Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Despre fericirea lui Barna

Dan Barna - Inquam Photos / Virgil Simonescu

Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu

Încep să scriu aceste rânduri imediat după ce Dan Barna şi-a lansat candidatura la Sibiu, cu sloganul „Fericiţi în România”, pe care el îl justifică aşa:

“Fericirea este cel mai mare lucru pe care ţi-l poţi dori. Ori noi, încet-încet, ne-am obişnuit – sau am fost obişnuiţi – să vrem puţin. Să visăm în mic. Să cerem minimum necesar. Dar atunci când vrei puţin, de obicei obţii şi mai puţin. Dacă vrem să redevenim o ţară cu un viitor care merită trăit, o ţară respectată şi prosperă, trebuie să reînvăţăm să avem ambiţii mari. Să ne stabilim obiective maxime. Să visăm frumos şi îndrăzneţ”.  

Ca Dream Manager (am vorbit aici despre originile programului de Dream Management), eu m-am bucurat să văd aceste idei, dar pe pagina lui de Facebook (de unde am luat citatul de mai sus) e festival de negativism:

„Să promiţi fericirea?! Cea mai stupidă şi mai absurdă promisiune făcută vreodată de către un politician”, „Mai du-te, mă, ipocritule cu fericirea ta, oamenilor de bine din ţara asta le vine să îşi ia lumea în cap”, „Lasă fericirea! Faceţi şcoli, spitale, grădiniţe şi autostrăzi”.

O doamnă profesor universitar, destul de urmărită în spaţiul public, a tranşat:

„Nu ştiu încă sigur dacă îl votez pe actualul preşedinte sau pe Dan Barna. Rog însă pe cei care pot influenţa campania lui Barna să lase un picuţ mai în surdină povestea cu fericirea. 1. Filosofic vorbind, fericirea este un concept foarte vag. Locul ei este în viaţa privată, nu în cea publică (mai ales în partea ei politică). În viaţa publică e nevoie de dreptate, nu de fericire. 2. Cele mai nenorocite regimuri politice sunt cele care au vrut să ne facă fericiţi cu forţa. Barna nu spune şi nu vrea asta desigur”.

O sa mărturisesc că, în schimb, pentru mine acest slogan de campanie e unul de mult aşteptat. Nu ştiu dacă domnul Barna va reuşi să coalizeze toate energiile necesare pentru a livra ce îşi propune, dar discuţia publică despre fericire este nu doar potrivită, ci şi aliniată cu ceea ce se discută la nivel internaţional. Şi iată de ce:

1. Fericirea individuală

Contrar a ceea ce spune doamna profesor, fericirea nu mai e demult un „concept foarte vag”. A fost. A fost chiar un concept paria. Acum 30 de ani, dacă un cercetător în domeniul psihologiei, ar fi îndrăznit să studieze fericirea, ar fi fost ostracizat. Se credea că fericirea e un concept mult prea subiectiv, ca să poată să fie studiat cu adevărat. Psihologia se ocupa predominant de studiul stărilor sufleteşti negative. Se vorbea exclusiv despre depresie, despre suferinţă psihică, despre traumă, despre tulburări, despre deficienţe. Am studiat psihologie şi ştiinţele educaţiei în primul deceniu după Revoluţie şi nu am învăţat aproape nimic despre emoţiile pozitive. Ba mai mult, am avut chiar şi cursuri de „defectologie”, care m-au făcut să simt că această ştiinţă a psihologiei e în sine foarte defectă dacă nu poate spune nimic de bine despre om.

Însă acum 20 şi ceva de ani, preşedintele de atunci al Asociaţiei Americane de Psihologie, un expert mondial în studiul depresiei, a avut un moment de inspiraţie, o întâmplare personală, care l-a condus la schimbarea paradigmei dominante. Totul a pornit de la o întâmplare domestică: s-a „certat” cu fiica sa de câţiva anişori, care l-a acuzat că este mult prea morocănos şi care l-a întrebat cum poate să fie aşa din moment ce e psiholog. Martin Seligman, cel care a devenit apoi părintele fondator al celei mai recente ramuri ale psihologiei – psihologia pozitivă - a decis să se dedice studiului… fericirii. Fiind bărbat, alb, în poziţie de putere (preşedintele celei mai influente asociaţii de psihologi din lume) şi expert într-un domeniu „legitim” din sfera psihologiei, propunerea sa de a regândi domeniul psihologiei nu a putut fi discreditată cu prea mare uşurinţă. 

Acum studiile despre fericire abundă. Nu se studiază doar fericirea indivizilor (pentru o lectură foarte plăcută pe tema asta vă invit să o descoperiţi pe Sonja Lyubomirsky care a scris cartea „Cum să fii fericit”, care se găseşte şi la noi), dar şi fericirea organizaţiilor, a corporaţiilor şi chiar şi a naţiunilor. În condiţii de laborator, cu grup de control şi grup experimental, cu aparat ştiinţific solid, verificat statistic, se testează tipuri de activităţi pentru a vedea care dintre ele vor intenisifca nivelul de fericire al subiecţiilor. Au fost testate deja zeci de activităţi şi acum ştim cum trebuie aplicate (cu ce frecvenţă, în ce condiţii etc.) pentru a obţine efectul dorit.

2. Fericirea în companii şi alte organizaţii

Workplace happiness (fericirea la locul de muncă) este un domeniu de cercetare tot mai prolific, având în vedere că s-a descoperit că fericirea angajaţilor este strâns corelată cu productivitatea, cu motivaţia şi cu retenţia. Fericirea la locul de muncă e treabă serioasă, care poate înălţa sau distruge un business şi nu sunt puţine companiile care invită experţi în domeniu pentru diagnoză şi intervenţie. O meserie emergentă este cea de „Happiness Officer”, cu varianta „Chief Happiness Officer”, atunci când specialistul cu pricina are rol de director şi face parte din structura de conducere a companiei. Există cursuri care îi pregătesc pe cei care doresc să se specializeze pentru acest rol profesional. Astfel, visul uneia dintre participantele la unul dintre atelierele de Dream Management de la Cluj era să urmeze un astfel de curs în Danemarca (4 zile de curs costă 2000 USD), iar apoi să înceapă să îşi asume tot mai multe roluri în direcţia aceasta în compania din care face parte sau în alte companii interesate. Un „Happiness Officer” are funcţie de director sau se află mai jos în organigramă, este responsabil cu asigurarea bunăstării subiective a angajaţilor. De la caz la caz, acest specialist trebuie să se asigure că angajaţii se simt valorizaţi de către companie, că angajaţii au o experienţă pozitivă în companie, că sunt şi se simt ascultaţi, că au posibilităţi de dezvoltare personală şi profesională, că ştiu ce au de făcut şi că sunt apreciaţi, că au libertatea de a-şi explora şi descoperi potenţialul, că au un echilibru plăcut între viaţa profesională şi viaţa personală, că au un cuvânt de spus în felul în care compania este condusă şi chiar că… se distrează la locul de muncă. Alte companii, deşi preocupate de bunăstarea angajaţilor la locul de muncă, nu apelează la un specialist dedicat, dar îşi formează întreg personalul de management să se îngrijească de asta. Un articol al revistei Forbes, explică: „Are compania ta un Chief Happiness Officer? Nu? Ei bine, nu ar trebui să aibă. Cel puţin nu unul care e dedicat acestei funcţii. Asta e ceea ce trebuie să facă în mod curent CEO-ul / PO –ul / Şeful de departament / Şeful de echipă. Şi asta nu “în plus faţă de rolul lor obişnuit” – ci literalmente întregul scop al unui lider ar trebui să fie să verifice cu religiozitate şi să îmbunătăţească nivelul de fericire al oamenilor. Asta în cazul în care îşi doresc să aibă succes”.

3. Fericirea în relaţiile internaţionale

În iulie 2011, Adunarea Generală a ONU a adoptat rezoluţia 65/309 numită: „Fericirea: Spre o abordare holistică a dezvoltării”, invitând statele membre să măsoare fericirea cetăţenilor şi să utilizeze datele pentru a dezvolta politici publice. Un an mai târziu, în 2012, Organizaţia Naţiunilor Unite a organizat conferinţa “Wellbeing and Happiness: Defining a New Economic Paradigm” („Bunăstarea şi fericirea: Definirea unei noi paradigme economice” - vă rog să observaţi legătura dintre conceptul de fericire şi cel de paradigmă economică). În acelaşi an, ONU a propus ca ziua de 20 martie să fie sărbătorită în toată lumea ca Ziua Fericirii, pentru a recunoaşte faptul că fericirea este un obiectiv fundamental al umanităţii şi pentru a aminti guvernelor că au datoria de a propune politici publice care să încurajeze bunăstarea socială şi personală a cetăţenilor. Unele ţări au decis să ia în serios recomandările ONU în acest domeniu şi au creat un minister al… fericirii. Primul ministru al fericirii a fost nominalizat în Emiratele Arabe Unite, începând cu luna februarie a anului 2016, în persoana doamnei Ohood bint Khalfan Al Roumi. Vorbind despre rolul ei Al Roumi a spus:

„Fericirea e o chestiune importantă. Principalul rol al guvernului este să creeze fericire”. Iar într-un interviu pentru CNN a întărit asta spunând că: „Rolul guvernului este să creeze un mediu în care oamenii să poată să înflorească, să îşi atingă potenţialul şi să poată să aleagă să fie fericiţi”.

Ideea aceasta nu era, însă, nouă. Încă din 1971, Bhutan-ul, o ţară cocoţată pe cei mai înalţi munţi din lume, a respins conceptul de Produs Intern Brut ca unică măsurătoare a progresului. Ei au decis să introducă un indice mai complex, care include mai multe dimensiuni ale prosperităţii umane, dincolo de prosperitatea financiară şi materială. Au denumit acest indice: Produsul Fericirii Brute. În limba română expresia nu sună prea bine, dar în limba engleză este: Gross Happiness Product. Pe scurt, PFB măsoară sănătatea spirituală, socială şi ecologică a ţării şi a cetăţenilor. Guvernul bhutanez consideră că principalul său obiectiv trebuie să fie fericirea cetăţenilor, iar acest principiu este înscris în articolul 9 al Constituţiei ţării. La fiecare recensământ oamenii sunt întrebaţi şi acest lucru simplu: „Sunteţi fericit/ă?”. La recensământul din 2015 (cel mai recent) 35% din populaţie a spus că este extrem de fericită, 47.9% dintre cetăţeni au spus că sunt “fericiţi cu moderaţie” şi doar 8.8% dintre oameni au spus că sunt nefericiţi.

Din 2012 până în prezent, Reţeaua pentru soluţii sustenatibile a ONU (The United Nations Sustainable Development Solutions Network) împreună cu Ernesto Illy Foundation (da, fundaţia producătorului de cafea) prezintă în fiecare an raportul The World Happiness Report. Pe anul 2019 raportul plasează România pe locul 48 din 156 de ţări, înaintea noastră situându-se Slovenia, Nicaragua şi Kosovo, iar după noi aflându-se Cipru, Ecuador şi Kuweit.

Pentru anul acesta, după ce prezintă obişnuita ierarhizare a ţărilor în funcţie de nivelul lor de fericire, raportul introduce câteva secţiuni speciale, printre care legătura dintre acţiunile guvernelor şi nivelul de fericire al cetăţenilor. Raportul arată că relaţia dintre guvern şi nivelul de fericire al cetăţenilor funcţionează în ambele direcţii. Pe de o parte, politicile publice create de guverne afectează nivelul de bunăstare şi de fericire al cetăţenilor. Pe de altă parte, nivelul de fericire al cetăţenilor afectează tipul de guvern pe care îl vor dori şi susţine aceştia.

În acest context, idea lui Barna de a aduce fericirea în prim planul campaniei sale electorale nu mi se pare deplasată. Nu mă tem de inadecvarea temei sau de inutilitatea ei, ci mai degrabă regret faptul că vorbim atât de puţin despre asta în spaţiul public, încât atunci când cineva a îndrăznit să propună o astfel de temă noi suntem aşa de puţin obişnuiţi cu ea, încât o respingem fără să stăm pe gânduri. De aceea, rugămintea mea pentru cei care pot influenţa campania lui Barna este să îl ajute să înţeleagă că şi-a asumat o temă foarte importantă şi serioasă, cu care ar putea aşeza România pe o hartă a bunelor practici la nivel mondial, dacă ar trata-o ca atare. Eu voi fi dezamăgită nu dacă va vorbi prea mult despre fericire, ci dacă nu va vorbi cu folos, o dată ce va deveni un om politic tot mai influent. Cu alte cuvinte, dacă va lăsa ca fericirea noastră să fie doar un slogan de care s-a folosit ca să supraliciteze „normalitatea” celuilalt sibian pretendent la funcţia maximă în stat. Pentru că locul fericirii este peste tot: şi în viaţa privată şi în cea publică. Iar cetăţenii nu ar trebui să aleagă niciodată între fericire, dreptate, siguranţă şi alte servicii pe care le oferă un stat funcţional. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • fericirea lui barna nu coincide nici macar cu fericirea consoartei sale. poti edita un articol bazat pe cultura motivationala, despre fericire si sa dai impresia unei solutii. e o gaselnita nu o solutie. poti sa iei orice carte enumerata de autor si sa te duci la rosiori pe a 4 strada pe dreapta cum intri dinspre ce directie vrei intri la a2 a casa pe stanga si cu toate resursele la dispozitie implemntezi fericirea clamata in carte. va fi un esec. nici nu trebuie sa argumentezi. e common sense cum ar zice englezu. e un vinzator de vise cu ochii deschisi. e mai facil sa pescuiesti in ape tulburi decat sa fi concret. ce nu s-a promis electorului roman pana acum? s-a promis luminita, n-a venit, autostrazi nema, spitale, nimic,invatamant, pensii... bla bla bla. a gasit el o sintagma neutilizata inca. la brainstormingul de campanie se intreaba toti ce se poate vinde in propaganda. s-a facut o matrice si toti au pus acolo ce le-a trecut prin cap. a pus unul asta cu fericirea si pt ca nu a fost utilizata... iata sloganul. acum cu religiozitate o parte din societatea civila ce vor solutii rapide si mesianice a preluat asta. autori au pus pe foaie si s-a generat o intreaga campanie propagandistica. e prea evident mecanismul aparitiei acestui slogan ca sa-l si credem. asa cum sunt tone de filme motivationale de genul just do it tot asa si candidatul barna si-a tras campanie. macar nike iti vinde o pereche de papuci de sport. politic, personajul e minim. social are o armata de yesmani ce ai pun la dispozitie propriile realizari, cultural n-am auzit de nici o carte scrisa de el. profesional nu prea am auzit. deci ce l-ar face prezidentiabil? infintarea de inteprinderi sociale si dorinta de a ghidona bugetul peste capul guvernului? brrr e sinistru dea dreptul sa stim ca banii din taxe si impozite se vor duce spre asistati social. asta a facut psd, asta a facut si barna in cazul rise project, in alta palarie. daca tipu finanta un startup din domeniul meseriilor cu valoare adaugata mare si ar fi aratat ca in urma finantarilor consiliate de el avem un hub cu 20 programatori la vaslui cu potential de stabilizare sociala in zona al credeam fauritor de fericire. dar asa? de dragu sloganului. ms nu. nu agreez un tip care a boicotat un referendum. nu conteaza care. altii si-au dat viata ca noi sa avem drept la referendum. acum vine tipu si ne spune la referndumu ala sa nu votati la asta sa ma votati pe mine. pe bune?
    • Like 0
  • Articolul rise project este o "imbarligatura de fapte si de pareri personale", mult fum si multa abureala. Pacat de numele lor... "rise project". Au prezentat 2 proiecte esuate. Sunt curios cate proiecte reusite a avut? Si... Sigur voi vota Dan Barna.
    • Like 0
  • Despre sursa fericirii domnului Barna: https://www.riseproject.ro/articol/adevarul-despre-dan-barna/
    • Like 2
  • Scopul articolului: Barna in turul doi.
    Exista acolo o mica-mare frica ca s-ar putea sa nu iasa Iohanis. Singurul mod de a-i aduce procente in plus lui Barna este atac la Iohanis. Nu din prtea Antenelor, ci chiar din Republica, Digi 24... o migrare a votului de la Iohanis la Barna ca altfel nu vad alta posibilitate.
    Cunosc tactica asta cu turul doi. In anul 2000 erau Iliescu si Vadim, opozitia exclusa, 2009 Basescu-Geoana amandoi arvuniti americanilor. Tin minte ca in 2007 inaintea summitului NATO de la Bucuresti, Basescu si Geoana au facut amandoi cate un mic accident rutier Basescu fiind la volan si lovind usor din spate un SPP-ist. Amandoi au facut acelasi lucru, amandoi au transmis un mesaj codat. Acum Iohanis si Barna fusera la Washington deci sunt in aceeasi barca. Pentru americani e mai usor sa nu aibe surprize si indiferent cine ar iesi dinacestia doi.
    • Like 0
    • @ Ciobanu Florin
      Corina check icon
      Nu mai ajunge Barna președinte cu dezvăluirile Rise Project, care arată pe ce i s-a bazat mare parte din fericire. Oricum, șansele îi erau slabe.
      • Like 1
  • check icon
    1. Sloganul de campanie cu "fericirea" e, clar, unul nefericit.
    2. Din punct de vedere individual, cea mai sigură cale spre nefericire este să-ți dorești cu asiduitate mai mult și mai mult. După mine, fericirea fără cumpătare nu poate fi decît de scurtă durată.
    • Like 4
  • Cred că fericirea începe de la fairness, de la corectitudine.
    Nu e suficient, dar e necesar.
    Într-o...țară, companie, familie, unde nu există corectitudine, e imposibil să creezi fericire.
    Ce e corectitudinea?
    Multe lucruri, dar primul e să nu poți lua mai mult decât ceilalți de...zeci de ori. Nici măcar de 10 ori.
    • Like 1
  • E o tâmpenie să te prezinți ca aducătorul fericirii pe pământ, fie și numai pe pământul României și o tâmpenie și mai mare să te lași sedus de un asemenea mesaj al unuia care se vede urmașul lui Iisus Hristos.
    • Like 2
    • @ Florian Nicolaescu
      check icon
      ”se vede urmașul lui Iisus Hristos”? Să fim, totuși, serioși... Ce, în afară de sloganul de campanie, ar îndreptăți o asemenea idee?
      Iar sloganul, după părerea mea, a provenit dintr-o gîndire puerilă de genul ”bă, au folosit unii că 'să fie mîndri că sunt români', alții că 'să trăiască bine', alții or fi zis că să fie demni etc... Dar ce și-ar dori românii mai tare? Păi, 'să fie fericiți', nu-i așa?!”.
      Sunt simpatizant USR dar cu detașare o spun: sper că acest slogan stupid a fost o emanație proprie și nu au angajat o firmă specializată pentru asta (măcar să nu fi cheltuit bani pe așa ceva)!
      Sloganul e cu atît mai nepotrivit venind din partea unui membru USR, un partid care pretinde că spune lucrurilor pe nume (și care, pînă acum, a reușit să mă convingă - căci de vreo 15 ani mi-am impus să urmăresc comportamentul partidelor mai ales ÎN AFARA campaniilor și să trec cu lejeritate peste, ba chiar să ignor, declarațiile ”de campanie”!), fără cosmetizări relativiste (astfel încît să produci impresie dar, totodată, să-ți lași loc ”de-ntors căruța” dacă situația o va cere!). Cu alte cuvinte, un partid care își asumă cu adevărat niște idei (bune, rele, după judecata fiecăruia!) și nu uzează de limbaj ”alunecos”.
      • Like 1
  • Da, OK, am înțeles, Mirela Oprea votează cu Dan Barna.
    Eu categoric NU voi vota cu Dan Barna! Reprezintă un partid bun prieten cu corectitudinea politică, curent politic care mă face „să-mi deschid briceagul în buzunar”, nicidecum să fiu fericit!
    • Like 2
    • @ Horia Pelle
      Nu e nevoie sa votezi "categoric", poti vota si "indoielnic"..... doar sa votezi cu el ! :-)
      • Like 2
    • @ Ovidiu Grigore
      Repet: categoric nu voi vota cu Barna.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult

Emil Hurezeanu

„Altă soluție nu mai e. Nu avem încotro. trebuie să recurgem la cele mai bune strategii pentru obținerea acestor bani și, mai ales, pentru folosirea lor”, spune Emil Hurezeanu. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Meat-up

În vara lui 2018, Paul Petri şi Vio Nechiti și-au deschis un restaurant de burgeri în Cluj, după ce și-au cultivat și antrenat pasiunea pentru gătit în bucătăria unui restaurant de 4 stele din Anglia.

Citește mai mult

Teodosie împărtășind

ÎPS Teodosie, fost Snagoveanul, actualmente Tomitanul, s-a eliberat de sub dictatura distanțării sociale și a împărtășit mai mulți copii, cu aceeași linguriță. Un gest de sfidare față de autorități, de nesupunere și de declarare a autonomiei sale de ierarh. Patriarhia însăși a găsit acțiunea ÎPS-ului de la malul mării „ostentativă” și a recomandat respectarea legilor țării.

Citește mai mult