Decât un președinte sub un risc ipotetic de suspendare, mai bine o Românie suspendată

S-a ajuns la niște bătălii pe viață și pe moarte.

S-au încălcat multe linii roșii în România, începând cu demiterea guvernului Bolojan. Cronologic, faptic, toate au început cu anularea alegerilor prezidențiale, turul I, o decizie care nu a fost urmată de raportul promis de Nicușor Dan.

Apoi, partidul numărul 1 din Parlament a votat căderea guvernului din care făcea parte, alături de AUR, formațiune catalogată drept extremistă.

Au intervenit violent în viața unui partid (PNL) șeful statului - prin desemnarea lui Adrian Veștea, PSD și justiția - prin anularea unor decizii statutare (o premieră în istoria recentă). Practic, la orice “DO” înfăptuit de echipa Bolojan, au existat niște magistrați care au făcut “UNDO”. Stranie coincidență, nicio decizie a justiției de după căderea guvernului nu a fost în favoarea lui Ilie Bolojan.

O altă linie roșie - un guvern minoritar în Parlament, demis, ieșit inclusiv din perioada de interimat, dorește să facă reforme care nu au susținere, pe repede înainte, cu securea deasupra capului - nu facem reformele, pierdem banii din PNRR.

În Parlament, se legiferează aducându-se amendamente pe ultima sută de metri, împotriva unui singur om - primarul Fritz al Timișoarei. Legea pică la vot, România riscă pierderea a 1 miliard de euro. Și da, declarațiile de avere, cele de interese sau ce nume le-au mai găsit acum rămân ascunse publicului. Te întrebi care e miza acestor indivizi - dacă nu aceea de a rata orice, mai puțin dreptul lor de a fi corupți.

Se pune în mișcare un sistem complex de blocare a tuturor inițiativelor de orice fel, iar Justiția joacă politic pe față. O altă linie roșie încălcată. Căci nimeni nu o va mai putea opri sa guverneze prin decizii judecătorești, odată permis acest lucru.

Așa cum nimeni din politic suficient de puternic în viitor nu va putea fi împiedicat, in anumite circumstanțe, să întoarcă jocul și să supună total sistemul judiciar. România azi se aseamănă tot mai mult cu Turcia lui Erdogan sau riscă să ajungă acolo.

În tot acest timp, când toate aceste orori împotriva democrației se întâmplă si escaladează zi de zi, individul de la Cotroceni tace.

Socotește el, în matematica lui strâmbă, că e mai bine să fie totul distrus, decât să existe riscul suspendării lui.

Decât un risc ipotetic de a fi suspendat, mai bine să suspende el și ai lui România.

E o vorbă din popor care zice: de ce te temi, de aia nu scapi. Mă tem că suspendarea, urmată de demiterea lui Nicușor Dan, este singura soluție pentru a aduce țara cu picioarele pe pământ, din starea de suspendare în care România însăși se află.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp