„Politic, tot timpul trebuie să dai ceva și în niciun caz nu trebuie să iei. Dacă se dă prea mult, cine mai are curajul să ia?” se întreabă îngrijorat guvernatorul BNR. Dacă-i vorba de politic, are dreptate să fie îngrijorat. Dar cu tehnocrații cum o fi? Fiind opusul politicului, tehnocratul ar trebui să nu dea niciodată și, ori de câte ori poate, să ia ca să restabilească echilibrul.
Dar asta se întâmpla probabil în cărți. Nu știu dacă Guvernatorul i-a pus acestă ipoteză autorului Gabriel Biriș, înainte să-i semneze prefața la cartea dublu intitulată „Despre fiscalitate și competitivitate” + „Despre fiscalitate și bun simț”. Astăzi, dl. Biriș este secretarul de stat tehnocrat de la Finanțe, într-un guvern tehnocrat care … nu crede în teorie.
Sunt sigur că un bun avocat poate să explice cum se face că, în anul electoral 2016, guvernul Cioloș se gândește (pardon, analizează) să-i scutească de contribuția de sănătate pe cei care (se declară) fără venit, ceva ce nici PSD-ului nu i-a dat prin cap, din 2012 încoace.
Mă rog, treaba cu explicatul contează mai puțin, mi se pare mult mai interesant să vedem cum doar în câteva zile se poate produce metamorfoza în acest caz doar aparent foarte ciudat, în care dr. Tehnocratus îi lasă loc lui Mr. Politicus.
Luni dimineață, nimic nu prevestea transformarea – ba, din contră, părea că partea tehnocrată câștigă tot mai mult teren. Întreg internetul preia formularea cu esență tare lansată de dl Biriș în Republica.ro - „Cum poți să zici «am trăit fără nici un venit» timp de șase luni? Ce ai făcut? Ai vânat, ai săpat după rădăcini? Cum ai putut să trăiești șase luni fără să câștigi nimic?”. Întrebările sunt lansate în contextul în care, din acest an, cei care nu au venit trebuie să vină la Fisc pentru a da o declarație și să se-nregistreze pentru a-și plăti contribuția la sănătate (5,5% din salariul minim brut). Noutatea e, practic, cu acestă declarație, pentru că plata trebuia făcută și până acum.
Întrebarea cu rădăcina e la locul ei pentru un oficial care reprezintă brațul fiscal al statului, cel care are voie să te-ntrebe ce-ai mâncat, ca să știe cât ai câștigat și ce-ai raportat. Și apoi, e normal, când ai un mesaj de dat, să vii cu o alegorie, cu imagine bună pentru grassroots, vorba americanului. Parcă și vedeam benzi desenate, de să meargă la sufletul contribuabilului – un ins cu un batic pe ochi caută să îndese la rădăcina unui palmier un sac greu, iar Biriș de colo, în costum de Supertaxaman, îl ia de sus (pe sus) – „ce faci, nene, sapi după rădăcini?”.
Dar una e în vise, alta, în rețea. Trimiterea la rădăcină pare să fie prea tare, forumurile se-nroșesc la o asemenea formulare de dreapta. Consultantul Biriș pare să-nțeleagă că există vorbe care nu sunt deductibile din punct de vedere politic, deci pot fi taxabile la urne. Începe o avalanșă de scuze pe toate mediile: de pe Facebook, până pe TV și înapoi, dl Biriș se scuză că nu a vrut să-i supere pe săraci, deși reamintește foarte bine că în acest moment legea are prevederi clare privind persoanele vulnerabile care sunt asigurate și nu trebuie să plătească pentru asigurare.
Situația pare să se tensioneze: mediul online n-a uitat că dl Biriș a declarat în trecut că are o firmă în Cipru sau că spunea despre Fisc că seamănă cu golanul care îi bate pe cei mici din curtea școlii, și nu se ocupă și de cei mari. Încep speculații politice despre o eventuală demisie, guvernul le dezminte și, ca să fie lucrurile clare, vine cu ... soluția.
Foto Facebook/Gabriel Biriș
„Vom face până la sfârșitul lunii ianuarie-începutul lunii februarie o analiză in legătura cu sustenabilitatea acestui articol 180 (plata contribuției și înregistare) atât din punct de vedere fiscal, cât și constituțional (...) Una este când persoana intră în sistem de bună voie sau pentru că suferă de anumită boală și vrea să beneficieze de serviciile sistemului de sănătate și alta este de a cere imperativ unor persoane care nu au venituri, dar nici nu au nevoie de asistență medicală și să începem sa îi vânăm prin țară să vedem dacă chiar așa e. Acel lucru nu îl vom face", a declarat Dan Suciu, purtătorul de cuvânt.
Cum ar veni, s-a produs o recție dintr-un-nu-știu-ce, a avut loc o curiozitate - probabil, dl Biriș a vrut să testeze o frază cu impact politc - fandaxia a fost gata și apoi s-a căzut în ipohondrie, cum ar veni teama să nu se îmbolnăvească guvernul, acum, în plină iarnă. Și de la o curiozitate politică s-a ajuns la o adevărată decizie politică, cu efect distructiv pentru moralul contribuabilului.
Nu știu cum se va putea ajunge de la mr. Politicus înapoi la dr. Tehnocratus.
Fără veleități de vraci, cred, totuși, că e nevoie de o poțiune din care să nu lipsească câteva picături de forță.
Forța realității
Iată niște cifre proaspete : CNAS știe că sunt 3,36 milioane de români majori înscriși pe listele medicilor de familie și care nu sunt asigurați la sănătate. Și mai știe că anul trecut, 165.900 de români fără venituri au achitat contribuție de 5,5% la salariul minim.
Deci, și fără să fi dat o declarație expresă, acești plătitori nu sunt fantome fiscale. S-au dus la Fisc, care i-a trimis la Casă, să le calculeze datorii din urmă, apoi s-au dus la Registrul Comerțului, să le spună că nu au firmă, s-au întors la Fisc și... uite că acum plătesc. De ce? Motivul, cred că e unul pragmatic - au nevoie de cardul de sănătate, fără de care nu se mai pot duce nici pentru o rețetă.
După 20 și amar de ani, ne mai chinuim cu reforme fiscale, instituționale, cu zguduiri din temelii ale sistemului, dar măcar putem să trecem la etapa în care să nu ne mai mințim? Să nu le mai spunem oamenilor că mai merge cu scutiri și discriminări! Adică contribuabilii corecți (inclusiv dintre cei care nu au un venit) pot să plătească și dacă nu sunt bolnavi, iar alții, pentru că au o altfel de sărăcie, nu pot să plătească, că ... nu se îmbolnăvesc?
Forța exemplului
Ani de zile s-a chinuit Obama să-i convingă pe capitaliștii lui că merită să-l bage și pe cel sărac sub acoperirea poliței de asigurare de sănătate. Și a reformat sistemul până când, și cu mai puțin de 100 de dolari, omul acela sub pragurile federale de sărăcie să-și poată permite o minimă asigurare. Pragmatic, Obama știe cum e într-adevăr treaba cu undița – ajută-l pe om să se ajute singur, pentru că asta ajută și economia, și societatea. Dar cu ce curaj ar fi ieșit în față să zică – ăsta e sărac, săracu’, hai să-l scutim de tot și plătiți voi, restul, pentru el!
Forța umilinței
(să mai învățăm de la alții)
Guvernul de la Londra e la un click distanță. Să privim secțiunea „relația cu Fiscul (HMRC), de la A la Z”, subsecțiunea „dacă nu i-ai spus Fiscului despre veniturile tale”. Aici te-ntreabă de rădăcina problemei – „nu ți-ai dat seama că trebuie să-i spui Fiscului”, „nu ai știut cum să declari”, „nu ai declarat pentru că nu poți plăti taxele” și ți se reamintește că „dacă iei tu legătura cu Fiscul, cei de acolo s-ar putea să trateze cazul tău mai favorabil”.
Deci nu e chiar așa absurdă ideea de a-l pune pe contribuabil să dea o declarație. Totul e să-l ajuți, să-i explici, să-l motivezi să o facă.
Cum ar fi să avem și noi măcar un site ANAF care să nu arate ca un ghișeu de circă financiară (din acela unde te mai trimite la cinci, ca să „mai veniți dumneavoastră joi”) și să facem niște secțiuni prietenoase, de tipul – cum procedezi dacă ești plecat la muncă în afară, cum afli dacă ești în categoria celor care trebuie să-și declare veniturile, ce faci dacă nu poți plăti contribuția, ce faci dacă ai o asigurare privata de sănătate și altele. Da, poate să fie și o subsubsecțiune – ce faci dacă ești în situația să mănânci rădăcini sau alta ce faci dacă scoți rădăcini ca să ai depozit bancar.
Forța credibilității
Cine se mai uită pe ce-ntâmplă pe afară s-ar aștepta poate să ajungem chiar ca-n America. New York e unul din statele federale unde dacă ai datorii la stat, ți se suspendă permisul de conducere. Dar ca să vii tu, stat, cu o impunere ca asta îți trebuie curaj, dar și credibilitate. Ca să nu mai spun că ar fi bine să oferi și un avocat pentru apărarea drepturilor contribuabilului, capabil să te convingă că „să-ți ingori problemele fiscale este cel mai prost lucru pe care îl poți face, dar există soluții, acorduri care pot fi-ncheiate cu contribuabilul...”
Trăim vremuri ciudate, la care și contribuabilul, dar și Fiscul trebuie să se adapteze: chiar dacă pe statistici de PIB criza pare să fi trecut, guvernele se sufocă sub povara deficitelor și nici buzunarele contribuabililor nu o duc mai bine (cu excepțiile de rigoare, desigur) .
„Cu toții avem nevoie de bani” (vezi video, min.15) zicea mexicanul Angel Gurria, secretarul general al OECD, traducând pentru popor de ce trebuie luptat împotriva practicilor fiscale agresive ale acelor companii care umblă cu profituri-fantomă și erodează baza de impozitare. Pentru că și noi avem nevoie de bani, proaspătul nostru oficial de la Finanțe ar putea să transmită și mesajul că Fiscul nu e doar golanul care îi bate pe cei mici din curtea școlii, se ocupă și de cei mari.
Forța diplomației
Pentru că rolul Fiscului nu e să demotiveze contribuabilul mare/mic prin scutiri, discriminări, portițe etc., ci să stimuleze corectitudinea, așa-numita conformare fiscală voluntară. Să vină cu un mesaj cu fermitate, dar și cu un morcov, o rădăcinoasă acolo în vârf de bici, care să-i motiveze pe asinii care trag conștiincios la atelajul bugetului.
Cu titlul de exemplu, cum ar suna ceva de tipul „Din 2016, intră în vigoare un sistem de calificare a contribuabililor pentru a ajuta companiile care respectă legea. Fiscul va face o analiză a gradului de conformare fiscală. Companiile cu note bune vor primi o serie de avantaje – inspecțiile fiscale limitate în timp, avertismente mai degrabă decât amenzi, penalizările nu vor depăși 50% din cele care ar fi acordate în mod normal...” Dar prevederea asta am găsit-o la Finanțele maghiare, să nu vă faceți iluzii.
Foto Facebook/Gabriel Biriș
La noi, oficialul de la Finanțe expediază într-un rând întrebarea pusă de Republica: „Și, despre reducerea birocrației, ce transmiteți?” Răspunsul: „Încercăm să simplificăm cât putem de mult, noi acum jucăm «la servite», Codul fiscal este deja aprobat”.
Nu știm cine e la serviciu, dar, încă o dată, se vede treaba că transformarea de care vorbeam mai sus nu e un proces ușor. Asta dacă se va mai putea face.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.