(Foto: Guliver/Getty Images)
Cu toții ne plângem de birocrația din România. Câteodată aceasta are o logică. Dar sunt cazuri în care un avocat nu poate explica nicicum unui investitor de ce durează atât de mult înființarea unei societăți în condițiile în care peste tot este menționat că o companie se înființează în trei zile în România.
Investitorul (X să spunem), cu mai multe societăți deschise în Europa, dorește să înființeze și în România o societate pe care dorește să o numească X România.
Pentru că legea 26/1990 privind Registrul Comerțului, republicată, prevede că „Înscrierea unei firme care conține cuvintele: «național», «român», «institut» sau derivatele acestora ori cuvinte sau sintagme caracteristice autorităților și instituțiilor publice centrale se realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului“, iar acordul înseamnă o procedură în plus (fără garanția că ar obține binecuvântarea SGG-ului), i-am propus să își denumească firma „X Romania” cu „a” simplu, nu cu „â”.
Reprezentantul Registrului Comerțului a fost de acord cu această denumire, nefiind necesar acordul SGG-ului, dar solicitând în schimb un document prin care Secretariatul General al Guvernului este de acord că „X Romania” nu înseamnă „X România”.
Motiv pentru care a trebuit să așteptăm acest document două săptămâni și să explicăm clientului că în România trebuie ca Guvernul, prin Secretariatul General, să deslușească pentru Registrul Comerțului că albul nu e negru și „a” nu e „â”.
Dar ca un cetățean plătitor de taxe ce sunt, mă întreb dacă Secretariatul General al Guvernului nu are lucruri mai bune de făcut decât să spună că „Romania” nu e „România”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Bravo, ați contribuit direct la reducerea birocrației.