Foto: Guliver Getty Images
Românii sunt mai fericiți ca în 2017. Așa arată datele din World Happiness Report 2018: am câștigat 120 de puncte și am urcat cinci locuri în clasamentul fericirii mondiale față de anul trecut. Și chiar dacă beneficiem de 330 de ore cu soare în plus față de ei, suntem la distanță de 1.687 de puncte de fericire de finlandezi, aflați anul acesta pe primul loc.
Care sunt diferențele între noi și ei?
Anii de viață.
Speranța de viață este de 80,4 ani la ei, față de 74,3 ani la noi.
Bunăstarea.
PIBul lor este de 47.000 de USD, față de 9.000 de USD la noi.
Spațiul.
Densitatea populației este de 18 persoane / km.p. față de 85 persoane / km.p. la noi.
Migrația.
Ei înregistrează 14.000 de imigranți în fiecare an, noi exportăm 30.000 de persoane în același interval de timp.
Îi batem, în schimb, la amprenta ecologică (la noi este de 2,7 gha/persoană, la ei e 5,9 gha/persoană) și la creșterea economică (dublă la noi în 2017 față de 3,3%, cât au înregistrat ei).
Diferențele nu se opresc aici: România se află pe locul 59 în clasamentul Transparency International 2017, care ordonează țările de la cel mai mic la cel mai mare nivel de corupție, așa cum este el perceput de experți și oameni de afaceri. În același top mondial, Finlanda este pe locul 3.
Câteva date în plus și închei:
- reprezentativitatea feminină în Parlamentul României este de două mai mică față de Finlanda (20,7% față de 42%)
- procentul de persoane active pe rețelele sociale este de 58% în Finlanda față de 51% în România
- viteza medie pe Internet e de 16,6 Mbps în Finlanda față de 13,2 Mbps în România
- de băut, bem cam la fel: 11,9 litri de alcool / an ei, 12,9 noi
Iar apropo de fericire: prevalența tulburărilor depresive este de 5,6% în Finlanda și de 5% în România.
Articol publicat pe site-ul autoarei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Elevii finlandezi nu "stau drepţi" şi nu "fac linişte". Sunt agili, li se dă voie să vorbească între ei fără să perturbe lecţia, sunt activi şi pun întrebări. Prin contrast, elevii români veniţi în Finlanda sunt suspect de tăcuţi, "cuminţi" (a se citi "dresaţi"). Pentru profesorii finlandezi lipsa întrebărilor e un semnal de alarmă.
Este adevărat că logistic vorbind învăţământul finlandez operează cu clase reduse ca număr (16 elevi), ceea ce uşurează efortul profesorului.
Materia este tradusă pe înţelesul lor, fără definiţii savante. La noi elevii îşi folosesc din plin MEMORIA TEMPORARĂ, stocând definiţii fără rost pe care nu le vor folosi niciodată şi pe care le vor uita în câţiva ani.
La literatură titlul este "element paratextual" iar "firul epic reprezintă o înlănţuire a secvenţelor narative". Finlandezii nu folosesc asemenea clişee decât la facultate. Caietele de literatură din România constituie o curiozitate pentru un profesor din Finlanda (au fost cazuri concrete).
E drept că în România elevii sunt obligaţi să îngurgiteze asemenea termeni de carton pentru a face faţă unei evaluări dure, în care poţi întâlni un corector de modă veche care taie în carne vie. Profesorii sunt nevoiţi să-şi facă datoria oricât de anostă li s-ar părea lecţia.
Învăţământul românesc e elitist şi plin de clişee, lucru recunoscut până şi de manualele de pedagogie. Cu alte cuvinte se ştie, dar nu se face mare lucru.