Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Dincolo de categoria de oameni care nu înțelege lucruri în general, deci nici pericole, și căreia i se adresează probabil panourile cu „Viața Are Prioritate" de pe DN-uri, mai există o categorie care ar trebui să ne îngrijoreze: oamenii care înțeleg pericolul fizic, dar fac tot posibilul să îl ignore prin efort mental.
Sunt cei care, după ce au stat cât de cât cuminți în izolare la început, ba chiar condamnau responsabil o posibilă suspendare a restricțiilor cu ocazia Paștelui ortodox, ne surprind acum cu o întoarcere de 180 de grade și rup ușa ignorând măștile, distanțarea, boala.
Sunt cei al căror mecanism de adaptare la realitate e evitarea. Sunt cei care trăiesc după „mantra pozitivității" și care, în condiții normale, refuză să se lase mișcați de orice stimuli externi. Ai motive să fii trist? Fii pozitiv. Ai pietre la rinichi? Fii pozitiv. Ești îngrijorat, revoltat, ți s-a comis o nedreptate? Fii pozitiv.
Sunt cei care în mod normal evită știri, știință, politică, discuții și argumente care nu le convin, evită încălzirea globală, poluarea urbană și ziua de picioare la sală.
Firește că neparticiparea lor în spațiul civic e un pericol pentru ceilalti, din moment ce majoritatea asta inertă, atunci când se activează, se poziționează cel mai adesea prin echidistanță. „Adevărul e undeva la mijloc". La prima vedere, nu sună chiar dezastruos, însă ce e echidistanța între un adevăr și o minciună? Între responsabilitate și nepăsare? Între moralitate și demagogie? Cum ne ajută o medie dintre un fapt științific și un fake news grosolan?
Mai mult, evitarea ca mecanism de adaptare are urmări la nivel personal. Cu cât te izolezi mai mult de realitatea comună, cu atât ești mai nepregătit pentru atunci când, inevitabil, se întâmplă ceva atât de grav încât îți sparge bula.
Așa cum nu poți evita încălzirea globală prin calcule economice care pur și simplu nu țin cont de emisii, așa cum nu poți amâna plecarea avionului dând snooze alarmei, așa cum nu scapi de amendă doar pentru că n-ai știut legea, nici realitatea nu dispare doar pentru că tu eviți s-o conștientizezi. La un moment dat, în viața ta cosmetizată se va strecura hazardul. Iar tu vei fi șocat.
Dintr-o dată „fii pozitiv" nu mai ajută. „Good vibes only" deja sună sarcastic, iar „fă-ți curat la tine în cameră" nu mai e destul. De fapt, n-a fost niciodată destul, pentru că lumea e mai mare și mai dezordonată de atât. Influencerii și autorii de bestsellere de self-help îți spun doar ce vrei să auzi, în timp ce viața lor ordonată din care îți servesc anecdote inspiraționale îi conduce la dezintoxicare. Când cosmetizezi, nu mai știi să te adaptezi.
Când depinzi de filtrul ignoranței pe care ți l-ai cultivat atâta timp pe orice subiect, iar asta nu te mai salvează, ești mâncat. Tu, care de obicei ești autonom și echidistant, tu care esti deasupra ăstora care se agită pe jos, ești acum vulnerabil și nu-ți place.
Când realitatea lovește, nu știi ce să faci cu tine. Minciunile vechi nu mai merg. Să faci o schimbare?
Să începi să trăiești în realitatea comună? Să îți pese de adevăr?
Doar că adevărul e incomplet, incomod și se schimbă. E ca un virus, îți dă liniștea peste cap și îți cere o schimbare. Dar tu deja hotărâseși că schimbarea pentru anul ăsta e să începi să nu mai dai skip zilelor de picioare la sală. Când să-ți mai faci timp și pentru realitate?
Mai potrivite pentru tine ar fi poveștile. Se leagă perfect, au un univers finit de posibilități și nu se schimbă. Alegi ce crezi o dată și ți se potrivește pe veci. Plus că, orice ți-ar zice oricine, nu trebuie să-ți mai bați capul să schimbi nimic. „Rămân la părerea mea. Am dreptul să cred altfel. Let's agree to disagree." Consecvent, ferm, demn și tolerant. Nimeni nu poate vreodată să te convingă că n-ai dreptate, iar asta te face încrezător și pozitiv. Da, puiule, lumea există ca să fii tu fericit. Cum adică să admiți că nu ai control? Tu ești încrezător și ai mereu control. Lumea e corcodușa ta. Tu hotărăști ce poveste să îți spui.
De exemplu, dacă ești bodegă, ignori că a mânca și a bea înseamnă să stai fără mască în spațiu închis. Ignori că e nevoie de un singur chelner care n-are grijă, de un singur moment de neatenție al unui comesean.
Dacă ești pizzerie de hipsteri, hipstereala nu îți permite să fii îngrijorat. Trebuie să fii chill, relaxat echilibrat în ce privește prevenția. Doar nu ești vreun corporatist boomer rigid ca să stai încordat.
Dacă ești angajator român, îți chemi angajații la birou cu metroul, iar dacă comentează, le spui „zi mersi că ai unde să vii la muncă/ Toți trebuie să facem sacrificii" și ai scăpat. Poate îi bagi în șomaj tehnic și îi pui să continue să muncească, iar ajutorul de urgență de la Guvern devine „bonus de antreprenor deștept". Poate speculezi pretextul ca să tai un sfert din salarii, deși firma ta de fapt a câștigat din criză, și să parchezi un Porsche și mai nou în rond la Brezoianu.
Dacă ești influencer de lifestyle, te prefaci că nu s-a întâmplat nimic. Tu ai produse de endorsat, iar de data asta nu e nimeni lângă tine să-ți spună că prioritățile tocmai s-au schimbat, iar rujurile și brățările pe care le împingi cu obstinație au fost înlocuite de măști, mănuși, donații. Virusul trece prin paiete și arată exact cât gol ai pe dinăuntru.
Dacă ești bombardier, e simplu: regulile sunt pentru fraieri. Deci, dacă încalci regulile, ești șmecher.
Daca ești angajator român, îți chemi angajații la birou cu metroul, iar dacă comentează, le spui „zi mersi că ai unde să vii la muncă/ Toți trebuie să facem sacrificii" și ai scăpat. Poate îi bagi în șomaj tehnic și îi pui să continue să muncească, iar ajutorul de urgență de la Guvern devine „bonus de antreprenor deștept". Poate speculezi pretextul ca să tai un sfert din salarii, deși firma ta de fapt a câștigat din criză, și să parchezi un Porsche și mai nou în rond la Brezoianu.
Dacă ești tânăr, ție nu ți se poate întâmpla. Bine, de fapt ți se poate întâmpla chiar și forma gravă a bolii și oricum îi poți îmbolnăvi pe alții, dar de ce să te complici? Și puștanii americani au făcut spring break pe plajă și au ajuns la spital, dar asta, se știe, e pentru că americanii sunt proști. Nu știu, ca noi, să păcălească și distanțarea, și covidul.
Dacă ești român crescut în comunism, știi dintotdeauna că noi suntem buricul, iar străinii invidioși vor să ne subjuge.
Dacă ești politician populist, e mai simplu să câștigi voturi dându-le oamenilor ce vor în loc să-i educi spre adevăr.
Orice ai fi, cauți și accepți doar argumentele care îți susțin povestea.
Faci analogii cu HIV, deși oamenii nu fac sex la fel de ușor cum respiră. Faci analogii cu gripa, deși în cazul ăla există și vaccin, și tratament, iar transmisibilitatea e incomparabil mai mică. Auzi de la cineva și alegi să crezi că familiile celor decedați au fost mituite ca să declare că au avut covid. Auzi și că spitalele sunt goale, iar numerele se umflă din pix „ca să luăm bani de la UE". Nu te întrebi de ce ar vrea UE, SUA sau altcineva să își distrugă intenționat economia și coeziunea socială. Nu te întrebi de ce ar avea nevoie să-ți bage cipuri și tatuaje izotopice, când ții de bunăvoie după tine un telefon mereu încărcat, mereu conectat. Nu te întrebi de ce anul trecut baubau era Soros, iar acum e Bill Gates. Nu te întrebi cine e beneficiarul unui asemenea efort coordonat global să facă rău. What's the motive?
Că doar nu suntem în Austin Powers, să existe pur și simplu Dr Evil.
Nu te întrebi, pentru că nu ai nevoie de răspunsuri, tu ai ales deja ce crezi și refuzi orice informație care îți contrazice alegerea.
Ca tine sunt mulți alții, fiecare cu propria nevoie de a evita realitatea. Și pentru că sunteți mulți, sunteți convinși că aveți dreptate. Sau măcar că „adevărul e undeva la mijloc."
Nu există virus. Sau și dacă există, nu e cum zic ei. Sau și dacă e cum zic ei, numărul de cazuri nu justifică prevenția asta exagerată.
Să vedem același raționament circular pus la treabă pe o situație mult mai puțin polarizată:
Dacă extinctoarele cu senzor din tavan țin incendiile sub control, înseamnă că incendiile nu sunt periculoase și că e ok să scoți extinctoarele? Dimpotrivă. Înseamnă că prevenția funcționează.
Dar ce să faci tu dacă adevărul "doesn't spark joy", iar tu crezi că libertate înseamnă că ai voie sa faci orice ai chef, în detrimentul tuturor celorlalți?
Până la urmă, tu ai fost rezonabil și, timp de 2 luni, ai încercat să faci loc realității în lumea ta escapistă. Ia gata, nici chiar așa!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De la marea relaxare relaxantă, care începuse de fapt imediat ce Vodă anunțase că pe 15 și CCRul anulase amenzile, deci din 15 mortalitatea a scăzut la sub jumătate, chit că românului nu-i mai pasă. Iar perioada medie de incubare a trecut de 4 zile.
https://www.worldometers.info/coronavirus/country/romania/
Nu știam.
Am avut noroc.
Ca niște copii care se trântesc de podea că li se refuză înghețata. Ori jucăria aia scumpă, cât jumătate de salariu. Ce dacă nu mai rămân bani? Copii răsfățați, care au crezut că totul li se cuvine. Unde-i înghețata mea?
Copii ai individualismului, a cărui latură întunecată e egoismul. Unul feroce, și ce dacă mor niște moși? Vreau înghețatăăă!
De unde până unde refuzul ăsta categoric de a vedea realitatea? Dacă ar fi fost un război adevărat? Ar fi zis ca războiul nu există? Când vine frontul lupți sau fugi. Dacă înaintașii noștri ar fi zis că Hitler nu există iar naziștii sunt o scorneală menită să-i supună?
Dacă aceste mimoze neagă realitatea nu înseamnă că ea va dispărea ca prin farmec. Poți modela percepția asupra realității iar nu realitatea, care te izbește în față când ai scos nasul din casă. Ori din bula confortabilă.
Cu stimă
Bineinteles ca mai sunt lucruri de adaugat sau, de ce nu, de corectat. Va invit respectuos sa o faceti.
Am sa trivializez acum, dand un exemplu, daca tot am promis. Chestiile alea din tavan nu se cheama extinctoare. Si la asta chiar ma pricep. Sunt “pompier”. Acesta e utimul exemplu care il dau. Nu-i sunt ostil autorului. Homo sum: humani nil a me alienum puto.
Mai departe, în articol nu văd să fie vorba de naționalismul "firesc", deși profund anacronic, la care faceți dvs referire, ci în mod specific la protocronismul politizat în comunism. La trufia nejustificată a unui popor înfometat.
De asemenea, din câte observ, afirmația că protocronismul ar fi răul cel mai mare al comunismului românesc vă aparține în totalitate. Critica dvs s-ar bucura, poate, de mai multă relevanță dacă ați reuși totuși să combateți și altceva decât propriile dvs prejudecăți.
Cred, însă, că pot să vă înțeleg. Dacă nu aș avea de ce anume să mă leg și aș ține morțiș să aduc totuși o critică unui text, și eu aș puncta că pare să vă scape necesitatea prepoziției de acuzativ "pe" în sintagma "ultimul exemplu pe care îl dau". Doar că ar fi un exemplu meschin și inutil din partea mea.
Despre extinctor nu cred ca DEX-l e locul cel mai adecvat pentru o clarificare. Dati-mi putin credit, as putea sa va sting focul.
De ce nu vă permiteți și niște argumente reale, care să meargă dincolo de "cu tot respectul, n-ați înțeles", "asta e o lozincă", "asta e superficial", "mai cititi", "nu e adecvat". Asta e eristică de formă. Încercați și cu niște substanță.
Foarte matur din partea ta.
Apoi, te lauzi la 50 de ani că esti un nedreptățit și un neînțeles, altă atitudine care denotă maturitate.
Pare că sunteți exact în categoria descrisă de articol, nu prea vă convine, dar nici nu aveți capacitatea sa produceți niste contraargumente, așa că vă legați de ce vi se pare relevant pe lume: vârsta și numele de facebook.
Astea da virtuți de om trecut prin viață.
Uitatul in oglinda nu e echivalent cu “selfi”-ul. Fa-o mai des. Dupa cum vezi imi permit sfaturi si vorbitul la per tu cu cei prezumtiosi si obraznici mai ales cand nu sunt cu mult mai tineri decat mine.