Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Din drama acestui oraș am citit semnele bolii de care suferă România: „Tinerii se mai întorc să-și îngroape părinții. Va fi un azil de bătrâni cât un oraș”

Resita - Foto FB Resita -Orasul meu

(Foto Facebook/Resita - Orasul meu) 

Reşita e un oraş trist ȋntr-un peisaj de poveste. La fel ca multe alte aşezări care, odinioară, erau mȃndria Partidului şi care, odată cu decăderea exploatărilor miniere şi a industriei grele, şi-au pierdut culoarea şi tencuiala clădirilor.

Cȃndva ȋmi plăcuse Reşiţa. Acum, cȃnd treburile mă duc ȋntr-acolo, am impresia unei ȋntoarceri ȋn timp. Odată cu şoseaua ce şerpuieşte printre dealuri am senzaţia că mă cufund ȋn tristeţea unor oameni care nu ȋşi mai găsesc rostul şi retrăiesc, frustraţi, zilele ce-au fost odată.

Directoarea economică a fabricii unde am ajuns ȋmi predase dosarele liniştită. E ultima ei săptămȃnă de lucru. Va pleca ȋn Germania. „Partenerul meu lucrează acolo. Ce să mai fac aici? Acolo oamenii sunt calmi, fiecare ȋşi face treaba şi ȋşi vede de viaţa sa ȋmplinită.”

Părinţii săi sunt aici. Se va mai ȋntoarce să ȋi vadă din cȃnd ȋn cȃnd, fiindcă ȋi vor lipsi locurile astea frumoase.

Aproape aceleaşi gȃnduri pe care le-am auzit de la un alt prieten care şi-a dat demisia de curȃnd şi va pleca ȋntr-un orăşel german cu nume complicat. El speră să ȋşi poată duce ȋn curȃnd acolo soţia şi fetiţa. Şi el, ca şi doamna directoare, e trecut de patruzeci de ani.

Mai am cȃteva lucruri de clarificat ȋn Reşiţa şi observ că oraşul s-a schimbat, totuşi. Văd o promenadă amenajată pe malul Bȃrzavei, blocuri refăcute. Citisem un interviu cu primarul, venit din privat, care spunea că ȋşi făcuse o echipă de tineri pentru obţinerea de fonduri europene. Îl cunoscusem ȋn urmă cu un an şi i-am apreciat modul pragmatic de a acţiona şi de a ȋncerca să schimbe mentalităţile funcţionarilor primăriei. Pare că a reuşit.

„Degeaba!” ȋmi spuse un amic pe care ȋl reȋntȃlnisem şi de care ştiam că nu voi scăpa cel puţin zece minute. Fiica lui era plecată de vreo zece ani la Paris, iar băiatul lucra ȋn Timişoara, aşa că simtea nevoia să ȋşi ȋmpărtăşească gȃndurile cuiva. „Cine să se mai bucure de lucrurile făcute cu banii pe care Europa ȋi aruncă ȋn oraşul nostru? Tinerii se duc… şi se mai ȋntorc să ȋşi ȋngroape părinţii. Va fi un azil maaare şi frumooos. Un azil de bătrȃni cȃt un oraş.”

Mă grăbesc spre Timişoara. Un uliu căţărat pe un stȃlp de pe marginea drumului priveşte spre maşină. Sȃmbăta trecută, ȋn faţa automobilului, căzuseră două păsări. Un alt uliu se ȋnfipsese ȋn spatele unui porumbel. Pene mici se răspȃndiseră pe carosabil. Am frȃnat şi am claxonat. Uliul şi-a luat zborul. Am coborât să văd cum e porumbelul. Nu mai avea cap. Dar stătea pe picioare. M-am apropiat de el şi atunci şi-a luat zborul. Îşi ascunsese capul ȋntre aripi, pentru a nu i-l zdrobi ciocul răpitoarei. A doua zi am văzut uliul pe coama casei. Scruta cȃmpul. „E tot cel de ieri?” m-a ȋntrebat Marcus.

De unde tot apar ulii ȋn ultima vreme?

Timişoara nu e ca Reşiţa. E plină de viaţă. Se construieşte parcă prea mult. Tinerii sunt bine ȋmbrăcaţi şi nu acceptă decȃt joburi bune şi bine plătite, e dificil să mai găseşti pe cineva să angajezi. În restaurantele din centru auzi italiană, germană, spaniolă. Pare o altă lume.

Poate din cauza uliului, mi se pare că Romȃnia e un tărȃm de groază. O ţară bȃntuită de stafii şi zombii. Bucureşti, Cluj, Timişoara, Sibiu – sunt nişte cetăţi unde oamenii trăiesc liniştiţi fără să ştie că, nu departe, bȃntuie monştri. Şi, ca ȋn acele filme horror americane, ȋntr-o zi se vor trezi cu monştri pe străzile lor.

Sau, poate, monştri sunt deja pe străzile noastre şi arată ca noi. Iar, ȋntr-o dimineaţă, ne vom trezi ȋntr-un oraş mort, cu alimentarele iarăşi goale, oameni crispaţi şi cenuşii, care de-abia aşteaptă să se ȋnchidă ȋn apartamentele unor blocuri ȋn care singurul lucru viu e televizorul. Ecrane mari, singurele lucruri colorate din oraşul blestemat, pe care chipuri ȋncruntate vorbesc despre pericole, ură şi duşmani.

Poate cei ce pleacă acum vor fi binecuvȃntaţi. Poate că mȃine va fi prea tȃrziu să mai scăpăm. Vor ȋnchide porţile cetăţilor şi ne vor hăitui pȃnă ce ne vom pierde speranţa, ca ei.

Mie mi-e greu să plec de aici. Poate că sunt prea legat, fără să ȋmi dau seama, de oameni şi locuri. Am ȋmbătrȃnit şi nu mă mai pot adapta? Nu cred, doar că nu vreau să fiu precum acel amic libanez care mi-a spus că „Beirutul e ca un vis.” În nopţile fericite visează că se plimbă pe străzile sale cum o făcea ca atunci cȃnd era copil şi războiul nu şi-l imaginase nimeni.

Nu ştiu dacă e frică sau curaj să rămȃn aici. Dacă mă scutur de gȃndurile astea cenuşii ȋmi dau seama că nu mă ameninţă nici răpitoare, nici fantome, nici soldaţi cu gloanţe pe ţeava mitralierei. Mă speri de nişte netrebnici, o mȃnă de primitivi veniţi din lumea de acum trei decenii, şi o mȃnă de slugi cărora le-au aruncat un pumn de galbeni. Și, totuşi, nu pot scăpa din coşmarul lor.

Poate că au dreptate scenariştii Hollywoodului ai filmelor de groază. În faţa monştrilor, oricȃt de neputincioşi sunt ei, ai două variante: fugi sau lupţi. Altfel, dacă le permiţi să te atingă, te transformi ȋntr-unul. Nu dintr-o dată, ci ȋncet, cu fiecare zi ȋn care ȋţi pierzi speranţa.

De ce mă gȃndesc tot la scenele filmelor horror? Odată ȋmi plăceau filmele de acţiune, ȋn care cei buni nu filosofau, ci ţineau discursuri ȋnsufleţite şi pe urmă plecau la luptă. Cȃnd oare le-am uitat?  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am plans citind articolul. Ma pregatesc sa plec in UK impreuna cu baiatul, ca sa ne alaturam sotului, care este acolo de 3 ani. Ne preseaza Brexitul, dorinta de a fi impreuna, lipsa de perspective din Romania, dorinta ca baiatul sa aiba sansa de a avea o viata implinita... Lucrez la o firma uriasa, am responsabilitati si castig un pic mai mult decat media pe economie. Colegii din Bucuresti castiga triplu, dar eu sunt din provincie... Nu e usor sa plec, sa las in urma cine sunt si devin alta persoana, sa-mi las in urma mama, si totusi vom pleca. Aici am ajuns, sa nu mai putem trai in tara noastra....De 30 de ani speram. Am ajuns sa nu mai speram decat sa putem pleca...
    • Like 1
  • Sporul natural negativ după un anumit prag, devine ireversibil...+ emigrația masiva... probabil că dupa câteva generații poporul român va dispărea după mai bine de 1500 de ani de existență ...trist...Götterdämmerung
    • Like 2
    • @ Mircea Florian
      Apusul zeilor? Care zei? N-am fost niciodată altceva decât niște nefericiți încercând să facem o națiune (adică o țară cu un popor). Până de curând n-aveam țară, acum nu mai avem popor. Deci am eșuat. N-am decăzut, pur și simplu n-am ajuns niciodată sus.
      • Like 0
  • Cred ca toti spunem niste adevaruri pe care le percepem si interpretam diferit. Ca vroba aceea : "romanul s-a nascut poet"
    Sunt niste realitati incontestabile:
    - In Romania au fost "implementate" capacitati industriale in anumite orase dupa mintea si intelegerea unora gen Ceausescu, Postelnicu sau Bobu. Deci nu e de mirare lipsa de viabilitate pe termen lung
    - Derbedei gen Iliescu , Basescu , Dragnea au mai batut si ei cuie la cosciug pe unde au reusit , prin furt , primari incompetenti , lipsa de interes pentru dezvoltare durabila. In cazul lui Basescu desi il consider un derbedeu , as mentiona ca a pus cel mai bun prim ministru al Romaniei postdecembriste : Emil Boc . Boc daca ar fi avut timp si sutinere parlamentara , ar fi facut din Romania ceea ce a facut din Cluj... ceva mai bun .
    - In acelasi timp trebuie sa recunoastem ca imbecilitatea comunitatii locale si-a spus cuvintul foarte apasat . Resita nu statea cu nimic mai rau decit Oradea , Sibiu , Alba Iulia samd... Dar in cele din urma oamenii au ales mai bine...

    In rest ar trebui sa ne uitam la tari avansate si sa vedem modelul de dezvoltare urbana . Sunt citeva orase mari , 5-6 care sunt cu adevarat industrializate ( hub-uri aeriene sau/si navale) si de la ele se merge catre centre mai mici legate prin infrastructura rutiera, cam maximum 90 de minute . Pe aceste directiii se dezvolta satelitii a ceea ce numim metropole . Dupa aia avem zonele agro si turistice unde nu exista industrie , lumea lucreaza in servicii si populatia majoritara este de virsta a treia .
    Diferenta dintre doua extreme ?
    Germania - distantele dintre orasele mari ale Germaniei sunt de ~ 250 km (max) cu infrastructura excelenta . E normal sa fie simplu caci oriunde ai fi in Germania esti maxim 90 de minute de un oras mare/aeroport .
    La noi in Romania stim distantele dintre Bucuresti, Iasi ,Cluj si Timisoara , Constanta , cu infrastructura zero . Sau ar trebui , sa stim...

    Daca o sa votam in continuare persoanele simpatice in locul persoanelor competente , o sa devenim toti niste filozofi pereni ai esecului.
    • Like 3
  • Trecand peste calitatea destul de proasta a articolului, trebuie spus ca principala problema a Romaniei de azi e depopularea. Cu exceptia a vreo 10 orase, unde lucrurile sunt stabile datorita imigratiei din orasele mici sau sate - atentie, cele 10 orase au populatie relativ constanta, nu crescatoare - in restul Romaniei e jale. Au intrat intr-un cerc vicios din care nu cred ca se intrevad in acest moment solutii: pentru ca nu a existat activitate economica semnificativa, populatia activa a plecat, iar acuma, pentru ca nu exista populatie activa, nu se poate dezvolta o activitate economica. Perspectiva e sumbra si daca te uiti la scoli - toate scolile din orasele mici si mijlocii au sub 25% din elevii care ii aveau prin anii 90 -, si daca asculti preotii - multi au uitat cum se oficiaza un botez, pentru ca o oficiaza foarte rar sau chiar deloc,-, sau daca intrebi ofiterii de stare civila din primarii.
    • Like 2
  • Resita a fost un oras artificial facut, comunistii au adus, cu fortza, muncitorii la fabricile create artificial. Multi din cei stramutati au visat momentul sa se intoarca acasa sau sa plece unde voiau ei - asa si au facut. Unchiul meu a fost dus, cu fortza (nu a avut de ales!!) la Hunedoara, apoi la Galati. Cand combinatele s-au inchis el si-a luat somajul si intors langa parinti, unde a si murit.
    Copiii celor mutati cu fortza au trait toata viata alaturi de parintii care visau cum pleaca de acolo, au avut prima ocazie si au si facut-o! .
    • Like 1
    • @ Claudia Olteanu
      Scrii niște prostii cât casa, Reșița a fost un oraș industrial încă din secolul XIX iar atestarea lui e mult mai veche. A fost un important oraș industrial timp de 150 de ani, de pe vremea imperiului Austro-Ungar și până în 1989 dar după asta a urmat distrugerea. Cam toată România a ajut soarta Reșiței.
      • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      Sunt cu atestare de sute de ani multe alte orase din tara, dar la Resita s-au adus muncitori din toata tara, si ardeleni si moldoveni si din constanta etc. ca si in mine, etc. E vorba de conceptul de stramutare fortata in numele "jobului". in perioada primului razboi mondial nici nu era oras, ci comuna rurala. Comunismul a adus peste 50 mii de oameni acolo.
      Aceeasi istorie a avut si alte centre - nu e mai rau ca in alte parti, ci pretul industrializarii fortzate si fara studiu de dinainte.
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      Alien check icon
      In 1948 erau 24.000 locuitori. Iar in '56 erau 41.000 (70% crestere in 8 ani). Ca termen de comparatie, intre '48 si '56 populatia Romaniei a crescut de la 15.8 la 17.5 milioane, adica cu 10% doar.
      • Like 0
    • @ Alien
      La începutul secolului XX 2/3 dintre locuitorii Parisului nu erau născuți în Paris. Asta s-a întâmplat peste tot în SUA și în vest și în proporții mult mai mari. E adevărat că noi am fost săraci și proști întotdeauna și nu am cunoscut industrializarea la nivel occidental și atunci ea a apărut la noi prin politica partidului comunist dar principiile de bază rămân.
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      Alien check icon
      Absolut, urbanizarea nu a fost inventata de comunisti. Ei doar au vrut sa imite vestul si sa treaca brusc de la evul mediu la anul 2000 cand nu vom mai fi copii. Au facut o urbanizare si o industrializare artificiale si fortate, care nu au produs in mare nimic vandabil. Si cand comunismul s-a dus dracului oamenii aia adusi cu forta la oras au ramas fara obiectu' muncii. Toti odata. In Paris azi da faliment o firma, maine apare alta, poimaine da alta faliment si tot asa.... la noi au murit toate odata. Sau asta e impropriu spus ca au murit, ca multe nu au fost niciodata cu adevarat viabile.
      • Like 0
  • Opinion check icon
    Trebuie pana la urma sa acceptam ca orasele si satele nu pot exista in absenta unor activitati economice. Si atunci trebuie sa avem si o politica pentru a incuraja regenerarea urbana, fuziunile intre localitati si mobilitatea populatiei.
    Astept cu interes guvernul care va avea curajul sa faca o resistematizare a teritoriului national. Avem 320 de orase si aproape 3.000 de comune. Cate dintre ele sunt viabile?
    • Like 2
  • De fiecare data cand explicam ceva printr-o minciuna ne furam singuri caciula. Dezastrul de acum din Romania nu este provocat de comunistii lui Ceusescu. Este provocat de derbedei ca Dragnea, Basescu, Iliescu pe care noi i-am ales (fie prin vot direct, fie prin neprezentare la vot). Cred ca Dragnea era pioner pe atunci. Daca noi nu o sa ne schimbam singuri, nimeni nu o va face in locul nostru. Sunt aprox 4 mil de pensionari (in principui votanti de-ai lui Dragnea) din care cred ca 80% voteaza. Daca ar vota si 80% din restul oamenilor cu drept de vot (adica vreo 10 mil) atunci nu ar mai fi Dragnea majoritar, ungurii nu ar mai avea 7% ca sa inclide balanta cum le place lor, etc. Deci adevarul este ca noi cei de astazi suntem de vina. Hai sa nu mai dam vina pe stramosi, daci, cosmos sau ghinion
    • Like 1
  • Dorin check icon
    Era de așteptat când in 29 de ani nu am evoluat de loc (votăm numai hoți și golani pt pomani) Ce ați vrea să nu mai plece tinerii din țară pt un trai mai recent și liniștit.Sa stea aici în linceazeala asta numita Romania..?Nu pot și nu vor să fie ignoranți că noi.
    • Like 2


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult