Cu toții știm această perioada din an când ne pregătim pentru ceea ce va urma în viețile noastre, poate mai mult decât oricând în restul anului. Sărbătorile de iarnă, pe lângă bucatele alese și obiceiurile noastre, vin și cu o provocare la nivel mental: planificarea pentru următorul an sau, mai simplu zis, acea perioadă de “new year, new me”. Din fericire, trendul a mai scăzut, cel puțin la nivel de social media, însă sunt sigur că a rămas cu mulți dintre voi, la fel cum a rămas până în 2025 și cu mine.

Subsemnatul, cu prilejul Crăciunului și Anului Nou, recitesc din Biblie și, alternativ, rezolv probleme de matematică și fizică.

De obicei momentul asta vine cu câteva ore sau zile înaintea Anului Nou, şi de multe ori se finalizează cu o listă de decizii pentru anul care vine. Decizii pe care de multe ori le uităm a doua zi, sau în următoarea săptămȃnă. Foto: Golib Golib Tolibov / Alamy / Alamy / Profimedia

Am trecut spre sfârșit de an de la agonie la extaz, dar și în extaz aveam încă inima din agonie.

Petreci în noaptea de Revelion și te trezești pe 1 și te intrebi „Și acum ce urmează? Ce mă mai așteaptă anul ăsta?” (Foto: Guliver Getty Images)

Am eu un deget strâmb la mâna stângă, însă cum ar fi să nu îl mai am deloc? Sunt eu miop, dar cum ar fi să nu mai văd deloc? Am eu tălpile degerate, după șase ore de stat în picioare, însă cum ar fi să nu mai am pe ce călca?

Există un motiv ştiinţific pentru care rezoluțiile de început de an eșuează. E voba de sindromul falsei speranţe: aşteptări nerealiste şi subestimarea nevoii de efort şi timp pentru a determina o schimbare de comportament. (Foto: Guliver Getty Images)

Mi-am inventat propriul mod de a face retrospectiva la ce a fost şi de a îmi scrie viziunea la ce va fi. Poate că lipsea touch-ul personal şi de-aia nu scria stiloul! (Foto: Guiver/Getty Images)