Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

De la industria IT, la recomandări de vinuri și tururi cu bicicleta la podgorii. Cum să transformi o pasiune într-un business. GENERAȚIA B

În urmă cu nouă ani, Nicușor Cazan, un IT-ist specializat în telecom, a descoperit o revistă de vinuri. Nu era, la acea vreme, pasionat de acest domeniu, dar a citit acolo povestea unei crame din Drăgășani, care i s-a părut irezistibilă și a vrut să intre în legătură cu acei oameni, atât de dedicați muncii lor. A vorbit cu ei, a început să le pună întrebări legate de diferitele soiuri și a comandat vreo patru-cinci sticle. Când a ajuns comanda, a văzut că una dintre ele s-a spart în timpul transportului.

„I-am sunat, oamenii au fost foarte drăguți și au spus că îmi trimit o alta. După ce am închis telefonul, colegii au început să se adune, să îmi pună întrebări despre sticlele de pe birou. Le-am povestit despre fiecare și au vrut și ei. Am sunat din nou la cramă și le-am spus: Pe lângă sticla aceea, mai trimiteți-mi încă 40”, își amintește Nicușor Cazan.

O afacere începută în timpul liber

Este un principiu care a ajuns să stea la baza unei afaceri, Hebdo Vin, pe care a dezvoltat-o în timpul liber: descoperă vinuri care i se par interesante, le spune povestea și le vinde sau îi duce pe doritori la cramele din România sau din străinătate unde au posibilitatea să le guste ei înșiși.

Foto: Facebook Nicușor Cazan

După ce a vizitat crama de la care comandase pentru prima oară, a început să devină din ce în ce mai interesat de vinuri, să își educe gustul, să descopere noi și noi soiuri și să își descrie experiențele pe un blog, cazancuvin.ro. „Tot scriam despre vinuri, dintre care unele se găsesc destul de greu, și m-am gândit de ce nu le-aș da posibilitatea celor care mă citesc să le și guste. Așa că am profitat de cunoștințele și prieteniile pe care mi le-am făcut în domeniu și m-am oferit ca atunci când comand vin pentru mine, să comand și pentru ei. În timp lucrurile au evoluat”, și-a spus el. Mulți prieteni l-au întrebat de ce nu își transformă hobby-ul într-o mică afacere, iar în aprilie 2016 s-a decis să le urmeze sfatul. A ajuns la o comunitate de 500 de clienți fideli și la vânzări de 40.000 de euro până la sfârșitul anului. 

Doritorii pot face săptămânal o comandă care să conțină ultimele vinuri recomandate pe site, dar Nicușor Cazan are și o listă fixă din care clienții pot comanda oricând și unde prețurile variază între 32 de lei și 2.500 de lei. Organizează degustări de vinuri rare la crame, iar de o dată-de două ori pe an organizează împreună cu grupurile de tururi cu bicicleta printre vii în România, dar și la marile podgorii din Europa. Ajung cu avionul, se cazează într-un oraș, iar de acolo merg spre zonele viticole pe două roți.

Știința de a desface o sticlă cu vin la momentul potrivit

Îi place să colecționeze sticle de vin, pe care le așteaptă să îmbătrânească. Cel mai vechi vin din colecția sa este din anul 2000, cel mai vechi vin pe care l-a băut este din 1964. Îi plac vinurile vechi de Bordeux, în care găsește arome rare, de tabac, iod sau piele. „Sunt vinuri făcute să îmbătrânească, să deschizi un astfel de vin prea devreme este aproape un infanticid. Colecționarii cumpără un stoc suficient de vin dintr-un anumit an, iar apoi îl scot pe piață la momentul potrivit. Secretul este să găsești momentul optim la care să deschizi sticla, în Franța și Italia unde este o întreagă tradiție în acest sens, există informații despre cum a evoluat vinul, care este valoarea lui la un anumit moment, există recomandarea specialiștilor. La noi, fiind o piață tânără nu ai toate aceste informații”, spune antreprenorul.

Concurența pe care le-o fac, în supermarketuri, producătorii străini celor români

În ultimii ani a văzut că oamenii au devenit din ce în ce mai preocupați de calitatea vinului pe care îl beau. „Oamenii din „bulă””, adaugă, vrând să se refere, de fapt, la cei din orașele mari, cu un nivel crescut al educației și veniturilor. Pentru că mulți, continuă să bea vin despre care nu știu mare lucru, contrafăcute sau de țară, făcute în condiții improprii. „Unii merg atât de departe încât au diferite trucuri dacă vinul se strică, îl mai fierb, îi pun colorant”, explică antreprenorul. Însă nici atunci când e făcut cu bună credință un vin de casă nu se poate compara cu unul cu tradiție: „Tatăl meu face vin în curte, iar eu nu mai pot să-l beau demult”, spune Nicușor Cazan.

O altă problemă pentru producătorii de vin din România este concurența vinurilor străine. „Producătorii români sunt prea puțini pentru a avea forță. Sunt vreo 50 cu toții și numai în Bordeaux sunt vreo 5.000. Sunt distribuitori care aduc vinuri străine în supermarketuri, la prețuri bune, e ușor să oferi prețuri bune când ai volum, iar consumatorii sunt foarte deschiși către vinurile străine”, a văzut el.

Spune că în oferta lui nu se găsesc vinuri pe care le găsești în mod obișnuit în supermarket. „Nu are niciun sens să iei un vin mai ieftin și mai slab, când poți alege să îți iei un vin mai bun, un pic mai scump din care să bei mai puțin”, explică Nicușor Cazan. 

Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De câte ori citesc articole din acest, de altfel lăudabil ciclu, am speranța să apară situația inversă, în cazul de față de la tânăr care lucrează în comercializarea vinurilor, la specialist în IT!
    • Like 0
    • @ aurora oncescu
      Nu cred ca veti intalni situatia inversa , fara a jigni capacitatea intelectuala a pasionatilor de vinuri !!!
      Pe de alta parte domnul NICUSOR CAZAN se inseala in privinta capacitatii viticole si a specialistilor romani !!!
      ROMANIA are exact aceleasi conditii climaterice necesare unei productii viticole optime si acest lucru nu se schimba usor....totul este sa profiti de el si sa nu uiti un amanunt esential pe care mi l-a comunicat bunicul meu , viticultor interbelic din ALEXANDRIA : "VINUL ESTE O FIINTA VIE...trebuie tratat ca atare ! "
      Apropos de distributia de vinuri initiata de domnul CAZAN ea este urmarea dezinteresului autoritatilor romane in materie care au permis , printre altele , falimentul FRUVIMED MEDGIDIA sau preluarea SAMBURESTI de catre un excroc elvetian , mare "specialist" in ape minerale !
      • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Platon a fost filosof, dramaturg, poet, analist politic, moralist – nu om de știință. Nu catadicsește să demonstreze niciuna dintre afirmațiile sale. Darmite să facă vreun experiment... Ca, de altfel, și Aristotel. Cei doi titani se bazează mai mereu pe ex cathedra, argumentul autorității. Ce spun e adevărat pentru că o spune Platon sau Aristotel. Majoritatea filosofilor greci nu își probau în niciun fel apoftegmele. De ce?

Citește mai mult

Dosarele Epstein / sursa foto: Profimedia

Carevasăzică qanonii au avut dreptate. Doar că nu era o pizzerie, ci o insulă. Și nu erau (doar) democrații, ci toată lumea, de la extrema stângă (Chomsky) la extrema dreaptă (Bannon, Thiel), de la președinți și consilieri prezidențiali la actori și regizori, de la multimiliardari la cercetători și profesori, de la membri ai familiilor regale la burghezi banali.

Citește mai mult

Invatamant superior / sursa foto: Profimedia

Eu m-am mirat că în universitățile occidentale este posibil să existe profesori universitari proveniți direct dintre practicieni, unii nici măcar n-au studiat respectiva disciplină pe care o predau, în facultățile absolvite de ei. Contează doar priceperea practică. Cum se spunea la noi pe vremuri: teoria ca teoria, dar practica ne omoară. În mod evident, în societatea occidentală, inclusiv la nivel universitar, se pune accent mult mai mult pe activitatea practică.

Citește mai mult