Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

Dictatura ayatollahilor îşi va găsi curând sfârşitul. Asta se va întâmpla dacă nu vom transforma Iranul într-o nouă Sirie

Proteste Teheran

Foto: Guliver/ Getty Images

Mezii, Imperiul Ahemenid, Imperiul Part, Califatul Abbasid... Geniul religios iranian a influenţat semnificativ iudaismul, iar istoricii religiilor ne spun că, în aceeaşi perioadă în care Imperiul Roman lupta cu credinţa creştină, dinspre Iran se răspândea mithraismul, o religie cu foarte multe asemănări cu a noastră, care va pierde, până la urmă, în faţa învăţăturii Domnului Iisus. La Ctesiphon, oraş fondat de parţi în Irakul de astăzi, devenit capitală a Imperiului Part în perioada sa târzie, ȋn palatul ȋmpăraţilor se găseau locuri pregătite la picioarele tronului pentru ȋmpăratul Romei, pentru cel al Chinei şi pentru căpetenia nomazilor din Asia Centrală pentru clipa cȃnd aceştia aveau să vină să se ȋnchine regelui regilor.

Iată că, încă din antichitate, conştiinţa colectivă iraniană este obişnuită cu sistemul etatic, cu reguli, norme şi birocraţie, sistemul tribal, cu regulile sale laxe, orale, şi obedienţa faţă de un clan, ce domină Peninsula Arabia şi o parte a Magrebului, ȋi este străină. Iar regimul clerical instituit odată cu Revoluţia islamică s-a mulat bine pe acest sistem etatic. Însă, din păcate, clericii vor transforma statul într-unul opresiv pentru propriul popor, într-o dictatură teocratică şi într-un vector care să disemineze revoluţia islamică în întreaga regiune.

Am făcut această scurtă introducere pentru a sublinia faptul că Iranul nu poate fi comparat cu vreuna din ţările regiunii, deosebindu-l istoria, limba, confesiunea (şiită, care i-a conferit un alt element de individualitate în comunitatea musulmană). Date fiind tocmai aceste argumente, odată ce Iranul se va elibera de sub jugul credinţei, îşi va juca rolul esenţial pe care l-a avut dintotdeauna în istorie. O istorie, în multe puncte comună cu a Europei, şi este suficient să amintim versurile eminesciene: „După vremuri, mulți veniră, începând cu acel oaspe,/Ce din vechi se pomenește, cu Dariu al lui Istaspe.” Darius a lui Istaspe era nimeni altul decât Darius cel Mare, împăratul perşilor, ajuns pe teritoriul Dobrogei în confruntările sale cu sciţii.

La câţiva ani după încheierea Primului război mondial, un general iranian, Reza Pahlavi, conducea o lovitură de stat prin care răsturna dinastia turcomană care domnea la Teheran. În 1925 devine şah (rege) şi va conduce ţara (care, în 1935 va renunţa la denumirea de Persia şi va prelua denumirea oficială de Imperiul Iranian).

Apropierea de Germania lui Hitler şi importanţa pe care Iranul o avea pentru Statele Unite şi Marea Britanie în perioada celei de-a doua conflagraţii mondiale (principala rută de aprovizionare pentru Uniunea Sovietică, dar şi rezervele sale de hidrocarburi), duc la îndepărtarea primului Pahlavi şi numirea ca şah a tânărului său fiu, Mohammad Reza Pahlavi care va domni până la victoria revoluţiei islamice conduse de ayatollahul Khomeini, în 1979.

Domnia celor doi Pahlavi nu a fost liniştită, mai ales că iranienii reprezentau o naţiune, cum scriam, organizată, educată şi cu o conştiinţă a propriei identităţi şi rolului său în istorie. De asemenea, Iranul a reprezentat un tampon între Uniunea Sovietică şi celelalte state din zonă, unde aceasta din urmă dorea să îşi extindă influenţa.

Trebuie să subliniem că, probabil, actuala conducere autocrată de la Teheran nu ar fi fost posibilă (şi, implicit, problemele pe care le-a creat în ultimele decenii în alte ţări ale regiunii), dacă ultimul şah (devenit, între timp, şahinşah, adică rege al regilor) nu ar fi alunecat spre autoritarism, cu sprijinul, interesat economic, al Marii Britanii şi SUA.

În 1919, conform tratatului semnat între Persia şi măreţul Albion, era înfiinţată Compania Petrolieră Anglo-Iraniană. Ca de obicei, Marea Britanie îşi lua partea leului din exploatarea resurselor de hidrocarburi iraniene. Dacă în alte ţări ale regiunii, opinia publică nu era interesată de asemenea aranjamente, în Iran s-a produs o vie nemulţumire, unul dintre oponenţii acestui tratat fiind viitorul prim-ministru, Mohammad Mosadegh.

Cum, după Al doilea război mondial, Marea Britanie s-a văzut văduvită de multe dintre „colaborările” sale cu statele zonei în detrimentul SUA, care au devenit noul star mondial şi garantul regimurilor locale în schimbul exploatării comune a resurselor de hidrocarburi, petrolul şi gazul iranian au devenit esenţiale pentru Marea Britanie. Numai că, aşa cum spuneam, iranienii nu erau un popor neimplicat în viaţa politică şi erau nemulţumiţi de unele aspecte ale domniei şahului. Astfel că l-au ales prim-ministru pe un oponent al acestuia, Mohammad Mosadegh, un politician local şcolit în Franţa şi ale cărui discursuri şi luări de poziţie însufleţeau electoratul. 

Se întâmpla în martie 1951, iar câteva luni mai târziu guvernul său lua hotărârea naţionalizării petrolului iranian, înlăturând astfel controlul englez asupra câmpurilor petrolifere şi a rafinăriei Abadan, cea mai mare din lume. A fost o hotărâre extremă, însă necesară pentru dezvoltarea ţării. În iunie 1952, în urma unui litigiu desfăşurat la Haga, Curtea Internaţională va decide în favoarea naţionalizării iraniene.

Doar că manifestările colonialiste ale Marii Britanii treceau dincolo de normele juridice internaţionale şi marina sa va bloca exportul petrolului iranian. Mai mult, primul ministru Winston Churchill îi va convinge pe aliaţii americani să „pună la treabă” CIA. Cum încercările de înlăturare ale lui Mosadegh au dat greş, a trebuit ca şahul să îl demită. Fapt care a condus la revolta generalizată a populaţiei, iar şahul a fost nevoit să fugă în Italia. Trei zile mai târziu, generalul Zahedi, preferatul local al CIA, scotea tancurile pe străzi, îl aresta pe Mossadegh şi îl readucea în ţară pe şah. Mossadegh va refuza să coordoneze o contra-lovitură de stat, părăsind astfel scena politică, dar intrând în istorie alături de personalităţi care au promovat rezistenţa paşnică, alături de Gandhi sau Nelson Mandela.

Şahul va mai domni încă 26 de ani. Chiar dacă va emite legi de emancipare totală a femeilor (spre nemulţumirea ayatollahului care îl înfiera din exilul european), şahul va deveni tot mai despotic, iar populaţia tot mai nemulţumită. Reuşise performanţa de a revolta liberalii, comuniştii, islamiştii şi naţionaliştii, toţi unindu-şi forţele pentru ȋndepărtarea sa.

Acestea au fost premisele revoluţiei din 1979 care au dus la îndepărtarea sa. Dacă, la ȋnceput, revoluţia părea a conduce către un final favorabil modernităţii, figura carismatică a Ayatollahului Khomeini a dus la aprobarea, cu o largă majoritate, a unei constituţii islamice, ȋn care figura conducătorului religios devenea omnipotentă. Iranul devenea astfel prima republică islamică şiită, cu întreaga sa cohortă de abuzuri asupra propriului popor, dar şi a exportării acesteia în ţările regiunii.

Dorinţa iranienilor de modernizare va izbucni periodic, accentuându-se în ultima decadă. Mişcarea Verzilor din 2009 este o dovadă a conştiinţei politice iraniene, ca şi manifestaţiile publice ale ultimilor doi ani. Ultimele două mandate de preşedinte au fost câştigate de Hasan Rohani, un cleric moderat, care a promovat deschiderea Iranului ȋnspre colaborarea internaţională. O bună parte a populaţiei, educată şi amintindu-şi de libertăţile de care beneficiase ȋn perioada şahului, nu a acceptat niciodată restricţiile impuse de autorităţile religioase.

Ultimele evenimente în care Iranul a ţinut prima pagină a mass-media internaţională vor avea drept consecinţă înlăturarea regimului ayatollahilor, nefiresc pentru civilizaţia iraniană. Chiar dacă SUA au decis uciderea unui erou local, generalul Qassem Soleimani, ceea ce ar fi putut, teoretic, coaliza populaţia în jurul conducătorilor, care s-au grăbit să declame că sunt în război cu Occidentul, manifestaţiile majore de sâmbătă sunt o dovadă că iranienii îşi doresc eliberarea de sub povara conducătorilor religioşi.

Privind istoric, credem că poporul iranian are nivelul de cultură politică suficient pentru a-şi determina singur soarta. Evident, va fi dificil să înfrângă un regim opresiv care a abuzat de violenţă şi va face tot posibilul pentru a nu pierde puterea. Însă, un eventual război în care va fi atras Iranul va reprezenta o coalizare a populaţiei în favoarea conducătorilor săi. De asemenea, coordonarea unor miliţii înarmate care să lupte împotriva forţelor ayatollahilor, aşa cum s-a întâmplat în Siria, ar fi, iarăşi, o soluţie dezastruoasă şi, mai ales, sângeroasă.

Iranienii trebuie ajutaţi să îşi recâştige o viaţă normală, să beneficieze cu toţii de bogăţiile subsolului, iar nu doar reprezentanţii unui regim retrograd şi abuziv. Însă acest ajutor trebuie să se limiteze la a coagula nevoia populară de schimbare, de emancipare, de a o transforma într-o forţă care să îl poată răsturna pe liderul suprem în mod paşnic, nu printr-un război civil. Şi, mai ales, căderea regimului trebuie să se facă în interesul exclusiv al iranienilor.

Cum? Sperăm că specialiştii de la Langley au învăţat din eşecurile anterioare. Sau, poate, cititorii noştri au câteva sugestii binevenite. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Teocratia trebuie injunghiata,spanzurata,decapitata astfel ca niciodata religia sa nu mai aiba drept nici macar sa sopteasca in public.Oricine face prozelitism religios sa fie dat mortii ca virus ce trebuie distrus in totalitate.Fanatismul religios este EBOLA si fiecare membru religios este un sobolan ce o raspandeste.Ai eutanasia prin orice mijloace nu e crima ci doar unirea retardatului cu nazuintele si dorintele sale in viata viitoare.Astfel nu esti un criminal ci un liftier care-l uneste cu tampenia alah.
    • Like 2
    • @ Elahim Tanase
      De acord !
      Injunghiata, spanzurata decapitata si sa-i bati si obrazu’
      In ordinea asta
      • Like 0
  • Parerist check icon
    Caut pe cineva sa pun un pariu:
    Pariem ca daca regimul pica datorita manifestatiilor provocate de doborarea avionului, vor aparea teorii ale conspiratiei care spun ca de fapt avionul fost doborat de CIA ca sa dea jos regimul? Si ca face Michael Moore (&Co) si un documentar despre asta?
    • Like 3
    • @ Parerist
      Vrei sa spui ca nu l-a dat jos CIA ? :)

      Americanii-e-n toate
      In cele ce sunt
      Si-n cele ce maine vor rade la soare.
      • Like 1
    • @ Val Verde
      Parerist check icon
      Daca nu pica guvernul, e posibil sa nu fi fost CIA.
      Da, stiu, in principiu cauza ar trebui sa preceada efectul. Insa directia timpului nu-i decat o iluzie data de termodinamica...
      • Like 1
    • @ Parerist
      ...si de lucratura scolii de la Frankfurt in cooperare cu masonii evrei
      • Like 1
    • @ Val Verde
      Delia MC Delia MC check icon
      Atunci de ce au recunoscut?
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Urmariti tonul discutiei. E sarcastic.
      • Like 1
    • @ Delia MC
      Parerist check icon
      O sa aflam si asta din documentarul lui Michael Moore (or similar) :)
      • Like 1
    • @ Parerist
      Nu mai asteptati documentarul ca va spun eu:
      Ayatolahul e agent CIA deep undercover. A fost pus acolo de miscarea sionista care conduce Langley ca sa combata ofensiva scolii de la Frankfurt imediat inainte ca agentii lor (neo marxisti putrezi) din “The Company” (CIA) sa fie demascati si sa-si dea demisia in masa pentru ca le-au taiat orele suplimentare si au umblat si la vacanta. Ramas fara dusman intern de spionat, Ayatolahul a inceput sa de cu bombardeaua mai mult la distractie, ca poate omoara capra vecinului dar de fapt ca sa poata masonii, care conduc industria de armament si lenjerie interioara, sa-si vanda marfa.
      Dupa atita amar de vreme in Iran, popilor le e dor de niste baruri, bauturi si petreceri unde danseaza si niste femei, nu doar ei intre ei, asa ca Ayatolahul a cerut o extractie sub acoperirea unei revolte populare dupa ce si-a anihilat dusmanii interni cu flacara violeta (acestia Il prinsesera ca pupa moaste in secret.)
      CIA a doborit avionul, Ayatolahul o sa ia una in boase pentru echipa dar mai mult de aparenta, el va deveni seful bazei de la Deveselu.
      • Like 4
    • @ Parerist
      Nu mai asteptati documentarul ca va spun eu:
      Ayatolahul e agent CIA deep undercover. A fost pus acolo de miscarea sionista care conduce Langley ca sa combata ofensiva scolii de la Frankfurt imediat inainte ca agentii lor (neo marxisti putrezi) din “The Company” (CIA) sa fie demascati si sa-si dea demisia in masa pentru ca le-au taiat orele suplimentare si au umblat si la vacanta. Ramas fara dusman intern de spionat, Ayatolahul a inceput sa de cu bombardeaua mai mult la distractie, ca poate omoara capra vecinului dar de fapt ca sa poata masonii, care conduc industria de armament si lenjerie interioara, sa-si vanda marfa.
      Dupa atita amar de vreme in Iran, popilor le e dor de niste baruri, bauturi si petreceri unde danseaza si niste femei, nu doar ei intre ei, asa ca Ayatolahul a cerut o extractie sub acoperirea unei revolte populare dupa ce si-a anihilat dusmanii interni cu flacara violeta (acestia Il prinsesera ca pupa moaste in secret.)
      CIA a doborit avionul, Ayatolahul o sa ia una in boase pentru echipa dar mai mult de aparenta, el va deveni seful bazei de la Deveselu.
      • Like 1
  • Acum sa intelegem de ce Ceausescu a fost in Iran la prietenii lui odiosi fata de propriul popor,criminali in serie cu Securitatea ,si a Gărzii Revoluționare Islamice (IRG).
    • Like 2
  • „ În fața pământului scit, spre mare, se întinde Tracia. Sciția începe acolo de unde acest ținut formează un golf. Istrul se varsă în mare, îndreptându-se spre sud-est. Voi înfățișa țărmul Sciției de la Istru în sus și voi arăta cât de mare îi este întinderea. Îndată după Istru, vine Sciția veche, așezată către miazăzi și ajungând până la cetatea numită Carcinitis. ”
    — Herodot , Istorii, V, 3; FHDR, I, p. 65; Istorii IV, 99, p. 51 .
    Prin urmare, sciții erau așezați la nord de Traci și nu la țărmul Mării Getice care este azi Marea Neagră! Haideți să nu mai copiem izvoarele *istorice* rusești manipulatoare ale istoriei adevărate!
    • Like 0
  • „odată ce Iranul se va elibera de sub jugul credinţei, îşi va juca rolul esenţial pe care l-a avut dintotdeauna în istorie.”
    Eu cred că veți muri și dvs. și eu, și nepoții noștri, și lucrul acesta nu se va întâmpla. Pentru că iranienii au o alergie de 10 ori mai mare ca mine la corectitudinea politică! Și acesta este gunoiul care li se va servi și lor, dacă pică actuala formă de guvernare.
    • Like 0
    • @ Horia Pelle
      Adica ori teocratie ori corectitudine politica? De ce ar fi astea 2 singurele optiuni?
      • Like 6
    • @ Jonn Jonzz
      Parerist check icon
      Pentru ca asa functioneaza gandirea pe un bit.
      • Like 5
    • @ Horia Pelle
      Parerist check icon
      Iti dai seama, ce noroc pe iranieni cu ayatollahii. Mai o fomica, mai cate o executie, insa macar ii tin la respect pe ghei si pe feministe!
      • Like 4
  • Cosmin check icon
    Par să lipsească niște virgule din titlu, care cred că schimbă sensul afirmațiilor.
    "Asta se va întâmpla, dacă nu, vom transforma Iranul într-o nouă Sirie."
    • Like 3
    • @ Cosmin
      Bună observația.
      • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    Bun articol, felicitări.
    Atât numai că nu se lasă ayatollahul și mulahii cu una cu două. Puterea-i dulce...Și câteva mii de manifestanți nu se compară cu milionul de la înmormântarea lui Soleimani, chiar dacă acolo s-au dus mai mult de obligație și frică. În Iran sunt executați oameni în public pentru delicte minore, ca "lipsa de respect" pentru Allah, așa încât o rezistență considerabilă e greu de așteptat.
    • Like 1
    • @ Delia MC
      Parerist check icon
      Cam asa e in orice dictatura... fie ea teocratica sau materialist-dialectica.
      • Like 3
    • @ Parerist
      Delia MC Delia MC check icon
      Așa este. E vorba până la urmă de putere, in orice straie ar fi ea înveșmântată. (Și) de aceea optimismul din articol îmi pare exagerat.
      • Like 0
    • @ Delia MC
      Si la Guantánamo cum merge , ca cad ca le stii oe toate
      • Like 0
  • Ajung 3 jandarmi mondiali, nu mai e nevoie și de Iran în cadrul ”echipei”.
    Popii pe post de administratori/guvernanți sunt perimați. Ineficienți și conflictuali căci nu permit existența altor religii.
    • Like 2
  • „Privind istoric, credem că poporul iranian are nivelul de cultură politică suficient pentru a-şi determina singur soarta.” Pe cît punem pariu că englezii, americanii și rușii au altă părere? :P
    • Like 2
  • f bine documentat,cu o singura obiectie fara ..... invataturile domnului Isus din start manipulare...
    • Like 2
    • @ Petru Ursan
      Vrei să explici în ce constă manipularea?
      • Like 3
    • @ Ionut Catalin Dimache
      check icon
      Cred că "părtinire" ar fi un cuvînt mai bun...
      • Like 0
    • @ Petru Ursan
      Marxistul din tine nu s-a putut abține.
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Vlad Petreanu_

În 1990, după ce lucrase într-o fabrică, Vlad Petreanu s-a angajat la un ziar, unde avea un salariu echivalentul a aproape 90 de dolari. Banii îi ajungeau, spune el, să își cumpere un pachet de țigări - la vremea respectivă fuma - și o cola pe zi, „și abia mă descurcam să mănânc ceva”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon „La bani mărunți” cu Sergiu Manea, CEO BCR. Podcast amplificat de Republica

Sergiu Manea, care a preluat în urmă cu cinci ani conducerea celei mai mari bănci din România, a povestit că primul său salariu, o sumă echivalentă cu mai puțin de 80 de dolari, l-a primit în septembrie 1994. Se angajase înainte de terminarea facultății pe o poziție entry level, ca referent, la Banca Română pentru Dezvoltare, la Biroul de bănci corespondente, care azi se cheamă „financial institutions”.

Citește mai mult

Fetiță la laptop

Situația se poate schimba în orice moment și școli aflate acum în scenariul verde sau galben pot trece de pe o zi pe alta în scenariul roșu, dacă în cadrul lor vor fi confirmate 3 cazuri de Covid. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult