Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Despre lacrimi, durere și sport

De decenii se practică în sportul „de performanţă" diferite abuzuri pe care atleţii, sub atenta îndrumare a antrenorilor, medicilor etc. le fac (uneori fără voia lor) pentru a-şi creşte performaţele. Până acum, cele care au avut parte de cea mai mare expunere mediatică au fost abuzurile de substanţe, aşa-numitele dopaje, un exemplu răsunător fiind cel al ciclistului Lance Armstrong.

Despre ce încă nu s-a vorbit decât pe la colţuri şi/sau „off the record" sunt abuzurile fizice şi psihice, cel puţin la fel de răspândite și cu un caracter mult mai personal şi mai dăunător decât luarea unor substanţe al căror efect este limitat în timp.

Aşa se explică, cred, vâlva pe care a stârnit-o autobiografia Mariei Olaru care, în peisajul românesc, reprezintă o premieră.

Spre deosebire de alte scandaluri care grevează imaginea sportului, ceea ce încinge şi mai mult spiritele de această dată este faptul că persoanele despre care scrie doamna Olaru erau la momentul respectiv adolescente.

Fără a minimiza în nici un fel gravitatea agresării fizice şi psihice a unor fiinţe (fie ele copii, adulţi sau animale), dacă vrem să extragem, ca indivizi şi ca societate, nişte învăţăminte din astfel de lecţii dureroase pentru a nu le repeta, trebuie să privim aceste evenimente în contextul mai larg al timpului şi locului în care ele au loc.

Este esenţial să înţelegem dacă astfel de comportamente abuzive sunt nişte incidente izolate datorate unor oameni care şi-au abuzat rolul şi puterea sau, dimpotrivă, ele reprezintă efecte ale obsesiei pentru „super-performanţă", care nu poate fi atinsă fără a abuza fizicul şi psihicul uman.

Pentru că, dacă ajungem la concluzia că este o problema de sistem, atunci ar fi fair play ca în judecăţile noastre să ţinem cont de faptul că, acestea fiind regulile (nescrise şi nedeclarate) ale jocului, antrenorii nu au făcut altceva decât să ţină cont de ele şi să îşi pregătească sportivele astfel încât să exceleze într-un sport în care abuzurile au fost/sunt folosite şi de către competitori.

Strict legat de demersul doamnei Olaru, dacă ce şi-a propus dumneaei este ca, prin publicarea cărţii, să iniţieze un demers de eliminare a abuzurilor de orice fel asupra gimnastelor şi gimnaştilor, publicarea cărţii ar trebui urmată de o campanie susţinută în această direcţie şi în care să se implice personal. Altfel, tind să îi dau dreptate lui Cristian Tudor Popescu care scria recent pe Republica.ro că publicarea acestor memorii reprezintă mai degrabă un exerciţiu de PR şi un mod de a mai câștiga nişte bani de pe urma gloriei obţinute sub oblăduirea antrenorilor pe care acum îi blamează public.

Pentru noi, românii, exista şi riscul ca, dacă vrem să nu fim demagogi, să fim nevoiţi la un moment dat să renunţăm la una dintre puţinele surse de mândrie naţională, reprezentată de performanţele sportivilor români, inclusiv la gimnastică. Pentru că obţinerea acestor performanţe pare a nu mai fi posibilă altfel decât prin eforturi supra-omeneşti şi prin abuzul corpului şi minţii sportivilor de la vârste din ce în ce mai fragede.

Şi, dacă acel moment al deciziei va veni, sunt curios câţi dintre cei care azi îi condamnă pe antrenorii doamnei Olaru, vor avea maturitatea şi înţelepciunea de a vota în favoarea renunţării participării României la competiții care presupun supunerea atleţilor la eforturi şi sacrificii inumane.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu se poate justifica sub nici o forma abuzul - fizic si psihic asupra unui copil. Iarasi, daca un gimnast(a) minor, accepta abuzul de dragul performantei, nu cred ca poate fi acceptat.

    Da, consider ca performanta in sport la varste fragede se poate realiza mult mai usor atunci cand folosesti alaturi de blandete si biciul. Este la fel ca la circ unde intr-o mana tii mancarea si in alta jordia. La oameni metoda are acelasi efect, iar ca demonstratie avem gimnastica. Aici de zeci de ani domina tarile comuniste sau foste comuniste unde bataia a fost si mai este permisa. La bataie sau abuzuri emotionale, pentru performanta, e bine sa fie adaugata si saracia, lipsa de perspective. Astfel sportivul vede in sport singura lui sansa in viata si trage cu dintii sa iasa din groapa in care s-a nascut (ex. Mike Tyson, Ilie Nastase, toti fotbalistii mari din Brazilia etc)

    Varianta normala este largirea bazei de selectie, astfel poti descoperi mai usor si mai repede sportivi talentati iar suportul material si emotional nu trebuie sa lipseasca. Este varianta pe care merg cei din afara iar pe termen lung, nu are cum sa dea gres.

    PS. Daca Mariana Bitang folosea cuvintele din cartea d-nei Olaru (eu nu vad de ce ar minti), respectiva ar trebui trimisa la un consult psihiatric fara doar si poate. Mi se pare un abuz asupra unui copil mai mare decat palmele sau bastoanele aplicate de Bellu.
    • Like 0
  • Casargoz check icon
    Timeea B.
    Abuzata de tata.
    Performanta in Elvetia.
    Se poate si fara bataie.
    • Like 0
  • check icon
    Abuzul acceptat cu bună știință nu este un abuz,asta să fim clari și bine înțeleși.În toate sporturile lumii s-au cam atins limitele naturale ale omului și dublate de goana după bani și faimă ,fac ca sportivii,familiile acestora,antrenorii,etc, să adopte metode tot mai neortodoxe,multe preluate din epoca războiului rece.Începând cu anii 70-80 când mai tot sportul a început să devină o industrie de miliarde au apărut și exacerbarea metodelor neortodoxe de a ajunge campion.Nimic nou sub soare.Ca și la trupele speciale din marile armate ale lumii,cei mai buni trec prin adevărate iaduri(chiar și abuzuri) cu bună știință pt. a atinge țelurile visate,restul e can-can tabloid.
    • Like 0
  • Concluzia majorităţii (mai mult sau mai puţin tăcute): o mamă de bătaie, cea mai bună soluţie. Pe această linie, propun reintroducerea bătăii în şcoli. Cu siguranţă, în scurt timp vom avea cei mai deştepţi copii din lume, campioni olimpici la toate materiile.
    • Like 1
    • @ Constantin Dejanovici
      dehelean check icon
      Buna propunerea! O singura mica adaugare as avea : am putea introduce bataia in toate domenile , doar bine a zis ala (mai destept ca si noi) ca bataia e rupta din Rai ! Numai asa am putea fi 'fruntasi' peste tot! Traiasca Belu deschizatoru' de drumuri ! Blea !
      • Like 0


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult