Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Din păcate, am eșuat

Copiii noștri vor fi liberi

Bunicii spuneau că treizeci de ani sunt o viaţă de om. Şi, probabil, aveau dreptate: chiar şi azi, când trăim mai mult, nu sunt mai mult de trei decenii din viaţa noastră în care putem face lucrurile să se întâmple, iar nu să le luam aşa cum ni le aruncă alţii, nimicuri învelite în ţiplă colorată.

Şi ce am făcut noi, în acesti 30 de ani pe care îi începusem cu entuziasm şi vise nemaipomenite, în admiraţia întregii Europe pentru care decembrie 1989 însemnase finalul unui coşmar?

Ne-am închinat eşalonului second-hand al Partidului şi Securităţii: o naţiune suferindă de Sindromul Stockholm si-a lăsat copiii în mâinile celor care i-au distrus bunicii, aruncându-I sub şenilele tancurilor sovietice, în pustietatea Bărăganului ori în celulele tuberculoase ale închisorilor.

Ne vedem părinţii şi bunicii transfiguraţi după ce, seară de seară, ca într-un Fahrenheit 451 mai crud decât cel pe care şi-l imaginase Bradbury, li se picură in suflet, după aceleaşi metode sinistre, patentate de torţionarii comunişti, minciuni şi ură. O generaţie abandonată, epuizată de spectrul grotesc al „reducerilor” de personal din anii ’90, pentru care cei câţiva lei aruncaţi de guvern la pensie reprezintă posibilitatea de a-şi lua pilulele ce amână moartea.

Am înlocuit un „cizmar” cu hoardele de „licenţiaţi” târzii, de „doctoranzi” hoţi, activiştii de Stefan Gheorghiu au lăsat locul miniştrilor şi secretarilor de stat made in Spiru Haret. Unor chipuri tâmpe li se dau funcţii de miniştri, infractorii au devenit „aleşi ai poporului” şi îşi votează pensii speciale ori imunităţi pentru care i-ar invidia şi sângeroşii dictatori ai Africii.

Ne-am împuţinat mai rău decât sirienii ori afganii bântuiţi de bombe şi jihadişti fiindcă în sate aşezate „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai” singurele locuri de muncă sunt la primărie sau la furat de lemne.

Ne-am lăsat copiii în grija bunicilor, a unui soţ alcoolic sau a traficanţilor de carne vie. Le vedem chipurile pe monitoarele calculatoarelor sau a smartphone-urilor, din Londra sau din Roma, sperând că banii pe care îi trimitem prin Money Transfer le ţin loc de dragoste şi educaţie.

Lucrăm pentru nemţi, americani, francezi sau olandezi, dar, imediat ce trecem de poarta fabricilor, redevenim balcanici, deschidem punga de seminţe şi scuipăm în autobuzele care ne duc înapoi acasă.

Votăm primari care îşi fac piscine din banii primiţi pomană de la UE pentru grădiniţe şi cabinete medicale, votăm partide care îşi amintesc de noi o dată la patru ani, când ne aruncă nişte mici afumaţi pe ritmuri de manele play-back.

Înjurăm străinii că ne taie „codrii verzi de brad” şi au cumpărat „câmpurile de mătase”, dar facem foc în păduri, deşertăm portbagaje de gunoaie în apa izvoarelor şi lăsăm ambrozia sa crească în voie pe lângă casa noastră.

Ne minunăm ani la rând cum pot construi până şi vecinii unguri autostrăzi, în vreme ai noştri nu termină nici studiile de fezabilitate. Când sunt gata, le vedem filmate de drone fiindcă nu sunt pregătite şpăgile aferente proceselor-verbale de recepţie sau nu sunt alegeri în următoarea lună.

Ne lăudăm că, odinioară, i-am învăţat pe romani latina, că am fost scut creştinătăţii, că l-am dat pe Vlad Ţepes, Traian Vuia sau Nadia Comăneci, dar ne căţărăm pe zidurile Sarmisegetusei, ne scrijelim numele pe zidurile mănăstirilor şi singura mişcare pe care o facem este să căutăm telecomanda în timp ce ne drăcuim copiii că au aruncat-o cine ştie pe unde.

Din mărinimie am eliberat deţinuţii şi i-am recompensat regeşte pentru zilele pe care le-au petrecut în puşcării unde erau mai bine hrăniţi decât copiii care merg prin frig şi ploaie kilometri lungi pentru a învăţa alfabetul.

Pensionăm tineri agenţi speciali şi ne plângem că nu avem destui bătrâni care să lucreze la strung.

Avem funcţionari analfabeţi, dar buni cunoscători ai „limbilor partidului”, poliţişti care răspund pe whatsapp interlopilor, dar închid copiilor care sună la 112.

Ne înecăm copiii în veceurile din fundul curţii şcolilor, îi chinuim pe viitorii matematicieni cu poeziile lui Ovidius şi pe viitorii învăţători cu sisteme de ecuaţii lineare. Îi învăţăm pe toţi elevii să fie obedienţi, să nu jignească întrebând şi să care un ghiozdan mai greu decât ganterele din sălile de sport.

Ne sinucidem în spitale infecte, dar îi ascultăm ca pe Mesia pe medicii-profesori universitari-somităţi internaţionale care cumpără în loc de dezinfectanţi pentru sălile de operaţie apă cu săpun în schimbul unui bilet de vacanţă în Maldive.

Am înlocuit toxicul salam cu soia cu apetisante mezeluri pe ale căror etichete e scris microscopic un întreg manual de chimie.

Am uitat cărţile pentru care se făceau cozi în nesfârşite în librăriile anilor ’80 pentru papagali atoateștiutori şi dive de plastic care ne învaţă ce e viaţa pe ecrane late cât peretele garsonierei.

Construim biserici gigantești când restul lumii vorbeşte despre spirit, şi nu despre cărămidă şi beton.

Visăm să fim slujbași la statul pe care îl înjurăm zi de zi fiindcă iubim munca și „lucrul bine făcut”.

Ne-au trebuit treizeci de ani pentru a ne transforma dintr-un popor într-o gloată, din cei care înfruntam un tiran în nişte cerşetori care nu mai visăm la nimic. Cel mult la un binefăcător care să ne moaie posmagii.

                                                                                                     România

                                                                                                            1989 - 2019

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dan Doi check icon
    Copii care trebuia sa fie liberi... suntem noi. Acum e timpul sa fim liberi
    • Like 0
  • OK, si?
    • Like 0
  • Of, ce dor, ce chin, ce jale...veți fi având și dreptate, dar parca-i prea multă vaicareală. Vom rezolva treburile astea. Sau nu le vom rezolva. Vom trai in consecință. Istoria nu da garanții. Niciodată. Faptul ca am avut cândva o democrație autentica, elite, nu înseamnă ca le vom avea din nou intr-un Orizont de timp previzibil. Uitați-va la Europa de-acum 75 de ani - un fleac de timp. Uitați-va la Orientul mijlociu actual, la Libia, Iraq, Siria, Yemen. Vi se pare ca e tare rău la noi?...mai reflectați puțin... Asta nu înseamnă ca n-ar trebui sa purcedem și sa reparam ce-i de reparat.
    • Like 0
  • În. '89 strigam ca bezmetici pe străzi... Vom muri și vom fi liberi! Vrem alta viata pentru copiii noștri! Și? Noi ăștia care nu am murit atunci la Revoluție suntem robii securiștilor de atunci. Am ajuns sclavii celor ce dădeau ordine trupeților sa tragă. Astăzi noi le plătim pensiile speciale, le întreținem furtisagul, plătim taxele și impozitele ca să aibă copiii lor din ce să-și tragă salarii babane ca angajați la stat prin ministere, curți de Conturi sau eximbanci. De murit n-am murit, dar nici liberi nu suntem. Poate în alta tara.
    • Like 1
  • Articol îngrijorător de obișnuit : 50%lucruri adevărate, 30%speculații discutabile, 20%prostii crâncene, dar înghițite laolaltă cu lucrurile de calitate. Și uite-așa ne prostim și mai rău. Vreți exemplu de prostie/prostire crasă? Remarca privitoare la poeziile lui Ovidiu.
    • Like 1
    • @ Ileana Mihaila
      Un comentariu inutil.
      Ideea articolului este suntem în plin proces de ticăloșire ca neam. După 30 de ani încă ne căutăm busola. Autorul exprimă respectivele idei printr-o suită de figuri de stil.
      Pe urmă, de unde ați scos procentele de 50-30-20? Răspuns: ați folosit o figură de stil.
      Și încă ceva! Când faceți o afirmație este recomandabil să o și justificați. "Remarca privitoare la poeziile lui Ovidiu este de o prostie/prostire crasă DEOARECE...". Vă las pe dvs. să continuați ca să ne luminați și pe noi de ce respectiva figură de stil nu este ce trebuie.
      • Like 0
  • Excelent scris! Ai surprins exact drama natiunii noastre. Te-am mai felicitat pt unul din articolele tale, cel care se referea la Timisoara. Sa stii ca ai castigat un fan. Respect.
    • Like 1
  • Teodora check icon
    Nu ne-am transformat dintr-un popor intr-o gloata și nici nu am înfruntat tiranul. Gloata am fost și atunci și inaltam ode conducătorului iubit. Cei care l-au înfruntat, putini, au pierit. Nu ne reprezentau. Adevărații romani suntem noi, cei care am rămas și care l-am preferat pe Iliescu lui Rațiu. Iliescu ne făcea sa ne simțim bine, sa credem ca nu am greșit cu nimic. Nu puteam sa-l privim pe Rațiu, era ca o oglinda în care ne vedeam cele mai rușinoase părți. El putuse sa se opună, noi nu...
    Eu sunt optimista, istoria ne trage după ea și ne schimbam chiar și fără voia noastră, lent, foarte lent. Dar evoluam.
    Dar nu accept ca în comunism am fost mai buni. Cine citea atunci, nu urmărește acum viața divelor de plastic. Copiii celor care citeau atuncI, nici ei nu sunt interesați de Bianca Drăgușanu.
    Unii oameni sunt stăpânii propriului destin. Același tip de oameni care au reușit sa rămână și in comunism oameni.
    • Like 6
  • Și au trecut 30 de ani ....,o viață de om...., Cei ce s-au născut după 89, au acum vârstă tinereții mature, cu drumuri bine stabilite, cu puterea cuvântului spus, cu dorințe ce pot fi împlinite,...,dar este și viața celor de până în 89 ....,.....
    • Like 0


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult