Câteva lucruri care ne despart de Finlanda, țară aflată pe primul loc în topul fericirii

Nu e vorba doar de teme. Învăţământul finlandez e adaptat copilului, e diferenţiat. Fiecare profesor e în acelaşi timp un educator, care pune mare atenţie pe puterea de înţelegere a elevului. Nu există fenomen de dopaj ca la noi ("le dau la greu, că sunt dăştepţi rău"), nu există termenul de "obraznic" ("obrăznicia" fiind de fapt o reacţie de apărare).

Elevii finlandezi nu "stau drepţi" şi nu "fac linişte". Sunt agili, li se dă voie să vorbească între ei fără să perturbe lecţia, sunt activi şi pun întrebări. Prin contrast, elevii români veniţi în Finlanda sunt suspect de tăcuţi, "cuminţi" (a se citi "dresaţi"). Pentru profesorii finlandezi lipsa întrebărilor e un semnal de alarmă.

Este adevărat că logistic vorbind învăţământul finlandez operează cu clase reduse ca număr (16 elevi), ceea ce uşurează efortul profesorului.

Materia este tradusă pe înţelesul lor, fără definiţii savante. La noi elevii îşi folosesc din plin MEMORIA TEMPORARĂ, stocând definiţii fără rost pe care nu le vor folosi niciodată şi pe care le vor uita în câţiva ani.

La literatură titlul este "element paratextual" iar "firul epic reprezintă o înlănţuire a secvenţelor narative". Finlandezii nu folosesc asemenea clişee decât la facultate. Caietele de literatură din România constituie o curiozitate pentru un profesor din Finlanda (au fost cazuri concrete).

E drept că în România elevii sunt obligaţi să îngurgiteze asemenea termeni de carton pentru a face faţă unei evaluări dure, în care poţi întâlni un corector de modă veche care taie în carne vie. Profesorii sunt nevoiţi să-şi facă datoria oricât de anostă li s-ar părea lecţia.

Învăţământul românesc e elitist şi plin de clişee, lucru recunoscut până şi de manualele de pedagogie. Cu alte cuvinte se ştie, dar nu se face mare lucru.

Si nu le dau copiilor teme de casa. Cred ca de aceea copiii lor sunt mult mai fericiti decat ai nostri. Si stau mai bine in topurile interantilonale decat noi, in privinta educatiei copiilor.

În concluzie, tot banul „aduce fericirea„ ne place sau nu, respectiv PIB-ul de peste cinci ori mai mare, el aduce un trai îndestulat, lipsit de grijile elementare, întreținerea sănătății la standarde ridicate, învățământ modern, migrație redusă către exterior, corupție mai mică, etc. Sunt cam la fel de depresivi ca noi din cauza climei, cam la fel de inculți și leneși culturali ca noi după procentul de pierderea timpului și a minții pe așa zisele rețele sociale, viteza de net nu e cu mult mai mare și se pune problema dacă chiar e necesară sau efectiv utilă, nu doar de dragul competiției, căci utilizarea infantilă, ignorantă și/sau retardă a acestuia , gen jocuri, facebook, etc., filme de duzină(adică peste 95% din producții), pornografie și divertisment de gașcă de cartier, nu justifică creșterea vitezei de net decât pt. administratorii de site-uri ce câștigă bani de pe urma prostimii majoritare. De băut beau ca noi, deși nu ar trebui să aibă motive căci sunt ultra fericiți(?!?!) apoi, la noi nr. totuși apreciabil de femei politician a adus doar la dezastru la toate capitolele atât în parlament, guvern și primării lucru ce nu determină o cale spre fericire în nici-un caz.(or fi și excepții, dar nu se simte). Deci...

Viteza de internet, probabil media masuratorilor pe tara. Romania sta mult mai bine si internetul e mult mai ieftin decat in orice alta tara Europeana... Da, si finlandezii castiga bine, dar compari serviciul (care e acelasi peste tot, sunt cam aceleasi costuri) cu pretul lui, si vezi ca, desi in Romania poti avea 1GB acasa cu 70 de lei TVA inclus, iar firma furnizoare are profit, in alte tari nu poti visa la asa ceva, platesti 100E pt TV+internet si e o mizerie pe DSL, tehnologie de acum 10 ani. Asta e un punct de vedere pe care l-am scos din context pentru ca lucrez in domeniu. As fi vorbit despre amprenta ecologica dar nu am habar de domeniu.

De unde rezulta ca stam minunat, in orice caz, mult mai bine decat puteam spera.