Decât un președinte sub un risc ipotetic de suspendare, mai bine o Românie suspendată

S-a ajuns la niște bătălii pe viață și pe moarte.

S-au încălcat multe linii roșii în România, începând cu demiterea guvernului Bolojan. Cronologic, faptic, toate au început de fapt cu anularea alegerilor prezidențiale, turul I, o decizie ce nu a fost urmată de raportul promis de Nicușor Dan.

Apoi, partidul numărul 1 din Parlament a votat, alături de AUR, formațiune catalogată drept extremistă, căderea guvernului din care făcea parte.

Au intervenit violent în viața unui partid (PNL) șeful statului- prin desemnarea lui Adrian Veștea, PSD și justiția- prin anularea unor decizii statutare (o premieră în istoria recentă). Practic, la orice “DO” înfăptuit de echipa Bolojan, au existat niște magistrați care au făcut “UNDO”. Stranie coincidență, nicio decizie a magistraților de după căderea guvernului nu a fost în favoarea lui Ilie Bolojan.

O altă linie roșie- un guvern minoritar în Parlament, demis, ieșit inclusiv din perioada de interimat, dorește să facă reforme care nu au susținere, pe repede înainte, cu securea deasupra capului- nu facem reformele, pierdem banii din PNRR. Riscul ca aceste acte normative să fie declarate nule și să producă efecte sunt reale (citiți un text publicat azi de pe Hotnews).

În Parlament, se legiferează aducându-se amendamente pe ultima sută de metri, împotriva unui singur om - primarul Fritz al Timișoarei. Legea pică la vot, România riscă pierderea a 1 miliard de euro. Și da, declarațiile de avere, cele de interese sau ce nume le-au mai găsit acum rămân ascunse publicului. Te întrebi care e miza acestor indivizi- dacă nu aceea de a rata orice, mai puțin dreptul lor de a fi corupți.

Se pune în mișcare un sistem complex de blocare a tuturor inițiativelor de orice fel, iar Justiția joacă politic pe față. O altă linie roșie încălcată. Căci nimeni nu o va mai putea opri sa guverneze prin decizii judecătorești, odată permis acest lucru.

Așa cum nimeni din politic suficient de puternic în viitor nu va putea fi împiedicat, în anumite circumstanțe, să întoarcă jocul și să supună total sistemul judiciar. România azi se aseamănă tot mai mult cu Turcia lui Erdogan sau riscă să ajungă acolo.

În tot acest timp, când toate aceste orori împotriva democrației se întâmplă si escaladează zi de zi, individul de la Cotroceni tace, din poziția sa de șef al statului.

Socotește el, în matematica lui strâmbă, inaccesibilă muritorului de rând, că e mai bine să fie totul distrus, decât să existe riscul suspendării sale.

Decât un risc ipotetic de a fi suspendat, mai bine să suspende el și ai lui România cu totul.

E o vorbă din popor care zice: de ce te temi, de aia nu scapi. Mă tem că suspendarea, urmată de demiterea lui Nicușor Dan, este singura soluție pentru a aduce țara cu picioarele pe pământ, din starea de suspendare în care România însăși se află, sub privirea indiferentă a unui președinte care nu există.

Până la urmă, la ce bun să ai un președinte în persoana domnului Dan, dacă-l ai degeaba și dacă el se derobează, treptat, de toate atribuțiile constituționale?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp