Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Doctor Heart. Un medic, un om, un mulțumesc!

Venise din orașul lui uitat de lume abia trăgându-și sufletul. Ca să ajungă la București, s-a trezit de dimineață, s-a bărbierit, și-a pus haine bune, de drum lung, și a plecat la gară. După Mersul trenurilor, trebuia să ajungă în Capitala țării lui în patru ore jumate. A ajuns în vreo opt: Trenul de București? Are 120 de minute întârziere... Dar recuperează. N-a recuperat.

Înainte să ajungă vorbise la telefon cu profesorul, pentru că nu știa dacă „are rost sau nu să mai vină”.

- Domnu doctor, dar nu vă supărați dacă vă întreb și eu ceva?...

- Nu mă supăr, întrebați orice...

- Pe mine cât mă costă?

- Sunteți asigurat? Atunci nu vă costă nimic.

Fusese și la alți doctori înainte. Întrebase și alți pacienți în situația lui cât au dat. S-a dus și la o clinică privată, unde era cât pe ce să i se oprească inima de tot când i-au spus suma. Stătea în fața ușii, mai mult mort decât viu:

- Ar trebui să-mi vând un rinichi ca să-mi pot plăti inima...

Când ajungi într-un necaz, uiți de boală, de caniculă, de întârzierile CFR, de taximetriștii bucureșteni de la Gara de Nord care vor să te jumulească. Singurul gând care nu-ți dă pace este „cât se dă”.

Ca pacient în România, înveți rapid să te loghezi la mercurialul neoficial al atențiilor din spital: cât îi dai asistentei, anestezistului, medicilor, profesorului. Dacă a ajuns înaintea ta, colegul de salon este o sursă prețioasă de informații. Dar ce te faci dacă ești singur?

- Domnu doctor, eu vă mai întreb o dată, cât mă costă?

- Nu v-am spus și la telefon, când m-ați întrebat prima dată? Ce credeți că s-a schimbat? Nu vă costă nimic.

Atunci l-a înțepat în inimă. Ori n-o avea de gând să-l opereze cum trebuie, ori o vrea mult, s-a gândit.  

L-a operat cum trebuie. A stat trei zile la terapie intensivă, apoi a fost mutat în salon. Un salon curat, cu televizor, cu baie. Mâncare ca de spital, fără gust. Toată lumea săritoare și atentă. La vizite, profesorul i-a vorbit respectuos, i-a explicat, a făcut glume cu el, l-a tratat ca pe o ființă umană. Și nu doar pe el, ci și pe ceilalți pacienți. A observat că, în mod ciudat, asistentele și rezidenții i se adresau doctorului pe numele mic. Acest om mare nu trata pe nimeni de sus și, cu atât mai puțin, pe pacienți.

Ultima dată, la 10 zile după internare, profesorul l-a bătut pe piept, de încurajare:

- Gata, domnu..., ce mai căutați aici? Plecați acasă...

„Și-are dom' doctor o lăboanță...”, râde. „Dar nu m-a durut deloc, deși sunt tăiat pe tot pieptul”.

A vrut să-i dea ceva simbolic, o sticlă de vin și o carte, dar s-a descurajat când a aflat că profesorul a dat-o afară pe nevasta unui coleg de salon care încercase să-i lase ceva pe birou.

Și-a plecat acasă, tot cu trenul, nu înainte de a mă ruga să scriu ceva frumos „pe internet” în semn de mulțumire pentru „domnul profesor”. „Măcar atât, la cât de frumos s-a purtat cu mine. Și nu mi-a luat nimic”, îmi spune, în timp ce-și pune neîncrezător mâna pe piept, parcă să se asigure că inima e la locul ei.

PS. Personajele acestei întâmplări sunt reale și povestea s-a desfășurat într-unul din marile spitale din București. Orice asemănare cu situații și oameni pe care-i cunoaștem nu e deloc întâmplătoare. Riscul de a ajunge într-un spital este foarte mare, cu toții am fost în situația aceasta. Șansa de a da peste oameni adevărați... ei, bine, este copleșitoare. Când ești în suferință și deci extrem de vulnerabil, toate speranțele tale se leagă de o întâlnire fericită. Poți să întâlnești un doctor bun, care să te repare fizic. Dar să întâlnești și un om bun, care să te facă bine psihic, care să te încurajeze și care să te trateze cu respect, asta îți poate reda încrederea în oameni și, mai ales, în tine.

Aceasta nu este o pledoarie pentru sistemul sanitar din România, pentru medici și pentru asistente. Din păcate, putem da cu toții nenumărate exemple de lipsă de umanitate și de corupție în spitalele noastre. Este doar relatarea brută a unei povești spusă de un om care a venit la București încovoiat și care a plecat acasă cu demnitate.

N-o să vă dau numele profesorului, deși omul mi l-a spus. Nu știe că este eroul acestui pacient și, probabil, nici nu-și dorește să i se aducă omagii publice. Și pentru că orice erou în România este invidiat, batjocorit și terfelit în secunda doi, n-o să-l deranjăm pe domnul doctor decât cu un mulțumesc discret. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gigi Dan Gigi Dan check icon
    Doar un multumesc pot spune si eu unui om cu suflet mare Dr.Marius Dinu,Spitalul Militar Bucuresti.
    • Like 0
  • Gigi check icon
    Exact asa s-a intamplat si la Bagdasar-Arseni pt tatal meu, cu sanse de supravietuire 2-4%, si care acum e in viata si se recupereaza foarte bine.Fara mita, tratat extrem de corect.
    • Like 0
  • Sigur nu-i fake?
    Parca-i prea frumos.Partea cu tenul o recunosc dar de a doua parte parca nu mi vine sa cred.
    Ar fi fost bine de dat numele doctorului pentru alti eventuali pacienti necajiti.
    Dar la nevoie ne adresam autorului.
    Oricum un mare LIKE pentru domnul doctor si un la fel de mare MULTUMESC pentru ca exista.
    • Like 0
  • Sase ani,atit dureaza facultatea la medicina .Este extrem de grea si cine nu are aplecare catre propriul sacrificiu in interesul insanatosirii omului ,nu are ce cauta la aceasta facultate. Se invata, se invata pe rupte .Trebuie sa ai o rezistenta aproape iesita din comun pentru a face fata efortului intelectual deosebit, asta daca esti inzestrat de la natura cu rezistenta la efort intelectual prelungit.Examenele dintre sesiuni nu sunt deloc usoare .Sunt grele si trebuiesc trecute cu note mari.Insfirsit, se termina facultatea si incepe rezidentiatul.In aceasta perioada de confrunti de multe ori chiar cu moartea, in adevaratul sens al cuvintului.De multe ori iesi invingator ,dar iesi si infrint din aceasta cumplita batalie. De fapt lupta cu moartea este examenul capacitatilor tale.Nu mai vorbesc de mizeriile care pot sa apara la tot pasul si de care te lovesti , fie chestiuni legate de viata cotidiana si care nu iti dau pace,fie chestiuni legate de specialitate.Asadar ,nu-i deloc usor sa fii medic.Este o cruce greu de dus.
    • Like 1
  • check icon
    Domnului Negruţiu îi plac povestirile fantasy, cu universuri paralele şi doctori care refuză plicul! Aşa o fi! Eu încă n-am avut ocazia să-l văd nici pe Sfântul Cosma şi nici pe Sfântul Damian! :)
    • Like 2
    • @
      Nu este o povestire SF!Da, mai sunt astfel de oameni in toate domeniile.Din pacate din ce in ce mai putini.Am intilnit si eu unul,o doamna cardiolog la Fundeni.
      • Like 0
    • @ Filimon Luminita
      check icon
      Da, minunea asta mi s-a întâmplat şi mie, la 11 luni de la postare. Am întâlnit un medic care n-a vrut să "primească". Nu vreau să-i dau numele, de frică să nu-i fac rău (invidia colegială). Sper din toată inima să fie o "molimă" care se întinde. Pot spune doar că minunea s-a întâmplat tot în Bucureşti.
      • Like 1
  • Avem nevoie de astfel de oameni! Nu tribuie sa pierdem din vedere faptul ca un medic bun este in primul rand un OM de calidate! Din pacate 'foamea' de bani ne dezumanizeaza si astfel, o profesie in care empatia si respectul fata de om sunt vitale isi pierde caracterul vocational si devine doar o sursa de venit intr-un sistem atat de afectat incat i-am putea recomanda un sejur complet la 'Balaceanca' de unde nu stim sigur ca ar isi recuperat. Suntem constant manipulati sa credem ca banii sunt principala problema a Sistemului Sanitar, cand de fapt adevarata problema este lupta de interese si directionarea fondurilor in conformitate cu aceasta. De aceea ma bucur de fiecare data cand aud ca in Sistem mai supravietuiesc si oameni nu doar subspeciile adaptate!
    • Like 2
  • Eu am fost internat la spitalul Padurea Verde Timisoara sectia cardiologie si am fost operat de 2bypasuri nu dau nume ca nu mi se pare normal dar sunt oameni care isi fac datoria cu dragoste si profesionalism, si de aceeia tin sa le multumesc personalului medical si aici intra toti ca miau dat sansa la a 2 viata, Va Multumesc inca o data, deci pe linga gunoaie si mizeri mai avem siOAMENI cu suflet unde bani nuau ce cauta.
    • Like 3
  • sper ca nu v-ati referit la profesorul Bradisteanu. O simpla consultatie pentru un pensionar cu o pensie de 700 ron (mama) este 2200 RON. Si nu, nu intra nimic in acest cost, nicio investigatie, nimic......O mare dezamagire.....
    • Like 3
  • O simpla opinie pozitiva aduce in lant oameni care gandesc pozitiv.
    Aproape de neimaginat in ultimii 26 de ani in aceasta tara.
    Astazi spunem multumim domnule/doamna doctor dar multumirile ar trebui sa mearga in continuare:... domnule profesor, multumim..., multumim..., mult. vecine si astfel se creaza acea coeziune intre oameni, acea unitate necesara unei comunitati pentru a prospera impreuna.
    Ce pacat insa, pentru a fi context romanesc, ca grimasele cu care fetele ne sunt aproape impietrite, arareori se destind in mod real...
    • Like 2
  • mie imi e rusine sa dau ciubuc. pur si simplu mi jena sa dau, asa incat i pun pe altii :) Cand lucram in ferma pomicola am cules o plasa de mere numa unu si unu. De expo. si voiam sa i le duc medicului meu de familie ca si o infima rasplata pt rabdarea lui cu mine. Le-am lasat asistentei. Sper ca le-a primit. :)
    • Like 0


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult