Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Dez-îndrăgostirea de Georgescu. Sociologul Barbu Mateescu face o observație inedită: „Multe dintre percepțiile votanților lui Georgescu sunt comune cu ale votanților non-Georgescu”

Barbu Mateescu

Poate că una dintre marile întrebări ale acestor zile e când se va produce fenomenul de dez-îndrăgostire a populației pro-Georgescu, căci atașamentul ei față de personajul politic seamănă mai degrabă cu efervescența primelor luni dintr-o relație de iubire. Dar toată situația are și explicații sociologice, căci ea nu a apărut din nimic și de niciunde. Ea vine ca reacție la o sumă de nevoi neîmplinite, ca o consecință a ceea ce vom numi, deloc condescendent, “frustrări generale”. Și în acest sens am purtat o discuție pe tema cu sociologul Barbu Mateescu, aflând din ce s-a născut dragostea pentru Georgescu, dar și care ar putea fi mecanismele de dez-îndrăgostire. 

Pe de altă parte, dihotomia “noi/ei”se prefigurează a fi eminamente greșită și tocmai ea e rețeta dezastrului. Pentru că, în fapt, nevoile pe care Georgescu le acoperă pentru susținătorii lui sunt și nevoile celor care nu-l susțin, cu distincția că cei din urmă văd în spatele prințului pe ca alb un proxenet periculos. În continuare, încă o voce cu expertiză în domeniu ne vorbește despre importanța eliminării acestei dihotomii dintre “noi” și “ei”. Căci și noi, și ei, suntem prinși în aceeași poveste cu potențial periculos. 

Interviul pe scurt:

  • Informațiile despre apartenența lui Călin Georgescu la sistem nu ajung la susținătorii lui Georgescu, din simplul motiv că personajul e atractiv pentru că n-a fost văzut în politica ultimilor 15 ani
  • Potretul susținătorului lui Georgescu
  • Nevoile susținătorilor lui Georgescu sunt aproape identice cu cele ale oamenilor care văd în el un pericol. De aceea, punerea unor granițe între ”noi” și ”ei” nu face altceva decât să adâncească sensul absurd al evenimentelor din ultima perioadă.
  • Sondajul lui Nicușor Dan este relevant încă, în contextul unei emoții sociale care se menține la cote ridicate. 

Foto: Daniel MIHAILESCU / AFP / Profimedia

Ce le oferă Călin Georgescu oamenilor care îl susțin în ciuda numeroaselor evidențe că personajul e unul al sistemului? Ce nevoi ale maselor și indivizilor sunt acoperite de acest personaj?

Barbu Mateescu: Faptul că Georgescu aparține sistemului nu ajunge la ei. Trebuie canale de comunicare în care ei să aibă încredere. Aspectele relevante în ceea ce privește atractivitatea lui Georgescu sunt numeroase. Două dintre dintre ele par mai relevante: 1) el nu aparține vreunuia din partidele care au fost la putere în ultimii 15 ani. 2) Oboseala tehno-psihologică resimțită de mari părți din Nordul global care duce la nevoi fetale ("make America great * AGAIN *, paseismul bazat de idealizarea ruralului etc).

Putem face un portret al celui care îl susține pe Călin Georgescu?

Este o persoană adultă, dar nu pensionar. Locuiește într-un județ sau într-o localitate cu dezvoltare economică sub medie. Este foarte îngrijorat(ă) de războiul din Ucraina și de probabilitatea ca România să devină implicată. Simte că statul nu funcționează în favoarea cetățenilor, că serviciile oferite de stat sunt la parametri inacceptabili și că puterea este alocată (atât național cât și global) în mod disproporționat, cea mai mare parte aflându-se la elite din care nu face parte.

A apărut recent povestea unui sondaj realizat la comanda lui Nicușor Dan care îl plasează pe Călin Georgescu pe primul loc, cu 40 de procente. Credeți că e substanțial și de referință un astfel de sondaj făcut în aceste momente de emoție socială?

Dacă emoția nu se stinge până la alegeri, da, e foarte relevant. Să nu uităm că avem același președinte de țară și practic aceeași guvernare ca înainte de alegeri, cu aproape în totalitate aceiași miniștri și cu același prim-ministru. Asta deși votul, atât la parlamentare cât și la prezidențiale, a indicat o înfrângere majoră a coaliției existente în acel moment. Ar fi fost bizar ca emoția/furia să nu existe.

Dacă ne uităm în spatele cifrelor, cum ne explicăm creșterea“georgismului”? Și, ca orice fenomen din lume, tot ce crește trebuie să și descrească. Înce condiții s-ar putea produce fenomenul de dez-îndrăgostire în raport cu personajul?

E nevoie de multă emoție, de un proiect persuasiv vizavi de România care vine. E nevoie de vizionari credibili și carismatici.

Vedeți astăzi pe scena politică și pe datele pe care le avem un personaj capabil să îl învingă pe Călin Georgescu într-o luptă dreaptă si democratică?

Decizia președintelui Iohannis de a rămâne în funcție complică lucrurile pentru orice candidat anti-Georgescu, încărcând cu emoție publicul acestuia. Georgescu sau viitori Georgești pot fi învinși cu condiția să nu opereze în termeni de blocul nostru de votanți versus blocul lor. Multe - nu toate - din percepțiile votanților lui Georgescu sunt comune cu ale votanților non-Georgescu. România dorește o direcție și un set de reforme. Acestea sunt cărămizile de la care trebuie pornit în construirea unei candidaturi de succes.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Portretul votanților lui C.Georgescu este foarte simplificat. Să nu uităm că, raportat la numărul de votanți, diaspora a fost mult mai permeabilă la propunerile domnului menționat mai sus. Un prieten din Mannheim îmi spunea că erau votanți care nici nu știau cum se numește candidatul, știau numai că trebuie să pună ștampila pe nr. 11 pe buletinul de vot. Deci, cum arată portretul votantului din diaspora? Să nu uităm nici pe votantul din marile orașe, ex. București, adesea instruit, dar tributar modei conform căreia, dacă vrei să te numeri printre elite, e obligatoriu să susții că în România totul merge prost, să emiți idei care contravin bunului-simț, să te proclami deținătorul unui adevăr , care, cu cât este mai nebunesc, cu atât este susținut cu mai multă îndârjire. Cum ați schița portretul acestuia? În ceea ce privește războiul din Ucraina, dihotomia noi/ei este reală: susținătorii d-lui Georgescu sunt, în general, nemulțumiți de ajutorul acordat acestei țări și chiar admiratori ai lui Putin, iar adversarii sunt, în general oameni care se gândesc cu grijă la ucraineni și la viața lor în ultimii trei ani, cât și la posibilitatea de a avea Rusia mult mai aproape decât în prezent
    • Like 3
  • Intotdeauna, de cand avem izvoare istorice si putem intui ca si inainte, elitele, autointitulate, in timp acceptate sau mai bine zis suportate, au condus. Nu elitele reale, nu valorile, nu conteaza in ce domeniu au reusit sa se impuna in societatea umana. As extrapola spusele lui plesu, un reprezentant al veritabilei elite::"romanii sunt misteriosi", intreaga omenire este misterioasa. Cei multi, din afara elitelor, s-au razvratit, violent, la intervale de timp mari, razvratirea se face in mod organizat pentru a avea succes si asta, organizarea, necesita timp.,au luat locul elitelor si au devenit in timp, la randul lor, elite. Si tot asa.
    • Like 2


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult