Foto Basilica.ro
Ciclul de știri ocupat majoritar de pandemie este rupt zilele acestea de intervenția celor sfinte în treburile lumești, sau invers. ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, reinventatorul Paștelui în mai, își dorește cu ardoare să-și reconfirme statutul de vedetă națională și să-și adune fanii la un loc, îmbrăcând totul în patrafirul sfințeniei și al luptei pentru drepturile enoriașului de a a-l cinsti pe Sfântul Andrei.
În cadrul acestui proces a apelat la justiție pentru o „derogare”, dar a fost refuzat și s-a văzut nevoit să recurgă la o mai veche tactică - intimidarea, pe care o folosea în zilele sale bune când era cunoscut după un alt nume primit tot de la instituția pentru care lucra (Mache).
Odată ce a ieșit Machele din Teodosie, greu de băgat la loc, astfel că, într-o scrisoare trimisă guvernului, îi acuză pe membrii acestuia de lipsa „fricii de Dumnezeu” și că „se închină unei ştiinţe absurde, care nesocoteşte pe om în integralitatea sa”. Continuă martiric, comparându-se cu László Tőkés și avertizează guvernul să nu subestimeze „dorinţa oamenilor de a striga din nou în stradă la Constanţa şi în alte părţi ale ţării cu noi este Dumnezeu”, deci practic cu încă o revoluție.
În ciuda aparențelor, ridicolul absolut abia urmează când Teodosie, trăznit de candoarea specifică unei fețe bisericești, întreabă autoritățile: „Ce veţi face? Ne veţi bate, amenda, aresta şi executa pe toţi cei care vom merge să ne rugăm la Mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei, în ziua prăznuirii sale?!? Veţi asmuţi justiţia şi forţele de ordine împotriva propriilor fraţi şi surori pentru a vă atinge scopurile fixate?”.
Dacă închizi ochii, scrisoarea lui Mache - supranumele folosit pe vremea când era informator al Securității, dar și cu rezonanță interlopă – sună a discurs al unui șef de clan de crimă organizată: și ce-o să ne faceți mă, la toți? O să ne arestați pe toți? Nu aveți voi cătușe câți suntem noi.
Într-un stat laic care se bazează pe litera legii, răspunsul ar fi da. Însă, într-un stat în care Biserica este un factor electoral determinant, în care preoții, majoritatea având atitudinea unor locotenenți ai clanului menționat mai sus, fac campanie electorală duminica la slujbă, o țară în care ierarhia credinței, în special în rural este: preot, țârcovnic, primar, doctor, Dumnezeu, răspunsul va fi întotdeauna nu.
Încurajat de șeful sau direct (Daniel, nu Dumnezeu), care la rândul său consideră că poate să capitalize social și politic de pe urma momentului, Mache de la Constanța și-a luat biserica pe nume personal. El decide când se pot repeta sărbători religioase, cine are și nu are frică de Dumnezeu și chiar cine poate fi înlăturat forțat de la putere. Exact ca interlopii despre auziți că sunt conectați la cele mai înalte cercuri ale puterii oficiale.
Modus operandi este similar în ambele cazuri: unii se folosesc de frică, în timp ce ceilalți se folosesc de frica de Dumnezeu. Chiar și foloasele sunt aceleași: respectul străzii (fie că este o stradă în Ferentari sau o stradă în fața bisericii), putere, influență politică și bani. Ultimele două sunt cele mai importante: banii se adună (da, banii ăia neimpozitabili pe care BOR îi numește donații), doldora mai ales la pelerinaje unde creștinii cumpără, donează și sunt convinși să ajute săraca biserică. Nu ați văzut atâta înverșunare și amenințări de Paști, când slujbele s-au desfășurat cu anumite reguli de distanțare fizică. Asta pentru că de Paști miza pecuniară este infimă.
Mult mai importantă este influența politică pe care, în prag de alegeri parlamentare, guvernul nu poate să o desconsidere. Influența socială exercitată de biserică poate fi monetizată foarte ușor în una electorală, ceea ce a determinat toate partidele care au guvernat România până acum să facă concesii și plecăciuni în fața Bisericii. Nu în ultimul rând, în plină pandemie în care bursa părerilor închide în fiecare zi pe plus și în care diviziunea socială se împarte clar între cei pro și contra, Biserica, loc de iluminare a celor „săraci cu duhul”, se poziționează de partea negaționiștilor, instigând practic la disobediență civică.
În condițiile date, nu ne putem aștepta la o reacție categorică din partea guvernului PNL, care și-a făcut deja calculele politice și se teme de o reacție a enoriașilor la alegeri. Cu toate acestea, o reacție trebuie să existe din partea autorităților, decizia acum fiind dacă vor reacționa înainte sau după. Diferența fiind că PNL-ul poate risca să piardă o parte a voturilor dinspre biserică, sau o mare parte a voturilor celor care chiar respectă legea.
Motivul pentru atitudinea împăciuitoare cu care guvernul a întâmpinat acțiunile bisericii se găsește chiar în încheierea scrisorii lui Mache care, de la înălțimea funcției în care s-a-nveșnicit, face un apel la politicieni să le lase „oamenilor libertatea de a-L cinsti pe Dumnezeu, că şi El să vă mai îngăduie acolo unde credeţi că v-aţi înveşnicit.” Indiferent dacă guvernul va reacționa sau nu, precedentul a fost creat iar influența Bisericii în cotidianul politic și-a dovedit încă o dată eficiența.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.