Foto Guliver/Getty Images
Rezultatele evaluării PISA nu trebuie citite doar din perspectiva distrugerii învățământului în ultimii 30 de ani, ci, mai ales, din aceea a viitorului mediu și îndepărtat. Copiii evaluați în 2018, cei introduși așadar în mecanismul educațional de analfabetizare, își vor termina studiile preuniversitare spre anul 2025, iar cele universitare spre 2030. Ei vor deveni membrii cei mai activi ai societății într-un orizont de 15-20 de ani, pe acest temei educațional precar și compromis, care nu le-a oferit nici măcar competențele minimale pentru operații simple sau judecăți elementare.
Dacă în acest moment, printr-o acțiune de urgență bazată pe consens național, toți cei cu putere de decizie în România lansează un program de terapie intensivă pentru educație, rezultatele lui vor fi vizibile abia în 10-15 ani. Este perioada în care noi și cei care vin după noi trebuie să putem rezista și să ținem societatea în viață. Altfel, daunele pe care riscă să le producă analfabetismul și toți actorii lui se pot dovedi ireversibile.
Dar, pentru moment, nici palidul program prezidențial „România educată”, nici prestația modestă a unei ministre nelalocul ei și nici dorința rectorilor de partid (aceia care de ani de zile contribuie la distrugerea învățământului românesc) de a se eterniza pe posturi dincolo de două mandate nu ne încurajează să credem că ar exista în societate forța și voința necesară pentru a lansa un program de reabilitare a educației românești.
Dezastrul educației are vinovați preciși. Vina acestora constă nu doar în aceea că au privat generații întregi de pasiunea și bucuria cunoașterii, de șansa unei evoluții armonioase a personalității, ci au privat o societate întreagă de șansa unei dezvoltări durabile. Au sufocat infinite posibilități de afirmare a României ca o națiune demnă și puternică. O țară în care jumătate dintre copii sunt analfabeți funcționali este o țară cu un viitor îngustat, hărăzită înapoierii, prejudecăților, obscurantismului și manipulării. Este o țară în care orice amenințare devine pericol real, potențat de incapacitatea de a reacționa, de a evalua situațiile critice și de a găsi soluțiile bune. Vedem deja manifestări ale acestui pericol în catastrofele care au avut loc până acum.
Ne așteaptă cel puțin 10 ani grei și apoi alții, mult mult mai grei, dacă nu facem ceva. Azi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Un alt paradox al sistemului de invatamant il constituie si faptul ca desi este considerat ( pe buna dreptate ) depasit si ostil beneficiarilor, totusi tinerii absolventi ai invatamantului superior isi gasesc cu usurintza locuri de munca in Vest ( tinerii medici romani, de exemplu ), iar la olimpiadele scolare internationale, elevii nostri inca mai castiga medalii.
Vreti generatii cu mintea deschisa? Atunci trebuie sa invete mai mult decat astea doua materii. Inteligenta e dată de felul in care faci conexiuni interdisciplinare, nu in memorarea unor teoreme si in capacitatea de a analiza sintactico-morfologic o fraza din cuvantarea unui politician.
Profesorii trebuie sa invete sa.si vanda materia, sa ii faca pe tineri curiosi, in asa fel incat acestia sa doreasca sa afle mai mult.
Nu s-a făcut și nu se va face nimic....
Nici ieri, nici azi, nici mâine.....
Priviți la noul ministru al educației ce afirmații face și.......... Nimic,
nu se întâmplă nimic în țară asta.
Din păcate.
Altfel va doresc toate cele bune.
Astept sa vad un set de propuneri concrete in acest sens. Un plan de actiune. Daca cei care au intelegerea si puterea de a schimba ceva, nu o fac, atunci cine ar putea?
Programa trebuie regandita complet, trebuie identificate si ierarhizate prioritatile scolii in functie de nevoile scolarilor si societatii in raport cu viata reala. Spre exemplu educatia financiara. In nici o tara normala nu se arunca o generatie intreaga pe credite de nevoi personale sau pe camatari pentru a cumpara un aparat TV sau o masina veche! Ajungand apoi sclavi pe viata ai bancilor....
Asadar regandita rapid directia si sensul scolii insotit de interventie serioasa pe formarea continua a dascalilor, cu evaluari periodice si eliminarea din sistem fara discutii suplimentare a celor care nu inteleg de ce petrec timp cu copiii. Scoala romaneasca trebuie sa livreze performanta si nu sa constituie un instrument de protectie sociala.
E pe modelul celor care găsesc o bucată de sârmă pe stradă: "Las' că e bună la ceva! Poate foloseşte."
Praguri de maturitate, psihologie, vorbe goale! Ce contează că în sistemele normale la cap materia e devansată cu cel puţin doi ani, că un elev român transferat în alt sistem e înainte cu doi ani de şcoală, de parcă se pregăteşte să dea doctoratul încă din generală, iar un elev străin rămâne instant corigent pentru că nu poate ţine pasul cu onor sistemul românesc?
Şi - în mod evident - când materia depăşeşte pragul de maturitate apare fenomenul memoriei de DUMP (dumping = a arunca), adică materia e evacuată în câţiva ani ca după o indigestie intelectuală.
Şi - hopa! - avem analfabetism funcţional!
Măi să fie! Păi cum, din moment ce băgăm în capul copiilor informaţie cu basculanta? Îi facem docenţi de mici. La pregătitoare o să-şi dea licenţa şi la generală o să-şi dea doctoratul, în timp ce mocăiţii de britanici sau olandezi umblă cu fiţe de gen prag de maturizare intelecutală.... mofturi!
Cu lopara, monşer, ce atâta psihologie occidentală? Băgăm cu basculanta, ca pe şantier!
Ia să vedem: în ce ţară europeană se cântă melodia lirico-epico-cosmogonico-metaforică a lirismului epic la vârsta pantalonilor scurţi?
Sau pe ce planetă?