențe îi face pe mulți să sufere în tăcere și să evite tratamentul care le poate salva dinții sau prelungi sănătatea lor.

Abordarea mea, pentru cei care reușesc să își depășească teama măcar atât cât să ajungă în cabinet, este să înțeleg cât mai bine ce îi neliniștește. Fiecare pacient are dreptul să afle ce i se va întâmpla, pas cu pas. Uneori, este nevoie de multă răbdare: să explic și de 10 ori, să desenez, să fac promisiuni că nu mă voi abate de la planul stabilit. 

Ajută mult și un cod: pacienții se simt anxioși pentru că nu pot vorbi când li se lucrează la dinți. Așa că stabilim câteva semne împreună: ridică mâna atunci când vor să mă opresc. Chiar și cu acest cod, prefer să mă asigur că e totul OK și cu întrebări dese: „Ești în regulă?”, „Vrei să mă opresc?”, „Deranjează ceva?” și le dau asigurări că lucrurile merg bine: „Mai avem puțin”, „Te descurci foarte bine”.

Dacă relația medic-pacient este destul de bună încât pacientul să se simtă confortabil să nu audă ce se întâmplă în cabinet, îi pot recomanda să asculte muzică sau un podcast.

Ce aș vrea să rețineți este că frica de dentist este o realitate pe care noi, medicii, trebuie să o luăm în serios, iar pacienții, de asemenea, trebuie să lucreze cu ei înșiși pentru a o depăși, pentru binele lor. Nu este un motiv de glumă să ajungi la dentist doar cu urgențe, la fel cum nu este amuzant nici să „uiți” să îți faci analizele și să afli când ai simptome grave că ești foarte bolnav.

Ca să închei într-o notă mai veselă, că doar vin sărbătorile, aș vrea să vă urez să ne vedem în cabinet numai la control și, în decembrie, doar dacă veniți la colindat! Multă sănătate, periaje dese și să nu uitați să folosiți cu încredere și ața dentară și dușul bucal, că nu spiridușii ne îngrijesc dinții, ci chiar noi înșine! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult