Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cum găsim timp pentru a ne bucura de sărbători. Pledoarie pentru simplitate și celebrarea valorilor autentice

sarbatori - Foto: PhotoAlto / Profimedia

Foto: PhotoAlto / Profimedia

Dragi cititori, iată că am ales pentru această postare un titlu care conţine o dublă provocare: „a găsi timp” şi „a se bucura”. Greu, nu-i aşa?

Cam toţi avem experienţa lipsei timpului: că avem un job care ne ţine de multe ori peste program, sau o mie de treburi acasă care ne ocupă toată ziua, că ne-am propus o mulţime de lucruri şi se pare că acestea iau mai mult timp decȃt credeam, cert este că deseori ne regăsim la sfȃrşitul unei zile şi sleiţi de oboseală şi cu insatisfacţia că nu am terminat ce aveam de făcut.

Acum, că ne aflăm în preajma sărbătorilor, am aflat de la multe persoane că se simt absolut copleșite: pe de-o parte că la multe locuri de muncă sfȃrşitul de an e o perioadă extrem de aglomerată şi pe de altă parte pentru că sărbătorile aduc cu ele un număr de activităţi care, deşi ar trebui să fie plăcute, uşor ajung să devină o corvoadă în plus. Drept care, cumva, de unde-de ne-unde poate „răpim” un pic de timp şi pentru brad, şi pentru cadouri, şi pentru cȃteva întruniri de Crăciun, dar asta deja pare că nu mai are de-a face cu vreo magie, ci doar cu încă o povară pe un spate şi aşa cocoșat de atȃtea altele.

Ehei, şi după ce le-am făcut pe astea, încep altele: unde mergem de Crăciun şi de Revelion? În unele familii există tradiții frumoase de reunire a tuturor generaţiilor în jurul aceleiași mese, în altele „trebuie să mergem la mama” e încă o corvoadă în plus. Alte familii sunt ele gazde, printr-o tradiţie mai mult sau mai puţin impusă (sau auto-impusă), şi aici apar alte presiuni, de tipul „ce gătim”? Şi se apucă gazdele să trudească la sarmale şî cozonaci, muncesc cȃteva zile bune, apoi află fie că musafirii întȃrzie, fie că unii au renunţat în ultimul moment, totul se dă peste cap. Dar totuşi casa se umple, iar gazdele, deja obosite după gătit şi curăţenie, acum trebuie să robotească pentru ca totul să fie bine: mai adu nişte pȃine, mai toarnă un pahar, schimbă farfuriile, pune friptura la cuptor … nici nu e de mirare că la sfȃrşitul „sărbătorilor” gazdele rămȃn cu o casă prin care pare că a trecut taifunul, cu spinarea ruptă de oboseală şi cu un brad de care nu au apucat să se bucure, că deja au început să-i cadă acele şi trebuie strȃns … înainte de a merge a doua zi la job.

Recunoaşteţi cȃte ceva, pe ici pe colo?

Haideți totuşi să aducem unele clarificări.

Sărbătorile de iarnă tradiţionale, cu brazi, colinde şi mȃncăruri speciale vin dintr-o tradiţie de comunitate agricolă, unde iarna – în afara grijii pentru animale şi pentru lemnele de foc – nu mai era mare lucru de făcut. Iarna avea şi zilele scurte, deci oamenii dormeau mai mult şi erau odihniți. Drept care numai bine pica să se înfrumusețeze un pic zilele mohorâte de iarnă cu lumȃnări şi ghirlande şi să le înveselească cu cântece.

În epoca consumerismului, tradiția cadourilor a fost ultra-exacerbată, s-au înmulțit şi târgurile de Crăciun şi a face neapărat Crăciunul şi Revelionul „undeva” a devenit aproape o obligaţie. Aşa că încep frământările cu mult timp înainte, iar oboseala se tot acumulează. Drept care dacă reușești să „rupi” timp pentru vreo petrecere, greu să ajungi şi să te bucuri de ea.

Da, aşa este, epoca modernă pare să fi încărcat cu prea multe treburi perioada asta, perioadă care deşi ar fi trebuit să fie dedicată bucuriei, ajunge mai degrabă una de frustrare.

Deci, cum găsim timp şi cum reuşim să ne bucurăm de acest timp de sărbătoare?

Mai întȃi ar fi să stabilim ce vrem, cu alte cuvinte ce ne face nouă plăcere cu adevărat în perioada sărbătorilor? Asta devine prioritatea, iar pentru restul e bine să înţelegem că nu le putem face pe toate şi să mai renunțăm la o parte din treburi sau fie să le automatizăm, fie să le distribuim tuturor celor din preajmă.

Ne place să împodobim bradul în timp ce ascultăm colinde? Perfect, putem să începem şi de la 1 Decembrie, fie cu un brad în ghiveci, fie cu unul artificial. Dar nu e nevoie să spălăm şi geamurile cu ocazia asta, putem lăsa curăţenia generală pȃnă după Anul Nou, când oricum toată casa va fi plină şi de ace de brad şi de sclipici de la ornamente. Ne plac cumpărăturile? Perfect, ne luăm nişte week-end-uri pentru asta, dar comandăm mâncarea, că sunt destule de găsit, fie în supermarket, fie la firmele cu livrare la domiciliu. Ne place să avem casa plină de oaspeți? Perfect, cȃnd îi invităm le spunem şi să aducă ce ştiu ei să gătească mai bine. Ne plac petrecerile de Crăciun? Perfect, acceptăm cȃt mai multe invitații, iar cadourile le putem comanda online. Ne plac târgurile de Crăciun? Perfect, mergem să vizităm cȃt mai multe şi renunţăm fie la bradul de acasă, fie la vizita obligatorie la socri, părinţi sau cine ştie ce rudă.

Ei bine, şi dacă le vrem pe toate? Este ok şi aşa, dar începem, poate chiar din vară, cu o cerere de concediu pentru perioada sărbătorilor de iarnă. Atunci am avea cam două săptămȃni pentru toate, cu condiţia să nu le încărcăm tot cu treburi, de tip curăţenie sau vizitarea tuturor celor cărora nu avem curajul să le spunem „nu”, sau cu a prinde din urmă cine ştie ce restanțe, ci ne facem program expres de odihnă şi activităţi plăcute.

Ei bine, şi dacă tot nu e timp? Atunci mai există şi versiunea de „a fugi în lume”, respectiv de a petrece sărbătorile la un hotel sau pensiune, unde şi bradul, şi masa, şi colindătorii sunt asigurați de altcineva.

O idee bună ar fi să ne planificăm din vreme şi strategii pentru ce NU dorim să facem. Să identificăm unde putem comanda sarmale bune, dacă ne place să le mâncam, dar nu să le fierbem, să ne facem cȃt mai multe cumpărături online dacă nu ne place înghesuiala, să luăm un brad de plastic dacă nu avem chef să strângem ace după Anul Nou, să le spunem din vreme rudelor că nu le vom vizita dacă vrem să ne folosim timpul altfel, să spunem prietenilor că de data asta ne dorim un Crăciun în familie, dacă obișnuiau să vină la noi şi noi chiar vrem să ne odihnim, şi aşa mai departe.

Ce am încercat să vă transmit în cele de mai sus? Mai întȃi, că nu te poţi bucura nici într-o stare de oboseală avansată şi nici cȃnd prin minte ţi se tot plimbă o listă de lucruri nefăcute. În al doilea rȃnd, că fiecare poate alege ce îi face lui/ei plăcere, nu „ce se aşteaptă” de la el/ea (de către societate sau anumite persoane din familie şi anturaj). În al treilea rȃnd, avem de reţinut că nu e nevoie să le facem pe toate, unele chiar le putem cumpăra, inclusiv online, sau putem distribui sarcinile. Şi mai ales pledez pentru a alege, din multiplele posibilităţi de a petrece sărbătorile, doar cȃteva aspecte, dar lăsȃndu-ne timp şi pentru a ne odihni, şi a ne bucura de ele. Nu de alta, dar sărbători sunt şi la anul, iar la anul putem prioritiza diferit, astfel încȃt să rămȃnem cu imaginea unor sărbători mereu pline de nou, de inedit, de surprize.

Articol preluat de pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
sound-bars icon