Diferența dintre „vreau să slăbesc” și „vreau să slăbesc 5 kg pȃnă în iunie şi să îmi menţin greutatea”. Cum ne facem corect lista de obiective pentru Noul An. Un exercițiu de „igienă psihică” ce ne arată că trăim viața nu doar „în lung”, ci și „în lat”

Foto: Golib Golib Tolibov / Alamy / Alamy / Profimedia

Pe lȃngă agitaţia sărbătorilor, sfȃrşitul de an este de multe ori şi un moment de introspecție, pentru bună parte din oameni.

De obicei momentul asta vine cu cȃteva ore sau zile înaintea Anului Nou şi de multe ori se finalizează cu o listă de decizii pentru anul care vine. Decizii pe care de multe ori le uităm a doua zi sau în următoarea săptămȃnă. După cum am explicat mai pe larg aici, lista asta de decizii se uită pentru că este de obicei nerealistă, implică o schimbare prea mare şi – pentru a-şi păstra stima de sine – psihicul refuză să ia în considerare ceva ce clar nu putea fi pus în practică.

Şi totuşi, deşi procesul ăsta „neterminat” se întȃmplă la fel an de an, totuşi nu ne putem opri să îl repetăm. Asta pentru că începutul unui nou ciclu (că este el calendaristic sau are legătură cu alte cicluri de viaţă) ne face să dorim să dăm un sens existenţei, să vedem de unde venim şi încotro ne îndreptăm şi ce rol are trecerea noastră prin lume.

Anul trecut v-am propus un exerciţiu de sfȃrşit de an; vă invit să îl repetaţi şi anul acesta, iar detaliile le găsiţi aici. Nu o să reiau pas cu pas fiecare etapă, ci o să încerc mai degrabă să explic măsura în care acest exerciţiu ne poate ajuta să ne dăm un sens propriu – anului trecut, anului care urmează să vină, sau chiar propriei existenţe, dacă îl asociem cu o auto-reflecţie mai profundă.

Prima parte a exerciţiului se referă la lista de realizări şi bucurii a anului ce a trecut. Scopul acestei părţi e să vedem că viaţa nu a trecut pe lȃngă noi, ci am fost cu toţii participanţi la propria existenţă şi că aceasta ne-a adus destule satisfacţii şi momente de încȃntare. Prea mult suntem tentaţi să insistăm pe insatisfacţii sau pe grijile viitoare, dar prea puţin ne lăsăm timp să vedem că viaţa ne-a adus cu siguranţă şi lucruri bune.

A doua parte a exerciţiului se referă la ce ne amintim cu tristeţe sau neplăcere din anul trecut. Dar scopul reamintirii nu este retrăirea durerii sau frustrării, ci de a vedea dacă din aceste experienţe neplăcute putem obţine ceva constructiv. Uneori e vorba de evenimente extrem de triste, cum ar fi un doliu – poate că e momentul să ne punem problema cum integrăm dispariţia persoanei dragi. Poate că e momentul să ne concentrăm mai mult pe cȃt de mult frumos ne-a adus persoana cȃt a fost în viaţa noastră şi mai puţin pe cȃt ne doare faptul că nu mai este. Alte evenimente neplăcute ţin de mecanismele noastre dezadaptive: dacă le-am identificat, deja am făcut ceva bun. Mai rămȃne însă să le şi schimbăm – nu de alta, dar pȃnă nu o vom face, problemele se vor tot repeta. Alteori e vorba de lucruri neplăcute asupra cărora nu am avut vreun control – poate că de aici este să înţelegem că aşa este viaţa, cu bune şi cu rele, şi să lăsam deoparte frustrarea adusă de ceea ce nu putem schimba. De orice tip ar fi evenimentele neplăcute, este bine ca fiecăruia să îi găsim un sens şi o învăţătură – şi dacă am făcut asta, cel mai bine pe o pagină „în oglindă” cu cea de eşecuri – atunci să înţelegem că practic această a doua pagină este de fapt o continuare a listei de realizări ale anului trecut. Şi să trecem mai departe cu învăţăturile, nu cu frustrarea, tristeţea, disperarea chiar, a lucrurilor rele. De fapt partea a doua are ca scop integrarea eşecurilor, transformarea lor, pentru a ne completa această imagine a continuităţii noastre, dar şi a dezvoltării, care vine deopotrivă din succese, dar şi din lecţii primite de la viaţă.

Ei bine, acum că ştim de unde venim, putem trece la partea a treia – a vedea de cine suntem înconjuraţi. In partea asta ne facem lista tuturor oamenilor care ne-au adus ceva bun în viaţă în anul care a trecut. Ne ajută să vedem că nu suntem singuri, şi dacă le şi spunem asta, le vom aduce şi lor un zȃmbet pe faţă.

E momentul să vedem şi încotro ne îndreptăm. Dar nu prea se poate obţine un sens al continuităţii fără o listă de obiective. Numai că avem de cugetat un pic la aceste obiective. Vă sfătuiesc să le împărţiţi în două.

O primă listă ar fi să includă hotărȃrile pe care musai vrem să le respectăm. Pentru asta ar trebui să ne ţinem de nişte reguli. Prima este că nu e bine să fie mai mult de patru astfel de obiective, care ar fi bine să acopere cele trei mari arii ale vieţii: planul personal, cel relaţional (cuplu, familie prieteni) şi cel profesional. A doua regulă este că acestea trebuie să fie realizabile, iar a treia regulă este că ar trebui formulate măsurabil. „Vreau să devin violonist” nu e un obiectiv realizabil, dacă persoana nu a pus vreodată mȃna pe o vioară, dar „vreau să încep lecţii de vioară în ianuarie şi să mă ţin de ele tot anul” este realizabil. „Vreau să slăbesc” nu este un obiectiv măsurabil; „vreau să slăbesc 5 kg pȃnă în iunie şi să îmi menţin greutatea” este măsurabil. Odată ce le definim, este bine să le şi transformăm într-un plan, cu etape precise şi cu termene de realizare, astfel încȃt să putem consulta oricȃnd acest plan şi să vedem cum am avansat.

Restul obiectivelor pot să fie trecute toate pe o „listă de dorinţe”. Se poate să reuşim să realizăm o parte din ele, se poate să nu, dar asta nu ne va aduce tristeţe peste un an, pentru că nu eram siguri că se pot pune în practică. Poate o parte din ele îşi pierd actualitatea, poate altele vor deveni obiective principale anul următor. Dar e bine să ştim ce vrem şi în sens mai larg, ca să putem exploata oportunităţile care ni se oferă şi să avem „de unde alege” dacă ne rămȃne ceva timp disponibil, pe care ar fi păcat să îl pierdem fără sens. Tot aici ar trebui să fi puse şi multe obiective legate de a se bucura de viaţă: dorinţe referitoare la vacanţe, la petreceri, la hobby-uri, etc. Nu de alta, dar şi astea sunt extrem de importante pentru echilibrul vieţii.

Ei bine, suntem la sfȃrşitul exerciţiului, ştim de unde venim şi cine am devenit în anul care vine, ştim încotro vrem să ne îndreptăm şi mai ştim şi că nu suntem singuri. E un mod de a da sens trecerii anilor, de a vedea că evoluăm, că ne trăim viaţa „nu doar în lung, ci şi în lat”. Acest sens e un motor puternic pentru dezvoltare şi o motivaţie minunată pentru a ne aduna energia pentru a merge mai departe în anul următor.

Iar dacă vă place construcţia care a rezultat, vă invit şi să-i daţi un titlu sugestiv sau să găsiţi pe undeva un citat frumos, care să vi se pară că încununează şi momentul şi deciziile!

În final, mie, ca povestitoare, nu-mi rămȃne decȃt să vă urez să vă găsiţi sensul, să vă bucuraţi de viaţă, să nu vă lăsaţi copleşiţi cȃnd ceva nu merge tocmai bine şi să vă regăsiţi la sfȃrşitul anului care urmează cu o listă şi mai lungă de împliniri!

La mulţi ani 2024!

Articol preluat de pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp